În România se răspândește un nou dăunător al tomatelor și castraveților din spațiile protejate

În atenția legumicultorilor, musculița mediteraneană a tomatelor (Lasioptera Tomaticola) – un nou dăunător al tomatelor și castraveților din spațiile protejate.

În ultimii doi ani am primit la laborator probe de tomate și castraveți din seră infestate cu larve ale unei specii de Lasioptera necunoscută de mine ca fiind dăunător al acestor plante.

Primele probe (tomate și castraveți) au fost trimise de către domnul inginer Dragu Robert Cosmin din județul Dolj, localitatea Șimnicu de Sus, în anul 2020. În anul 2021 am primit probe și din sere din județul Timiș.

Dăunătorul se extinde încet și sigur, mai ales că legumicultorii nu își dau seama că este vorba despre un dăunător și îl tratează ca pe un patogen (s-a întâmplat în Timiș). Analizând aceste plante mi-am dat seama că sunt larve de Lasioptera.

Am extras pupe din tulpini pe care le-am ținut la camera de creștere. Am obținut adulți de Lasioptera foarte asemănători cu cei de Lasioptera rubi dar totuși diferiți.

Documentarea pe care am realizat-o ulterior în vederea identificării speciei m-a dus la cercetătorul care a identificat deja specia pe baza unor specimene primite din România, Turcia și Grecia.

Acum știm că ne confruntăm cu Lasioptera tomaticola – „musculița mediteraneană a tomatelor” sau „musculița europeană a tomatelor”. Acest dăunător este periculos pentru tomatele din spațiile protejate, unde deja sunt raportate pierderi serioase.

Lupta cu dăunătorul este dificilă și chiar imposibilă. Începând cu anul 2022 vom începe cercetări cu privire la morfologia, biologia și combaterea acestui dăunător la SCDA Lovrin.

În acest proiect vom fi sprijiniți de un legumicultor din Timiș care ne va permite să studiem insecta în serele sale, pentru a evita astfel răspândirea în alte zone. Sperăm ca, la sfârșitul acestor cercetări să putem stabili numărul de generații al insectei în spațiile protejate, deoarece există suspiciuni că nu are o singură generație/an așa cum se credea și să punem la punct un sistem de combatere integrată care să nu perturbe actualele strategii de combatere a bolilor și dăunătorilor și nici strategiile de polenizare cu bondari.

Lasioptera tomaticola – musculița mediteraneană a tomatelor

• 

• 

În cele ce urmează, aduc în atenția legumicultorilor interesați, informații utile despre Lasioptera tomaticola, care sper să ajute. Lasioptera tomaticola (Yukawa et Harris) în România, un nou dăunător al tomatelor și castraveților din spațiile protejate.

Tot mai des este raportat la tomate un dăunător din genul Lasioptera, necunoscut până acum. Această musculiță este capabilă să producă pagube importante la tomate, dar și la castraveți.

Femela depune ouăle pe rănile tulpinilor, dar și pe fructe. Larvele se hrănesc în interiorul tulpinii. Acest mod de hrănire face extrem de dificilă combaterea dăunătorului. Efectele infestării cu Lasioptera tomaticola nu sunt de neglijat și se traduc prin costuri suplimentare pentru combatere.

Din acest motiv, actualele strategii de combatere vor suferi modificări, la fel și cele de polenizare. Sunt necesare studii aprofundate cu privire la biologia, modul de dăunare și managementul acestui dăunător la tomate și castraveți (Topakci et Yükselbaba, 2016).

Ce se cunoaște despre dăunător?

Larvele acestei specii de Lasioptera trăiesc gregar în interiorul tulpinilor de tomate și castraveți. Se cunoaște că apar infestări la tomate din august – septembrie până în decembrie și la castraveți din martie până în iunie și din septembrie până în decembrie.

Tulpinile, lăstarii, pețiolii de la tomatele din sere sunt grav afectate de larve. De cele mai multe ori, larvele trăiesc în simbioză cu fungi. Lasioptera tomaticola este considerată vector pentru simbionții fungici.

Femela de Lasioptera, în momentul ovipoziției, pe lângă ouă introduce și spori ai unor fungi în rănile gazdei (tomate, castraveți). Fungii simbionți vor crește în țesuturile gazdei.

Larvele musculiței se hrănesc cu miceliul fungilor, dar și cu țesutul vegetal bolnav. Rănile de pe plante pot apărea în mod natural (crăpături) sau pot fi cauzate de lucrările tehnologice care se execută în sere în timpul perioadei de vegetație.

Țesuturile infestate au culoare maronie la exterior și pot fi confundate foarte ușor cu atacul unui patogen. De altfel, foarte mulți legumicultori au căzut în această capcană și, crezând că au de-a face cu un patogen, au făcut tratamente cu fungicide.

Larvele pot fi mai greu observate, deoarece se hrănesc în interiorul organelor atacate. Mai mult ca sigur, atacul acestui dăunător a fost trecut cu vederea sau a fost confundat cu al unui patogen.

În urma hrănirii larvelor, apar necroze în țesuturi. Pe lângă asta, cavitățile larvare sunt căptușite cu micelii groase de culoare neagră. Simptomele finale sunt de ofilire, necroze, frângeri ale tulpinilor, uscarea totală a plantelor.

Sunt atacate și fructele

Larvele infestează pedunculii la punctul de atașare de fruct. Acesta se necrozează, apărând daune la partea exterioară a fructului de sub peduncul. Prezența larvelor pe fructe face ca acestea să fie nevandabile.

În caz de infestare gravă, apar stagnări în creșterea plantelor, iar numărul și dimensiunea fructelor vor fi reduse. Din aceste motive, producția de fructe poate fi serios afectată. Pierderile de producție la tomate pot fi severe uneori.

Important! Observații realizate de Perdikis et al. (2011) arată că Lasioptera tomaticola este o specie multivoltină și nu monovoltină cum se credea.

*multivoltină – Care prezintă însușirea de a avea mai multe generații în același an.

Lasioptera tomaticola și simbioza cu fungi

Multe specii de Lasioptera trăiesc în simbioză cu fungi. Lasioptera tomaticola este una dintre ele. Insecta și fungii trăiesc într-o simbioză perfectă. Ciuperca permite larvei să pătrundă în țesutul tulpinilor și să aibă acces la țesuturile vasculare.

Larvele se hrănesc atât cu țesutul tulpinii, cât și cu miceliile fungului. În galele mature sau în cavitățile larvare, când larvele încetează să se mai hrănească, ciuperca proliferează și astupă intrarea în galerie, căptușind cu micelii interiorul cavității.

În acest fel, fungul protejează larvele împotriva paraziților și permite o ieșire ușoară a noilor adulți. Musculița tulpinilor și fungul sunt perfect adaptate între ele. Adultul și primul stadiu larvar au structuri adaptate pentru a transporta sporii fungici.

Această relație de tip mutualist este mult mai largă și depășește relațiile de hrănire (Ŕohfritsch, 1992). Asocierea unor larve de Lasioptera cu fungi a fost observată de mulți cercetători.

Se pare că, sporii sunt introduși în planta gazdă în momentul depunerii ouălor. Unii autori consideră că larvele se hrănesc exclusiv cu fungi, iar alții consideră relația dintre fungi și musculița ca o simbioză perfectă (van Leeuwen, 1939; Neger, 1908, 1913 citați de Rohfritsch, 1992).

Musculița transportă sporii ciupercii ducându-i pe o potențială plantă gazdă. Încă din 1913, Neger arată că unele ciuperci izolate din cavitățile larvare aparțin genului Macrophoma.

Borkent și Bissett (1985), arată că, conidiile fungilor sunt transportate de musculițele femele cu ajutorul unor structuri de pe segmentul 8·și de pe cercus unde acestea rămân prinse ca într-un buzunar.

În 1952, Meyer arată prezența fungilor în cavitățile larvare produse de Lasioptera rubi. În cercetările sale a observat haustorii fungilor în țesuturile gazdei. Tastas – Anque și Sylven (1989) au analizat exemplare de Lasioptera rubi dar nu au găsit conidii pe ele.

Este neclar de unde preiau femelele sporii înainte de ovipoziție. Alți cercetători au arătat că femelele crescute în laborator nu au avut conidii, în timp ce, cele culese de pe câmp aveau conidii (Borkent et Bissett, 1985).

Fungii transportați de Lasioptera aparțin în general genului Macrophoma sau unor taxoni înrudiți. Se presupune că, sporii fungici sunt depuși la suprafața plantei în apropierea ouălor.

Larvele de Lasioptera din primul stadiu introduc sporii în țesutul plantei gazdă. Fungul ajută larva să se hrănească în țesuturile vasculare ale gazdei, direct sau indirect. Cum are loc acest proces? La început, țesuturile plantei sunt atacate de fung și destul de repede structura acestora va fi dezorganizată (Ŕohfritsch et Shorthouse, 1982).

Larvele de vârsta I și II și ciuperca se hrănesc pe aceste țesuturi. În același timp, larvele se pot hrăni și cu hife tinere care cresc în celule și în cavitatea larvară. La final, cavitățile vor fi căptușite cu micelii.

Când larva ajunge în stadiul III se apropie de țesutul medular și multe straturi de celule o izolează de țesuturile vasculare. Pentru ca larvele să ajungă la vasele mari, au nevoie de ajutorul ciupercii, care „va deschide drumul”.

Fungul trimite hife lungi și subțiri către țesuturile vasculare. În timpul ultimei vârste larvare, ciuperca și celulele plantei sunt atacate de enzimele larvare. Larva se hrănește apoi cu materialul solubilizat, predigerat (Rohfritsch, 1992).

În cavitățile unde larvele nu se mai hrănesc, ciuperca formează un strat gros de micelii. Identificarea noii specii de Lasioptera la tomate. Într-o lucrare apărută în anul 2020, Yukawa et al. descriu două specii noi de Lasioptera, necunoscute până acum.

Cele două specii noi sunt: Lasioptera tomaticola Yukawa et Harris pentru regiunea mediteraneană (Grecia, Turcia, România) și Lasioptera yoichiensis Yukawa et Kim pentru Japonia.

Raportări cu privire la L. tomaticola există încă din anul 2001 în sere din Grecia și au fost publicate de către Perdikis et al. în anul 2011. Dăunătorul era numit „musculița europeană a tomatelor”.

După Grecia, sunt raportate daune ale unei insecte din genul Lasioptera pe tomate și castraveți în localități din România (2013) și Turcia (2015 și 2016). În România, Cean M. face o comunicare personală cu privire la prezența acestei insecte la tomate și castraveți.

Toate raportările arată infestări în zonele rănite de pe plante. Aceste răni apărute în urma tăierilor lăstarilor, a ruperii frunzelor predispun planta la infestare, deoarece dăunătorul își depune ouăle în acele zone.

Tulpinile și fructele de tomate atacate erau pline de larve și pupe de Lasioptera. Identificarea speciei de Lasioptera din Grecia, Turcia și România a fost făcută de către Yukawa et al. pe baza unor specimene primite din cele trei țări.

România era printre ele. Yukawa a făcut analize morfologice și genetice prin comparație cu alte specii de Lasioptera. Specimenele trimise din România (zona Braniștea – Dâmbovița) în anul 2013, au fost identificate ca fiind Lasioptera tomaticola Yukawa et Harris sau „musculița mediteraneană a tomatelor”.

Plantele gazdă ale acestei Lasioptere, cunoscute până acum sunt tomatele (Solanum lycopersicum L. – Solanaceae) și castraveții (Cucumis sativus L. – Cucurbitaceae). Răspândirea a fost stabilită pentru Europa (Grecia, Turcia, România).

Specia nou identificată a fost comparată cu alte specii de Lasioptera: L. kallstroemia, L. solani, L. falcata și L. toombi. S-a constatat că, L. tomaticola este o specie distinctă diferențiindu-se de celelalte prin unele caractere morfologice.

Pe de altă parte, există asemănări între Lasioptera tomaticola și Lasioptera rubi, iar mulți legumicultori sunt convinși că au de-a face cu cea din urmă. Yukawa et al. (2020) arată că, deși sunt asemănări, există diferențe morfologice care arată că cele două sunt specii distincte.

Analizele genetice efectuate de Yukawa arată prezența a două haplotipuri în sudul Turciei (Antalya). Cele două haplotipuri sunt din punct de vedere genetic cu 3,6 – 4,1% la distanță față de haplotipurile din Grecia, România și vestul Turciei.

În Grecia au fost determinate trei haplotipuri cu diferențe foarte mici între ele (0,2 – 0,3%). Datele de secvențiere ale acestora nu au coincis cu niciun haplotip din Turcia și România.

Însă, haplotipul românesc a fost identic cu haplotipul din vestul Turciei (Yukawa et al., 2020).Studiul realizat de Yukawa confirmă că nici o specie de Lasioptera nu a fost identificată anterior pe Solanaceae.

Domnia sa conchide că, existența a cel puțin șase haplotipuri în populațiile de L. tomaticola arată faptul că, această insectă a fost prezentă în regiunea mediteraneană o perioadă considerabilă de timp până să fie observate primele infestări.

Plante gazdă

Lasioptera tomaticola infestează tomatele (Solanum lycopersicum L. – fam. Solanaceae) din Grecia, România și Turcia. Pe lângă tomate a fost raportată și pe castraveți (Cucumis sativus L. – fam. Cucurbitaceae) în aceleași țări menționate mai sus.

La nivel mondial sunt enumerate 130 specii de Lasioptera. La 109 specii sunt înregistrate și plantele gazdă. Dintre acestea, 88 (81,7%) au gazde dintr-o specie de plante, 12 (11,0%) dintr-un gen de plante, 4 (3,7%) dintr-o familie de plante și 4,6% sunt oligofage sau polifage în diferite familii de plante.

În acest context, nu poate fi ignorată existența speciilor asociate cu mai mult de o familie de plante, deși analizele genetice actuale susțin că speciile de Lasioptera sunt de obicei monofage sau oligofage în cadrul unei familii de plante (Yukawa et al., 2014; Gagne et Jaschhof, 2017).

Entomologii studiază în prezent dacă una dintre speciile cunoscute de Lasioptera care apar la Cucurbitaceae în Regiunea Palearctică și-a extins gama de plante gazdă la tomate, deoarece L. tomaticola infestează și castraveții în Regiunea Mediteraneană.

Cu toate acestea, studiile recente arată că speciile palearctice examinate asociate cucurbitaceelor sunt diferite din punct de vedere morfologic de L. tomaticola. Nu este exclusă totuși, nici extinderea gamei de gazde la tomate de către una dintre speciile palearctice de pe cucurbitacee (Yukawa et al., 2020).

Cum se răspândește acest dăunător?

Prin comerțul cu fructe de tomate, insecta se poate răspândi în zone noi. Fructele de tomate pot fi infestate. Pericolul este și mai mare dacă fructele sunt atașate de părți verzi de plantă.

De asemenea, insecta se poate răspândi cu ajutorul răsadurilor și ambalajelor infestate, hainele muncitorilor și prin deplasarea în mod natural între sere (Perkidis et al., 2008; Perkidis et al., 2011).

Putem combate acest dăunător?

Lasioptera tomaticola este un dăunător nou pentru România și reprezintă o amenințare serioasă pentru tomatele și castraveții cultivați în sere. Acest dăunător nu este cunoscut pe deplin de legumicultori și poate fi confundat cu atacul unui patogen.

Este dificil de combătut deoarece nu există studii cu privire la combaterea integrată a acestuia. Dăunătorul este dificil de ținut sub control odată ce infestarea plantelor a avut loc. Modul ascuns de dăunare face extrem de anevoioasă combaterea.

Se recomandă efectuarea tratamentelor chimice în stadiile incipiente de dezvoltare, scoaterea și distrugerea plantelor atacate, rotația culturilor, măsuri stricte de igienă în timpul desființării culturilor de toamnă (Anonim, 2013).

Extinderea dăunătorului în sere ar duce la efectuarea unui plus de tratamente chimice repetate care ar putea avea efect negativ asupra actualelor strategii de control și a polenizării cu bondari.

Pentru că femela depune ouă în rănile deschise ce apar în urma îndepărtării lăstarilor, frunzelor, legumicultorii trebuie să efectueze aceste lucrări fără a răni plantele, ceea ce este practic imposibil de realizat.

De reținut! Studiile recente pentru găsirea unor metode alternative de control a dăunătorului. Lasioptera tomaticola se referă la modul de tăiere al lăstarilor axilari, cunoscut fiind că insecta își depune ouăle în zonele rănite care rămân în urma lucrărilor de întreținere din culturile de tomate din sere.

Într-un experiment, Büyükoztürk et al. (2020) au obținut rezultate foarte bune în combatere atunci când lăstarii au fost tăiați la 3 – 5 cm distanță de tulpina principală („tăiere în ciot”) comparativ cu lotul în care lăstarii au fost eliminați complet iar tulpina a rămas rănită.

S-a constatat că, larvele de Lasioptera tomaticola se pot hrăni în porțiunea de lăstar rămasă dar nu pot ajunge în tulpina principală și în acest mod nu apar daune. Acest tip de tăiere s-a dovedit foarte eficient față de tăierea totală a lăstarilor care a predispus tulpina la infestare.

Eficiența în combatere a fost de 77%.

Combaterea chimică a dăunătorului

Nu există substanțe chimice omologate pentru combaterea acestui dăunător în România. Totuși, legumicultorii pot apela la insecticidele omologate pentru Tuta absoluta la tomate.

Aceste substanțe sunt: emamectin benzoat, metaflumizon, abamectin, clorantraniliprol, acibenzolar – s – metil + ciantraniliprol, abamectin + clorantraniliprol. Cei care au avut probleme cu acest dăunător au utilizat unele produse, fără succes în combatere.

Ele ar trebui aplicate când insecta se află în stadiu de ou (cele care au efect ovicid) sau când larvele eclozează și nu ajung să pătrundă în țesuturi. Aceste momente sunt dificil de surprins în realitate.

Ideală ar fi omorârea adulților înainte ca femelele să depună ouă sau chiar să se împerecheze. Pentru asta, insecta trebuie monitorizată cu foarte mare atenție. Din păcate, capcanele lipicioase colorate nu au dat rezultatele scontate.

A fost testată atractivitatea față de mai multe culori (galben, negru, albastru, alb, roșu, verde), fără rezultate însă. Se presupune că acestea ar fi mai eficiente în combinație cu atractanți feromonali sau alimentari (Büyükoztürk et al., 2020).

De asemenea, ar putea fi utilizate capcanele luminoase.

Bibliografie:

• Anonim, 2013 – Lasioptera sp. (Diptera: Cecidomyiidae). Liflet. Gıda ve Kontrol Genel Müdürlüğü. Bitki Sağlığı ve Karantina Daire Başkanlığı. Ankara. Borkent A., J. Bissett, 1985 – “Gall midges (Diptera: Cecidomyiidae) are vectors of their fungal symbionts,” Symbiosis, vol. 1, pp. 185–194, 1985.
• Büyüköztürk H. D., Kececi M., Bilgin M. G., Ölcülü M., Yücel S., 2020 – Determination of different shoot pruning efficiency for controlling Lasioptera sp. (Diptera: Cecidomyiidae) in protected tomato cultivation and pests visual preferences, Plant Protection Bulletin, 2020, 60(4): 69 – 73.
• Docters van Leeuwen W. M., 1939 – An ambrosia – gall on Symplocos fascicu/ata Zoll. Annales du Jard. Bot. Buitenz .. 49, 1, 27 – 42.Gagné R. J., Jaschhof M., 2017 – A catalog of the Cecidomyiidae (Diptera) of the world. Fourth Edition. Digital. https://www.ars.usda.gov/ARSUs erFil es/80420 580/Gagne 2017_World Cat_4th_ed.pdf.
• Meyer J., 1952 – Cécidogenèse de la galle de Lasioptera rubi Heeger et role nourricier d’un mycélium symbiotique. C.R. Acad. Sei. Paris, 234, 2556 – 2556.Neger F. W., 1908 – Ambrosiapilze, 1. Ber. d. deutsch. bot. Ges., 26a, p. 735.
• Neger F. W., 1913 – Ambrosiagallen. Biologie der Pflanzen, Leipzig, p. 511.Perdikis D., Paraskevopoulos A. & Lykouressis D., 2006 – First record and preliminary observations on life, ecology and damage caused by an insect harmful to greenhouse tomato and cucumber plants. Georgia – Ktinotrofia, 3: 65 – 68.
• As cited by Anagnou – Veroniki M et al. (2008) New records of plant pests and weeds in Greece, 1990 – 2007. Hellenic Plant Protection Journal 1, 55 – 78.
• Perdikis D., Lykouressis D., Paraskevopoulos A. & Harris K. M., 2011 – A new insect pest, Lasioptera sp. (Diptera: Cecidomyiidae), on tomato and cucumber crops in glasshouses in Greece. EPPO Bulletin 41 (3) , 442 – 444.Rohfritsch O., J. D. Shorthouse, 1982 – lnsect galls. ln: „Molecular Biology of Plant Tumors”. G. Kahl and J. Schell (Eds.}, Acad. Press, New York, 131 – 152.
• Rohfritsch O., 1992 – „A fungus associate gall midge, Lasioptera arundinis (Schiner) on its host plant, Phragmites australis (Cav.) Trin”, Bulletin de la Soci´et´e Botanique de France. Lettres Botaniques, vol. 139, pp. 45–59, 1992.
• Tastâs – Duque A., E. Sylvén, 1989 – Sensilla and cuticular appendages on the female abdomen of Lasioptera rubi (Schrank) (Diptera, Cecidomyiidae). Acta Zoo/. (Stockholm) 70 (3), 163 – 174.
• Topakci Nurdan, Yükselbaba Utku, 2016 – A new pest in tomato production: Lasioptera sp. (Diptera: Cecidomyiidae), Turkish Journal of Agriculture and Technology, 4 (11): 914 – 918.
• Yukawa J., Tokuda M., Yamagishi K., 2014 – Host plant ranges and distribution records of identified and unidentified species of the genus Lasioptera (Diptera: Cecidomyiidae) in Japan. Esakia 54:1 – 15.
• Yukawa Junichi, Keith M. Harris, Wanggyu Kim, 2020 – Descriptions of two new species of the genus Lasioptera (Diptera: Cecidomyiidae) that infest tomato in the Mediterranean Region and Hokkaido, Japan, Applied Entomology and Zoology (2020) 55: 129 – 140 https://doi.org/10.1007/s13355-019-00662-w.