Rapița a devenit principalul factor care susține profitabilitatea sectorului vegetal din Rusia, pe fondul reducerii atractivității cerealelor și al marjelor instabile pentru alte culturi oleaginoase.
În 2026, suprafețele cultivate cu rapiță în Rusia au crescut cu aproximativ 900.000 de hectare, iar geografia culturii a continuat să se extindă.
În ansamblu, fermierii ruși își orientează tot mai mult suprafețele de la cereale către plante oleaginoase. Potrivit datelor din evidența de primăvară, în 2026 suprafața cultivată cu cereale și leguminoase pentru boabe s-a redus cu 6% față de anul precedent, în timp ce suprafețele ocupate de plante oleaginoase au crescut cu 6,3%.
Producătorii renunță în special la o parte dintre suprafețele cultivate cu grâu, din cauza prețurilor interne scăzute și a oportunităților limitate de export.
Fabricile de ulei susțin cererea pentru rapiță
Cererea pentru rapiță este susținută de fabricile de extracție a uleiului, care procesează semințele și exportă ulei de rapiță.
Totuși, extinderea în continuare a culturii implică și anumite riscuri. Piața internă pentru uleiul de rapiță rămâne relativ mică, iar exporturile depind într-o măsură semnificativă de un singur cumpărător principal – China.
În aceste condiții, creșterea suprafețelor cultivate cu rapiță trebuie analizată și prin prisma accesului la procesare, a canalelor de comercializare și a stabilității cererii externe.
Floarea-soarelui și soia își pierd din atractivitate
Floarea-soarelui nu mai garantează fermierilor ruși o rentabilitate constant ridicată. Atractivitatea culturii depinde de nivelul prețurilor, cererea fabricilor de procesare și activitatea unităților de extracție a uleiului, care în anumite perioade își pot suspenda temporar achizițiile.
Și suprafețele cultivate cu soia s-au redus în 2026 cu 12,6%, până la 4,17 milioane de hectare, după recolta record obținută în sezonul precedent și scăderea prețurilor.
Fermierii trebuie să țină cont de procesare și piețele de desfacere
Pe termen mediu, porumbul, orzul, mazărea și alte culturi leguminoase continuă să aibă potențial comercial, susținute atât de cererea internă, cât și de cea externă.
Totuși, pe piața rusă au rămas foarte puține culturi care să ofere o rentabilitate ridicată în mod constant. Din acest motiv, producătorii trebuie să ia în calcul nu doar randamentul și prețul culturii, ci și disponibilitatea capacităților de procesare, canalele de vânzare și riscurile asociate dependenței de anumiți importatori.
Schimbarea structurii suprafețelor arată astfel o orientare tot mai pronunțată a agriculturii ruse către culturile oleaginoase, în special către rapiță, în încercarea fermierilor de a compensa marjele mai mici obținute din cereale.
