Piața mondială a îngrășămintelor a depășit o parte dintre problemele acute de aprovizionare înregistrate la începutul anului, însă prețurile ridicate și incertitudinile privind condițiile agricole continuă să limiteze cererea, potrivit unei analize RaboResearch prezentate de Rabobank.
La nivel mondial, accesibilitatea îngrășămintelor rămâne nefavorabilă în toate marile regiuni agricole, chiar dacă situația s-a îmbunătățit față de minimele înregistrate anterior în acest an.
Presiunile asupra rentabilității fermelor, perturbările transporturilor prin Strâmtoarea Hormuz și incertitudinile meteorologice continuă să influențeze piața.
Fosfații, segmentul cu cele mai mari probleme
Potrivit RaboResearch, îngrășămintele fosfatice se confruntă cu cele mai mari dificultăți în ceea ce privește accesibilitatea, pe fondul ofertei limitate și al costurilor ridicate de producție.
Un factor important este situația de pe piața sulfului. Exporturile globale de sulf au scăzut cu aproape 40% în prima jumătate a anului 2026 față de perioada similară din 2025.
Reducerea exporturilor a împins prețurile sulfului la niveluri record, ceea ce a majorat costurile de producție și a menținut ridicate prețurile îngrășămintelor fosfatice.
În aceste condiții, RaboResearch estimează o scădere cu 7% a cererii mondiale de îngrășăminte fosfatice în 2026, după ce consumul s-a redus și în anii precedenți.
Cererea mondială de uree ar putea scădea cu 5%
Pe piața îngrășămintelor cu azot apar, în schimb, semne de îmbunătățire. Vitor Pistoia, senior analyst Rabobank, arată că prețurile ureei s-au retras de la maximele atinse imediat după escaladarea tensiunilor din Orientul Mijlociu, însă volatilitatea pieței rămâne ridicată.
„Ne așteptăm ca cererea globală de uree să scadă cu aproximativ 5% în acest an, înainte de a reveni pe măsură ce accesibilitatea se va îmbunătăți treptat”, explică analistul.
Experiența Australiei arată cât de puternică a fost volatilitatea. În perioada de vârf a perturbărilor din Orientul Mijlociu, prețurile locale ale ureei au ajuns la 1.500 AUD/tonă, aproape dublu față de minimele înregistrate anterior în cursul anului.
Cu toate acestea, Australia a importat 2,92 milioane de tone de uree din noiembrie 2025, volum cu aproximativ 15% sub mediile recente, ceea ce a permis evitarea în mare parte a deficitului de aprovizionare.
Potasiul rămâne segmentul cel mai stabil
Potrivit Rabobank, potasiul rămâne cel mai stabil dintre principalii nutrienți utilizați în agricultură. Deși accesibilitatea s-a deteriorat ușor, oferta mondială a fost mai puțin afectată de perturbările geopolitice.
RaboResearch estimează că cererea mondială de potasiu se va menține relativ stabilă comparativ cu 2025.
Astfel, perspectivele diferă semnificativ între cele trei segmente principale ale pieței: cererea de fosfați ar urma să scadă cu 7%, cea de uree cu aproximativ 5%, în timp ce consumul de potasiu ar urma să rămână relativ stabil.
Prețurile mari îi determină pe fermieri să reducă fertilizarea
În Australia, cererea mai redusă de îngrășăminte din actualul sezon este asociată cu faptul că agricultorii reduc dozele aplicate, modifică rotația culturilor și se orientează către sisteme de producție cu un necesar mai redus de azot.
Condițiile meteorologice contribuie, la rândul lor, la evoluția cererii. În unele regiuni australiene, întârzierea precipitațiilor a mărit suprafețele lăsate în pârloagă pentru culturile de toamnă și a redus necesarul de îngrășăminte.
Pentru perioada următoare, condițiile sezoniere vor avea un rol important, în special în cazul culturilor de vară. Rabobank menționează și revenirea fenomenului El Niño drept o sursă suplimentară de incertitudine.
Ce ar putea influența piața în următoarele 6–12 luni
În pofida tensiunilor geopolitice, a perturbărilor logistice și a riscurilor meteorologice, Rabobank arată că stocurile mondiale de produse agricole rămân ridicate din perspectivă istorică, ceea ce oferă pieței o capacitate mai mare de a absorbi eventualele șocuri de ofertă sau cerere.
Producția și stocurile unor culturi importante, inclusiv grâu, porumb și orez, ar urma să scadă ușor în 2026, însă disponibilitatea rămâne confortabilă raportată la nivelurile istorice.
Stocurile cumulate de cereale și oleaginoase sunt prognozate să ajungă la cel mai redus nivel din sezonul 2022/23, dar piața rămâne mai bine aprovizionată decât în perioadele precedente caracterizate prin volatilitate extremă a prețurilor.
Pentru următoarele 6–12 luni, RaboResearch identifică printre principalele riscuri impactul El Niño asupra producției agricole mondiale, creșterea costurilor inputurilor și dificultățile persistente privind exporturile din regiunea Mării Negre.
Acești factori ar putea susține prețurile produselor agricole către limita superioară a intervalelor de tranzacționare observate în ultima perioadă.
Sursa: Rabobank, comunicat publicat la 16 septembrie 2026.
