Sparanghelul este apreciat în lume pentru lăstarii săi tineri și cultivat pe scară largă ca legumă, cât și ca plantă medicinală și ornamentală.
Este una dintre primele legume care apar primăvară devreme. Lăstarii fragezi sunt bogați în elemente necesare corpului uman, făcându-l un aliment sănătos și valoros la orice masă. Cele mai importante fiind: vitamina B și C, acid folic și ascorbic, potasiu, fier, magneziu, calciu, sodiu, fosfor, cupru, mangan și seleniu.
Sparanghelul este una dintre puținele legume perene, care cu îngrijire corectă și puțin efort va forma lăstari proaspeți pe parcursul a 20 ani. Această specie este dioică, adică formează exemplare feminine și masculine, ultimele fiind mai timpurii și mai productive, deoarece nu cheltuie energia pentru formarea semințelor.
În cazul plantării prin semințe, sexul poate fi determinat doar în anul 2, de aceea la înființarea plantațiilor comerciale se recomandă plantarea rizomilor, care sunt obținuți vegetativ și oferă siguranța că se vor dezvolta doar plante de sex masculin.
Sparanghel alb sau verde
Pe piață sparanghelul poate fi întâlnit în două variante verde și alb, acestea se obțin prin tehnologii diferite de cultivare, planta însă fiind aceeași.
Sparanghelul alb se obține prin etiolare sau lipsire de lumină – proces care duce la obținerea unei plante cu tulpini alungite și albite. Ca urmare a lipsei de clorofilă varianta albă are o textură și un gust mult mai fin.
Sparanghelul verde se cultivă pe teren drept, pentru cel alb solul se bilonează pentru a împiedica pătrunderea luminii la lăstari, iar aceștia rămân albi până când ajung la suprafața solului și sunt recoltați.
În primii doi ani de la plantare sparanghelul nu se recoltează, deoarece trebuie să dezvolte bine sistemul radicular. În al treilea sezon, recoltarea se realizează pe o perioadă de patru săptămâni, iar începând cu anul patru durata se extinde la opt săptămâni.
Plantarea sparanghelului
Sparanghelul preferă locurile însorite și solurile fertile, ușoare, curățate de buruieni, dar poate crește și pe soluri luto-nisipoase, important să se încălzească rapid primăvara și să fie bine drenate, excesul de apă afectează grav rădăcinile.
Plantarea se poate realiza toamna sau primăvara, iar solul trebuie pregătit corespunzător și fertilizat cu un an înainte.
Îngrășăminte la creșterea sparanghelului:
Îngrășămintele se administrează în funcție de analiza solului. Orientativ, sunt recomandate:
- îngrășăminte organice 50-60 de tone la hectar.
- 300 kg superfosfat;
- 200 kg de sulfat de potasiu;
- 150 kg de sulfat de amoniu.
Distanța de plantare a sparanghelului
Pentru dezvoltarea și creșterea normală distanța dintre rânduri trebuie să fie de cel puțin 60 cm, iar dintre plante pe rând ar trebui să fie de minim 30 cm, adică nu mai mult de 3-4 plante pe 1 m2.
La începutul primăverii, sparanghelul trebuie plantat înainte ca mugurii să înceapă să crească. Rizomii se așează cu grijă într-un șanț pregătit prealabil de aproximativ 30 cm adâncime, după care se acoperă, se udă bine și se formează o movilă joasă (bilon) deasupra acestuia.
Îngrijirea sparanghelului
Sparanghelul, la fel ca majoritatea culturilor, are nevoie de îngrijire constantă prin: irigare, fertilizare și afânarea solului.
Sparanghelul se irigă în mod sistematic, dar cu cantități mici de apă, pentru a preveni stagnarea apei. Afânarea solului se face de cel puțin 7-8 ori pe sezon.
Randamentul sparanghelului depinde direct de fertilizare, motiv pentru care hrănirea trebuie să înceapă de la plantare și să continue pe tot parcursul vieții plantei.
În fiecare an după ce se încheie recoltarea (sfârșitul lunii mai-iunie), plantele trebuie să fie fertilizate, pentru a oferi sparanghelului posibilitatea de a dezvolta tulpini și masă vegetală, astfel încât să reușească să se acumuleze în rizomi o cantitate suficientă de nutrienți.
Ultima fertilizare trebuie efectuată cu un îngrășământ complex la sfârșitul lunii octombrie – înainte de primul îngheț.
Toamna, toate tulpinile trebuie îndepărtate, acest lucru se aplică atât plantelor tinere cât și celor mature, iar partea inferioară a tulpinii se acoperă pentru a proteja plantele de îngheț.