3.9 C
București
spot_img

-

HomepageArticoleCum creăm o „pădure comestibilă” sau Food Forest

Cum creăm o „pădure comestibilă” sau Food Forest

Pădurea comestibilă sau grădina-pădure (food forest, agroforestry) este un element tipic al permaculturii, în care se imită ecosistemele naturale de pădure, prin combinarea de arbori, arbuști și plante ierboase, aranjate etajat.

O grădină-pădure bine planificată, în care toate componentele sunt în simbioză poate exista mulți ani cu întreținere și implicare minimă. În acest articol veți găsi:

  • Principiile de bază a pădurii comestibile;
  • Cele șapte niveluri a grădinii-pădure;
  • Cum creăm o pădure comestibilă;
  • Selectarea plantelor pentru grădina-pădure.

Principiile de bază a unei păduri comestibile sunt:

  • Imitarea pădurii naturale;
  • Cooperarea în loc de luptă;
  • Efort minim – rezultat maxim;
  • Sol protejat de plante, fără arătură adâncă și plivire constantă;
  • Diversitate de specii în loc de monoculturi;
  • Protecția biologică a plantelor (alte plante, păsări, insecte prădătoare) în locul pesticidelor;
  • Utilizarea relieful existent și formelor naturale;
  • Utilizarea speciilor și soiurilor autohtone rezistente.
Nivelul plantelor ierboase în pădurea comestibilă. FOTO: www.thegreendirectory.net

Cele șapte niveluri a grădinii-pădure

Grădina pădure este un sistem policultural peren, cu mai multe niveluri, format din diverse plante care lucrează în simbioză între ele și cu mediul natural.

Nivelul superior este reprezentat de pomi înalți fructiferi (de exemplu: nucul) care îmbunătățesc condițiile climatice. De asemenea, constituie un suport bun pentru liane (vița-de-vie, actinidia).

Urmat de pomii fructiferi mai mici, apoi arbuștii fructiferi, plante ierboase anuale și perene. Acestea protejează solul de eroziune, evaporarea excesivă a umidității și supraîncălzire.

La nivelul solului sunt amplasate de regulă culturile de rădăcinoase.

Cu această metodă etajată se poate obține o producție ridicată și variată, iar munca depusă este nesemnificativă în comparație cu o grădină convențională de aceeași dimensiune.

Cum creăm o pădure comestibilă

Toate componentele sistemului trebuie să fie compatibile între ele, precum și cu caracteristicile solului și amplasarea terenului.

Pentru început trebuie analizate minuțios condițiile terenului:

  • direcția de mișcare a soarelui;
  • direcția vântului;
  • cum se topește zăpada și cum se scurge apa pluvială pe teren;
  • plantele care cresc în mod natural.

Selectarea plantelor pentru grădina-pădure

Plantele sunt alese cu grijă pentru a se susține reciproc. Copacii înalți să dea o umbră ușoară, în timp ce arbuștii și ierburile să tolereze o absența parțială a luminii.

Cei mai înalți arbori se amplasează în partea de nord a terenului, pentru a nu umbri excesiv întreg teritoriul. Astfel beneficiază de soare pe tot parcursul zilei și crează o microclimă potrivită. Cele mai potrivite specii pentru zona noastră sunt nucul și dudul.

Următorul etaj sau nivel este dedicat copacilor mai mici. Aici se potrivesc majoritatea pomilor fructiferi ca: mărul, părul, prunul, vișinul, cătina-albă. În funcție de soi sau specie pot fi atribuiți și primului nivel.

Pentru nivelul arbuștilor, varietatea de specii ce pot tolera umbrirea parțială este destul de mare. Astfel încât se pot asigura fructe proaspete o perioadă îndelungată. Dintre ele fac parte: afinul canadian, aronia, socul, zmeurul, murul, coacăzul, agrișul, cornul și alunul.

Pomii de diferite dimensiuni asigură suport pentru plantele liane. Cea mai obișnuită liană cultivată la noi este vița-de-vie, dar mai pot fi plantate cu sucess și altele, de exemplu actinidia (mini-kiwi, rudă apropiată cu kiwi).

Plantele erbace perene care se încadrează bine într-o grădină comestibilă sunt căpșunul, anghinarea, topinamburul, rubarba, sparanghelul. Iar la periferiile mai însorite se plantează rozmarin, mentă, melisa.

Diversitatea plantelor anuale e și mai mare, se pot cultiva leguminoase (fasole, mazăre, năut), solanacee (roșii, vinete), brasicacee (vărzoase), cucurbitacee (castraveț, dovleac).

Multe dintre ierburi adăpostesc insectele care mănâncă dăunătorii fructelor, altele atrag polenizatori.

Iar pentru stratul superior al solului, numit și rizosferă se recomandă culturi rădăcinoase care pot tolera umbra, fapt mai greu de realizat, deoarece majoritatea sunt plante anuale cu necesități sporite față de lumină. Chiar și așa pot fi semănate în locuri umbrite răzleț sau la periferii: cartof, morcov, sfeclă, ridiche.

Citește și Cum se face o vatră spiralată

Irina Pompuș
Irina Pompuș
Specialist în horticultură

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Recomandate

Copilitul lăstarilor la roșii. Când se realizează și care este rolul

Copilirea roșiilor (tomatelor) presupune tăierea unor lăstari (copili) la...

VIDEO. Ascenza lansează 4 produse bio de protecție a plantelor pe piața României

Compania Ascenza vine cu câteva noutăți importante pe piața europeană pentru anul 2022, reunite sunt brandul Blexia. Noile produse...

Tufa spaniolă la cireș – cum se formează coroana. Tăierile

Sistemul de conducere tufă spaniolă la cireș (Spanish Bush) constă din mai multe ramuri ce reduc din vigoarea de...

Boli la prepelițe tineret și adulte – prevenire, tratament

Creșterea prepelițelor este o afacere profitabilă, dar, în același timp, necesită multă muncă. Îngrijirea păsărilor necesită mult efort. Păsările se...
‹ adv ›

Comentarii recente

Top Recomandate