Guvernul chinez reacționează la perturbările în aprovizionarea cu sulf, provocate de conflictul din Orientul Mijlociu început la sfârșitul lunii februarie, conflict care a dus la închiderea Strâmtorii Hormuz.
Această situație a determinat creșterea abruptă a costurilor de transport și a prețurilor sulfului, generând riscuri serioase pentru producția de îngrășăminte fosfatice, indispensabile pentru sezonul de semănat de primăvară din China.
Aproximativ 47% din necesarul de sulf al Chinei este importat, în principal din țările Golfului Persic, ceea ce face ca producția internă de îngrășăminte să fie extrem de vulnerabilă la orice întrerupere a rutelor maritime.
Pentru a limita impactul, Comisia Națională pentru Dezvoltare și Reformă (NDRC) a acordat prioritate furnizării de sulf din rezervele strategice către producătorii interni de îngrășăminte.
Măsura urmărește menținerea stabilității producției și controlul prețurilor.
Eliberarea strategică a stocurilor de sulf reprezintă o intervenție tactică menită să asigure continuitatea producției de îngrășăminte și stabilizarea pieței pe termen scurt.
Situația capătă o importanță deosebită în contextul obiectivelor agricole ambițioase ale Chinei pentru 2026, care prevăd majorarea producției de cereale cu 50 milioane de tone.
Atingerea acestui obiectiv necesită o utilizare intensă a îngrășămintelor, însă creșterea costurilor și disponibilitatea limitată a sulfului creează un conflict direct între realitățile economice și obiectivele de politică agricolă.
Utilizarea rezervelor strategice de sulf reduce temporar această presiune, permițând continuarea producției.
Strategia pe termen lung a Chinei vizează creșterea randamentelor agricole și atingerea unei producții totale de cereale de 725 milioane de tone până în 2030, însă această abordare generează o dependență structurală de materiile prime importate.
Dependența de livrările din Golful Persic și producția internă limitată de sulf fac sistemul vulnerabil la șocuri geopolitice.
Deși utilizarea actuală a rezervelor reduce presiunea imediată, riscul structural privind aprovizionarea rămâne nerezolvat.
Eficiența acestui tampon tactic depinde de durata conflictului din Orientul Mijlociu și de redeschiderea Strâmtorii Hormuz.
Evoluțiile de pe piața îngrășămintelor, ajustările de preț și tendințele cererii vor constitui indicatori importanți ai stabilității pieței.
Pe termen lung, China va trebui fie să își extindă producția internă de sulf, fie să își diversifice sursele de import, pentru a asigura reziliența sistemului și protejarea obiectivelor sale de securitate alimentară.













