Grâul spelta – tehnologia de cultivare, cerințe

Grâul spelta, Triticum spelta este cea ma veche dintre cereale și strămoșul grâului comun. Spre deosebire de grâul comun, spelta rămâne protejată de palee după recoltare și are un gust deosebit, mai intens, amintind de cel de nucă.

Valori nutriționale medii ale grâului spelta:

• valoarea calorică: 198 kcal/100 g;
• carbohridați: 62%;
• proteine: 14%;
• lipide: 2,8%;
• fibre: 8,8%;
• grâul spelta are un conținut de grăsimi mai mare decât cel comun: grâu spelta: 2,8%, grâu comun: 1,8%;
• grâul spelta are un conținut mai mare de acizi grași nesaturați, în special de acid linoleic și acid linolenic: activează lipidele necesare generării celulelor nervoase;
• grâul spelta preia mai puține metale grele din mediul înconjurator decât cel comun (sursă: Schenken, H. Univ. Hohenheim).                                                  

Triticum aestivum ssp. spelta (grâul „spelta”) este o specie cultivată încă din epoca bronzului, mult extinsă în zona popoarelor germanice. Bobul este sticlos și dă o făină foarte bogată în gluten. Este rezistent la ger și boli.

În prezent, s-a restrâns mult în cultură, fiind semănat pe suprafețe limitate în unele țări din Europa, cum ar fi Elveția, Suedia, Germania, Belgia („grâul Ardenilor”) și izolat în Turcia și Spania. Poate asigura recolte de 2.800 – 7.450 kg/ha (după L. COUVREUR, G. CLAMOT si A. CROHA1N, 1987).

Locul în asolament a grâului spelta

Grâul spelta este pretenţios faţă de planta premergătoare, deoarece trebuie semănat toamna, destul de devreme, astfel încât până la venirea frigului să răsară, să înfrăţească şi să călească pentru a rezista peste iarnă.

Planta de grâu spelta are un sistem radicular destul de slab dezvoltat, cu putere mică de străbatere în profunzimea solului şi de absorbţie a substanţelor nutritive din sol.

Din aceste motive, grâul de toamnă spelta preferă premergătoarele cu recoltare timpurie, care lasă solul structurat, bogat în substanţe nutritive, permit lucrarea devreme a solului, astfel încât, până în toamnă acesta să acumuleze apă, nitraţi, să se aşeze, să fie distruse buruienile, să fie mărunţite şi încorporate resturile vegetale. 

Plante foarte bune premergătoare pentru grâul spelta:

• mazărea;
• fasolea;
• borceagul;
• rapiţa de toamnă;
• cartoful timpuriu şi de vară;
• lucerna;
• plante cultivate pe suprafeţe restrânse: năutul, bobul, muştarul, sfecla pentru sămânţă, porumbul pentru masă verde.  

Plante bune premergătoare pentru grâul de toamnă spelta:

• sfeclă pentru zahăr, sfeclă pentru furaj;
• cartoful de toamnă;
• floarea soarelui;
• porumbul pentru boabe şi pentru siloz;
• fasolea;
• soia.  

Toate aceste culturi trebuie recoltate până la 10-15 septembrie, pentru a rămâne un interval de cel puţin 2-3 săptămâni până la semănatul grâului spelta (Andrei Gumovschi, 2010). 

Fertilizarea pentru grâul spelta 

Grâul spelta este pretenţios la nutriție din cauza anumitor particularităţi: în primul rând, sistemul radicular al grâului spelta este slab dezvoltat, explorează un volum redus de sol şi are o putere mică de solubilizare şi absorbţie a elementelor nutritive din rezerva solului.

În plus, consumul maxim de elemente nutritive al plantelor de grâu are loc într-o perioadă scurtă de timp, de la alungirea paiului şi până la coacere, interval în care este absorbit circa 80% din potasiu; în acest interval, grâul spelta trebuie să aibă la dispoziţie cantităţile necesare de elemente nutritive şi în forme uşor accesibile.                                      

Îngrăşăminte organice

Cele obişnuit folosite: gunoiul de grajd semifermentat şi mustul de gunoi sunt bine valorificate de cultura grâului spelta. Aceste îngrăşăminte pot fi aplicate direct în cultura grâului, sau, mai frecvent, la planta premergătoare (porumb, sfeclă), urmând ca grâul să beneficieze de efectul remanent.                                                                        

Dozele administrate pe terenurile destinate culturilor de grâu sunt de 15-20 t/ha, încorporate sub arătură, iar sporurile de recoltă pot depăşi 1000 kg boabe la ha. Împrăştierea îngrăşămintelor organice este o operaţiune destul de costisitoare, ca urmare, ea prezintă interes în primul rând pentru exploataţiile agricole ecologice care dispun de gunoi de grajd şi care folosesc, deci, o sursă proprie (şi convenabilă sub aspect economic) de substanţe fertilizante.

Folosirea dejecțiilor lichide diluate în proporţie de 1:7 se poate aplica şi pe vegetaţie atât toamna cât şi la începutul primăverii, fără a se produce arsuri la cultură, doza recomandată fiind de 30- 40 t lichid la ha (Dragoș Șerban, 2010) .                                                                           

Dintre îngrășămintele cu aplicare foliară admise în agricultura ecologică se pot de utilizat următoarele: Biomit plussz, Biostar, Biofert, Maxiroot, Terra Sorb și Glutaxin în dozele recomandate de producători.

Aplicarea biofertilizatorilor se efectuează în trei faze de vegetație a grâului:

• la alungirea paiului;
• în faza de burduf;
• după înflorire. 

După datele facultății de agricultură a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară CLUJ-NAPOCA, în urma aplicării foliare a acestor îngrășăminte conţinutul în proteină brută a fost de peste 16%, chiar 17% s-au cu 1,0 – 1,5% mai mare decât a variantei control, iar conținutul de gluten s-a mărit cu 2,1 -3,5% și a fost  de 28,5 și 29,7% (Oana Ofelia GHEOLȚAN-MUREȘAN, 2012).                                                                                                                       

 Lucrările solului 

Pregătirea terenului pentru semănatul grâului spelta provoacă, uneori, probleme deosebite din cauza timpului rămas de la recoltarea culturii premergătoare şi până la semănat, a condiţiilor meteorologice dificile din perioada de efectuare a lucrărilor (seceta de la sfârşitul verii şi începutul toamnei) şi a suprafeţelor mari care trebuie pregătite şi semănate într-un interval scurt de timp.

Grâul spelta cere un sol afânat la circa 20 cm adâncime, cu suprafaţa nu foarte mărunţită, dar fără bulgări în sol, aşezat, nivelat, fără resturi vegetale, pentru a permite semănatul în bune condiţii.  

În cazul premergătorilor timpurii, după recoltare se recomandă o lucrare de dezmiriştit, efectuată imediat după eliberarea terenului (cel mult 1-2 zile întârziere).    

Grâul spelta nu necesită arături prea adânci. Ca urmare, adâncimea arăturii trebuie stabilită în câmp, în funcţie de starea terenului, astfel încât să fie încorporate resturile vegetale (miriştea şi buruienile) şi fără a scoate bulgări. În condiţiile unor terenuri bine lucrate an de an, se poate ara doar la 18-20 cm adâncime.   

După culturi premergătoare târzii (floarea-soarelui, porumb, sfeclă de zahăr, cartof de toamnă) este necesară curăţirea cât mai bună a terenului de resturi vegetale, urmată de discuiri repetate (1-2 lucrări) pentru mărunţirea resturilor de plante şi buruieni.      

Arătura este lucrarea de bază de mobilizare a solului şi trebuie să se efectueze după recoltarea fiecărei culturi premergătoare grâului de toamnă. La executarea arăturii se au în vedere o serie de reguli a căror respectare asigură calitatea lucrării şi efectul agrotehnic favorabil acesteia.

Este foarte important ca arătura, ca de altfel şi celelalte lucrări ale solului, să se execute la un anumit conţinut în umiditate, încât solul să se poată revărsa cu uşurinţă după plug, brazda mărunţindu-se în bune condiţii.

Este foarte necesar ca arătura să fie executată imediat după recoltarea culturilor premergătoare grâului, întârzierea efectuării acesteia având efecte negative.

De exemplu, în cazul premergătoarelor mazăre, rapiţă, orz, dacă solul se lucrează neîntârziat după eliberarea terenului se distrug buruienile, se creează condiţii bune de acumulare şi conservare a apei provenite din ploile ce survin până la data pregătirii patului germinativ, precum şi întreruperea ciclurilor de dezvoltare a bolilor şi dăunătorilor.      

Pe solul lăsat nelucrat peste vară are loc o infestare puternică cu buruieni, acestea consumând rezerva de apă şi elementele nutritive din sol. Diferenţa de producţie între grâul semănat în arătură de vară şi cel semănat în arătură efectuată toamna târziu (înainte de semănat) poate ajunge până la 1000kg/ha.        

În cazul premergătorilor recoltați mai târziu (floarea soarelui, porumb), solul se lucrează imediat cu grapa cu discuri, iar arătura se execută la 20-22 cm, ultimul termen de arat fiind 25 septembrie. 

În situaţia în care datorită umidităţii scăzute a solului rezultă bulgări ce nu pot fi mărunţiţi prin lucrări superficiale, se va renunţa la arătură, iar pregătirea patului germinativ se realizează numai prin lucrări repetate cu grapa cu discuri la o adâncime de cel puţin 15 cm.

De asemenea, este necesară o bună curăţare a terenului de resturi vegetale, urmărindu-se încorporarea acestora, fără însă a scoate bulgări; până la semănat ar trebui să rămână cel puţin 2-3 săptămâni, pentru ca pământul afânat prin arătură să se aşeze. În continuare, arătura se lucrează în mod repetat cu diferite utilaje (combinatoare, ţesala de buruieni, eventuale grape cu discuri) pentru pregătirea patului germinativ.

Pe terenuri bine lucrate în anii anteriori (arate la adâncime corespunzătoare, afânate, nivelate), arătura poate fi înlocuită prin două lucrări cu grapa cu discul greu sau mediu; această lucrare permite mobilizarea solului până la 12-16 cm adâncime, realizându-se, concomitent, şi încorporarea resturilor vegetale, bine mărunţite anterior.

În continuare, se efectuează lucrări de întreţinere a arăturii şi de pregătire a patului germinativ (cu grapa sau combinatorul), conform celor prezentate anterior. Aceeaşi tehnologie se recomandă în toamnele secetoase, atunci când solul este foarte uscat şi nu se poate ara sau prin arătură ar rezulta bulgări greu de mărunţit.

Pregătirea terenului prin discuit este, uneori, preferabilă arăturii şi pentru a nu întârzia semănatul grâului. Se obţine o viteză mare de lucrare a solului, acesta se aşează mai repede decât după arat, terenul rămâne mai nivelat, iar economia este de 0,5 pentru forţa de muncă şi de 11-14 l motorină/ha.

Această lucrare se efectuează cu bune rezultate după soia, sfeclă, cartof, dar este mai dificil sau chiar imposibil de efectuat după floarea soarelui sau după porumb (rămân cantităţi mari de resturi vegetale) (după Gh. V. Roman şi colab. 2007).          

Pregătirea patului germinativ pentru grâu 

Pentru grâul spelta este necesară realizarea unei suprafeţe nivelate, curate de buruieni, realizarea unui strat de sol mărunţit pe adâncimea de semănat, care să asigure condiţii optime de încolţire a seminţelor şi răsărire rapidă, uniformă şi energică a plantelor. Adâncimea ideală de lucru la pregătirea patului germinativ este de 6-8 cm, se lucrează cu combinatorul.

Semințele şi semănatul  

Semințele de grâu spelta destinate semănatului trebuie să aparţină unui soi zonat, să provină din culturi special destinate producerii de sămânţă (loturi semincere), din categoriile biologice „sămânţă certificată a primei şi celei de a doua înmulţiri”, să aibă puritatea fizică minimum 98%, facultatea germinativă minimum 85% şi MMB cât mai mare (Andrei Gumovschi, 2011). 

În țările UE, există soiuri care sunt așa-numitele „reale” soiuri de alac, acestea sunt Oberkulmer Rotkorn, Schwabenkorn, Ostro. Alte soiuri, cum ar fi Hubel, Rouquin, Redoute sunt deja încrucișate cu grâu-soiuri, deci randamentul este mai mare și tulpinele sunt mai scurte. 

În România se cultivă soiul Oberkulmer Rotkorn din subspecia spelta (masa 1000 boabe 47,3-49,2 g.)  Semințele pentru semănat în sistem ecologic în România, sunt importate din Germania, iar aproape că întreaga producție este livrată tot în Germania pe bază de contract. 

În agricultura ecologică nu se practică tratarea seminţelor, dar se pot folosi substanţele permise, ca de exemplu cele pe bază de cupru, care se aplică prin umezire cu o cantitate mai mică de apă. (după Gh. V. Roman şi colab. 2007).

Din cauza întârzierii semănatului, plantele suportă mai greu o serie de procese legate de creştere şi dezvoltare şi din această cauză se modifică şi mersul normal al asimilării substanţelor nutritive. 

Având în vedere că noile soiuri de grâu spelta sunt mai pretenţioase faţă de epoca de semănat, epoca optimă este 1 – 20 octombrie.

Semănatul înainte de perioada optimă favorizează atacul unor boli (făinarea) şi dăunători, precum şi dezvoltarea unui foliaj abundent, astfel că plantele intră în iarnă într-un stadiu de vegetaţie avansat, iar rezistenţa la ger poate scădea semnificativ.       

Semănatul grâului spelta după epoca optimă face ca plantele să intre în iarnă slab înfrăţite, neînfrăţite sau chiar nerăsărite, situaţie cu urmări negative, cum ar fi rărirea culturii prin pierderea plantelor datorită temperaturilor scăzute din timpul iernii, realizarea unui coeficient slab de înfrăţire şi o densitate mică de plante pe m2.

Pierderile de recoltă prin întârzierea semănatului pot fi de 20-30 kg/ha pentru fiecare zi în cursul lunii octombrie şi 30-80 kg/ha în cursul lunii noiembrie. 

Epoca de semănat a grâului spelta se stabileşte astfel încât, până la venirea iernii să rămână 40-45 zile în care plantele să vegeteze normal, în care să se acumuleze 400-450°C temperaturi pozitive, iar la intrarea în iarnă plantele de grâu să ajungă la stadiul de 1-2 fraţi şi 3-4 frunze (fără ca fraţii să fie prea dezvoltaţi).

Densitatea de semănat la grâul spelta trebuie stabilită astfel încât să se asigure, la recoltare, o densitate de 500-700 spice/mp. Pentru a realiza acest lucru trebuie să fie semănate 450-600 boabe germinabile/ mp.

Cantitatea de sămânţă la hectar (norma de semănat rezultă din calcul) pe baza densităţii stabilite şi a indicilor de calitate a seminţei) este cuprinsă, de regulă, între 200-250 kg sămânţă/ha.

În general, pentru a se asigura 4,1-5,8 milioane plante la ha trebuie să se semene între 50-70 boabe pe metru liniar.

În cazul întârzierii semănatului sau când reuşim să realizăm un pat germinativ bun, va trebui mărită cantitatea de sămânţă la ha. Sămânţa veche, de mai mulţi ani, răsare dar nu rezultă plante viguroase cu energie de creştere suficientă.

Grâul este semănat la 4-5 cm adâncime pe terenurile cu umiditate suficientă şi textură mijlocie spre grea, unde apa pentru germinare este asigurată, iar străbaterea germenilor spre suprafaţă este ceva mai dificilă; pe terenurile cu umiditate insuficientă la suprafaţă şi textură mai uşoară, precum şi în cazul semănăturilor timpurii, se recomandă să se semene ceva mai adânc, la 5-6 cm.

Distanţele la semănat la grâu, pe plan mondial, sunt cuprinse între 10 şi 18 cm, fără a rezulta diferenţe importante de producţie. Ca atare, distanţa dintre rânduri trebuie aleasă între aceste limite, în funcţie de maşinile de semănat aflate la dispoziţie 

Lucrările de îngrijire la grâul spelta    

Grâul spelta  este o cultură cu o tehnologie total mecanizată, deosebit de rentabilă sub aspectul consumului de forţă de muncă.

Felul lucrărilor de îngrijire care se aplică grâului şi numărul acestora depinde de foarte mulţi factori:

• calitatea patului germinativ;
• dezvoltarea plantelor în toamnă şi starea de vegetaţie la desprimăvărare, mersul vremii şi al vegetaţiei în primăvară;
• rezerva de buruieni, infestarea cu boli şi dăunători, dotarea tehnică, posibilităţile materiale şi calificarea cultivatorilor.

Sunt situaţii în care sunt necesare sau sunt efectuate numai 1-2 lucrări de îngrijire şi sunt situaţii în care sunt efectuate foarte multe lucrări (7-8 treceri).

Tăvălugitul semănăturilor de grâu imediat după semănat apare ca necesar atunci când s-a semănat în sol afânat şi mai uscat, şi se face cu scopul de a pune sămânţa în contact cu solul şi de a favoriza, astfel, absorbţia apei.

Tăvălugitul la desprimăvărare este necesar numai în situaţii extreme când, din cauza alternanţei temperaturilor negative sau cele pozitive pe timpul iernii, rădăcinile plantelor de grâu au fost desprinse de sol (plantele sunt descălţate); ca urmare, la încălzirea vremii la desprimăvărare poate apare ofilirea şi uscarea plantelor de grâu, parţial dezrădăcinate.

Atunci când situaţia o impune, lucrarea de tăvălugit trebuie efectuată pe sol bine scurs, dar încă reavăn, pentru a realiza aderarea rădăcinilor şi a nodului de înfrăţire la sol, dar fără a tasa suprafaţa solului. Grăpatul culturilor de grâu la desprimăvărare este o lucrare din tehnologia clasică de cultivare.

Lucrarea a fost scoasă din tehnologie, dar este recomandată folosirea ţesalei de buruieni. În majoritatea cazurilor se consideră că lucrarea de grăpat a semănăturilor de grâu la desprimăvărare nu este necesară, iar consecinţele negative sunt, adesea, importante: multe plante de grâu sunt distruse, altele sunt dezrădăcinate; terenul încă umed, este tasat prin trecerea tractorului; cresc costurile.

Aceste consecinţe nu se manifestă în cazul ţesalei de buruieni, natural când se execută în condiţii optime, cu unghiul de atac al pieselor active bine ales (după Gh. V. Roman şi colab. 2012).    

Combaterea buruienilor este principala lucrare de îngrijire din cultura grâului spelta. Pierderile de recoltă la grâul spelta din cauza concurenţei buruienilor sunt, în mod obişnuit, 10-20%, dar pot ajunge în situaţii extreme până la 60-70%.

În agricultura ecologică combaterea buruienilor se realizează prin rotaţia culturilor şi lucrări mecanice. Nu se urmăreşte stârpirea în totalitate a buruienilor, ci limitarea pagubelor cu înrădăcinare adâncă, se execută chiar şi plivitul manual. 

Combaterea dăunătorilor din culturile de grâu se realizează prin măsuri preventive. Aceste măsuri au fost tratate la rotaţia culturilor, respectiv la lucrările mecanice.            

Recoltarea grâului spelta

Momentul optim de recoltare a grâului spelta este maturitatea deplină, atunci când boabele ajung la 14-15% umiditate; în acest stadiu maşinile de recoltat lucrează fără pierderi şi boabele se pot păstra în bune condiţii, fără a fi necesare operaţiuni speciale de uscare.

De regulă, recoltatul începe mai devreme, când boabele au 17% umiditate, din cauza suprafeţelor mari cultivate cu grâu, care trebuie recoltate pentru a preîntâmpina întârzierea şi pentru a limita pierderile de boabe prin scuturare (datorită supracoacerii sau a vremii nefavorabile); în acest caz este absolut necesară uscarea boabelor, pentru a aduce la umiditatea de păstrare şi a evita deprecierea calităţii lor. (după Gh. V. Roman şi colab. 2007).

Concluzii

Un mare interes prezintă recolta acestei culturi crescută în sistem de agricultură ecologică. Respectarea tehnologiei de cultivare a grâului spelta în sistem de agricultură ecologică elaborată poate asigura o recoltă de cel puțin 2,8 – 3,3 tone de boabe la ha și un venit considerabil. 

Bibliografie selectivă:

• Gheolțan (Mureșan), Oana Ofelia 2012,  Cercetări privind biologia și tehnologia de cultivare a grâului SPELTA (TRITICUM AESTIVUM SSP. SPELTA) în sistemul de agricultură ecologică. Teză de doctorat,USAMV, Cluj-Napoca, pag.1-33.
• Gumovschi, Andrei. În noul an agricol să evităm greşelile anilor precedenţi în respectarea regulilor de bază a asolamentului în agricultura durabilă. Businessul Agricol – 2010. – Nr 5/6. – P. 22-23.  
• Gumovschi Andrei. Cultura grâului de toamnă – 2011. – Nr 3/4. – P. 73-80; Nr 5/6. – P. 40-44.
• Gumovschi Andrei.  Tehnologia de cultivare a super-cerealei  – grâului spelta în sistem de agricultură ecologică. Noosfera, 2016- Nr. 16, p 116-125.
• Gh. V. Roman, G. Morar, T. Robu, M. Ştefan, V. Tabără, M. Axinte, I.Borcean, S. Cernea – 2012, vol. I, – Fitotehnie, Cereale şi leguminoase pentru boabe, Ed. Universitară, Bucureşti, 368 pag.
• Șerban Dragoș -Tehnologia de cultură a grâului în sistem ecologic-2010, revista Recolta EU, Bucureşti, pag.11 -16.
• Voloșciuc Leonid –Probleme ecologice în agricultură. Ed.AȘM,2009, Chișinău, pag.156 -160.