Ologirea reprezintă de fapt Pareza puerperală, numită și febra vitulieră. Este o tulburare metabolică întâlnită la mai multe specii de animale, dar mai des discutată de crescătorii de bovine și caprine.
Semnele bolii apar imediat după fătare și constau în palarlizia musculară care afectează funcțiile senzoriale și motorii.
Pareza apare în urma unei alimentații incorecte în ultima fază de gestație, care provoacă carență de calciu, glucoză, fosfor și magneziu.
Cele mai predispuse către această boală sunt femelele cu stare bună de îngrășare și cu o producție ridicată de lapte, după fătări spontane și ușoare.
În plus, sunt predispuse la pareză rumegătoarele în perioada lor de lactație maximă, iar animalele cu producție ridicată de lapte pot demonstra această tulburare după fiecare fătare, atâta timp cât se hrănesc cu exces de concentrate.
Aceasta se explică prin faptul, că imediat după fătare în organismul animal se inițiază procesul de lactogeneză, care consumă un nivel ridicat de calciu, iar îl lipsa de rezerve acesta se extrage brusc din mușchi.
Fiziologic, procesul de contracție musculară la fel se desfășoară cu prezența calciului. Odată cu extragerea acestuia din musculatură, contracția nu poate avea loc și apare paralizia, care afectează întâi membrele posterioare, progresând apoi spre regiunea anterioară.
Cel mai frecvent, pareza puerperală apare în primele 10 zile după fătare, dat fiind faptul, că în primele zile de lactație organismul are capacitate redusă de a mobiliza calciul din schelet.
Pareza are și strânsă legătură cu disfuncțiile endocrine, în special a glandei tiroide, dar și a hiperfunției pancreasului, care provoacă secreție sporită de insulină și duce la hipoglicemie.
Simptomele ologirii la vaci
La etapa inițială vacile manifestă o apatie, lipsa poftei de mâncare, precum și indigestia. Poate apărea atonia prestomacelor, întârzieri în eliminarea fecalelor și a urinei, dar și o indiferență față de făt și de mediu.
Poate fi și invers, o stare de excitație, frică, tremor, mișcări pe loc cu culcări și sculări repetate, mugete și scrâșnituri din dinți.
La etapa următoare a bolii apare paralizia, de la membrele posterioare spre anterioare. Mai întâi, femela are dificultăți motorii, mișcări neordonate și nesigure, apoi își pierde echilibrul și cade în decubit sterno-abdominal, cu membrele sub ea și gâtul curbat în formă de S.
Animalul poate rămâne la acest stadiu câteva zile, dar se poate vindeca spontan. Mai des are loc paralizia tuturor mușchilor scheletici și a organelor. Vaca rămâne imobilizată, dar reflexele se mai mențin.
Treptat scade temperatura, pielea, urechile și baza coarnelor se răcesc. Urmează starea de somnolență, apoi coma puerperală.
Poziția corpului rămâne culcată, cu membrele întinse, iar capul și gâtul întoarse spre coadă și botul sprijinit pe podea. Animalul nu manifestă reflexe și nu reacționează la înțepături.
Ochii rămân întredeschiși, la fel ca și gura, din care atârnă limba. Apar balonări și constipație. Respirația este adâncă, presiunea arterială scăzută.
Prognozele
Boala este destul de severă, provocând moartea animalului în primele 3 zile în lipsa asistenței medicale din cauza dereglărilor digestive și respiratorii. Pareza evoluează foarte rapid și cu numeroase complicații, însă tratamentul adecvat are succes în majoritatea cazurilor.
Tratamentul ologirii la vaci
Pareza puerperală se tratează în două etape: insuflarea aerului în mameloane și restabilirea echilibrului mineralo-glucidic.
Procedurile se vor face doar de către medicul veterinar sau de un specialist instruit în domeniu, pentru a nu dăuna și mai mult animalului bolnav.
Insuflarea de aer se face cu ajutorul aparatului Ewers sau Orehov, de care va dispune un medic competent. În stare excepțională și lipsa acestora se folosește o pompă de bicicletă și un tub de cauciuc, la care se atașează o sondă mamară.
Pentru a nu introduce infecții în glanda mamară se aplică un filtru din vată sterilă. Înainte de efectuarea procedurii, animalul se culcă pe o parte și se mulge, apoi se dezinfectează mameloanele cu alcool de 70% sau cu tinctură de iod.
Sonda se introduce pe rând, în toate mameloanele și se pompează aerul lent, concomitent masând ugerul, pentru a distribui acesta cu grija, prevenind ruperea canalelor galactifere.
Procedura se efectuează până la întinderea ușoară a pielii ugerului. Se aplică apoi legături cu bandă de tifon pe fiecare mamelon pentru câteva ore pentru a preveni ieșirea aerului. Rezultatul intervine de la 15 minute până la 3 ore. Dacă efectul nu se observă, procedura se repetă la 6-8 ore.
Mecanismul tratamentului dat constă în sistarea temporară a activității glandei mamare, fapt care oprește extagerea calciului, glucozei și a altor elemente din sânge în procesul de lactogeneză. În acest răgaz se vor reface rezervele în circulația sanguină și animalul treptat își va reveni.
A doua fază de tratament presupune restabilirea echilibrului mediului intern prin administrarea elementelor chimice de bază.
Calciterapia și magneziterapia sunt cele mai frecvente măsuri, care la fel se fac doar sub supravegherea persoanei competente. Se utilizează săruri injectabile în formă de clorură de Ca, gluconat de Ca, glucoză ș.a.
Calciul, de regulă, se administrează intravenos, cu doza medie de 10g la 100kg de masă corporală și cu o deosebită precauție, deoarece acesta poate duce la stop cardiac.
Terapia cu calciu și glucoză are un succes de 80%, iar asociată cu aeroterapia dă rezultat pozitiv în 98% de cazuri.
Profilaxia parezei puerperale
Pentru prevenirea parezei puerperale se va acorda o deosebită atenție alimentației animalelor cu producție de lapte înaltă.
Rația neapărat va fi echilibrată mineral și proteic, preferabil de către un nutriționist calificat. Cu 10 zile înainte de fătare se vor exclude total concentratele din alimentație.
Femelele au nevoie de mișcare zilnică, precum și de supliment de vitaminele A, D3 și E. Se atrage atenție și condițiilor de întreținere și igienă.
Bibliografie: Obstetrică veterinară, ginecologie și biotehnologii în reproducția animalelor; M. Popovici, A. Budanțev.
