În ultimii ani, piața globală a uleiului de floarea-soarelui trece printr-o redistribuire importantă. Regiunea Mării Negre își reduce treptat cota de piață din cauza producției mai mici și a dificultăților logistice persistente, în timp ce Argentina își consolidează poziția și își extinde prezența atât pe piețele tradiționale, cât și pe cele noi de export.
Potrivit datelor USDA, ponderea Argentinei în exporturile mondiale de ulei de floarea-soarelui a crescut de la 7% în sezonul 2016/17 la 10% în 2024/25, iar până în 2026/27 ar putea ajunge la 13%.
Prin comparație, Ucraina și Rusia dețin în prezent aproximativ 33% și, respectiv, 31% din exporturile globale. Astfel, Argentina devine un concurent tot mai puternic pentru cei doi mari furnizori din regiunea Mării Negre.
India – piața unde se vede cel mai bine schimbarea
Această transformare este vizibilă în special în India, cel mai mare importator mondial de ulei de floarea-soarelui.
În urmă cu un deceniu, Ucraina era practic singurul furnizor al pieței indiene. După invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, exporturile rusești către India au crescut puternic, de la 451.000 tone în sezonul 2021/22 la 1,66 milioane tone în 2023/24.
În paralel, Argentina și-a majorat constant livrările către India:
- 380.000 tone în 2021/22
- 415.000 tone în 2022/23
- 515.000 tone în 2023/24
În perioada septembrie–aprilie a sezonului comercial 2025/26, Argentina a exportat către India un volum record de 530.000 tone de ulei de floarea-soarelui, depășind pentru prima dată Ucraina, care a livrat doar 344.000 tone în aceeași perioadă.
De ce Argentina reușește să avanseze
Creșterea exporturilor argentiniene este susținută de mai mulți factori. În primul rând, dificultățile de producție din regiunea Mării Negre au redus disponibilitatea uleiului de floarea-soarelui pe piața mondială.
Războiul dintre Rusia și Ucraina a determinat mulți importatori să își diversifice sursele de aprovizionare, creând oportunități noi pentru Argentina.
În al doilea rând, politica fiscală internă a devenit mult mai favorabilă sectorului florii-soarelui.
Reducerea taxelor stimulează procesarea
În anii 1990, taxele la export pentru sectorul florii-soarelui erau reduse, ceea ce a încurajat investițiile în procesare.
După 2002, acestea au crescut semnificativ, ajungând la 37–39%, fapt care a determinat mulți fermieri să înlocuiască floarea-soarelui cu soia.
Situația s-a schimbat după 2015, când taxele au început să fie reduse gradual. În perioada 2024–2025, noua administrație a diminuat taxele:
- de la 7% la 4,5% pentru semințele de floarea-soarelui;
- la 4% pentru uleiul de floarea-soarelui.
În același timp, taxele aplicate complexului de soia rămân la aproximativ 22%, ceea ce oferă procesatorilor de floarea-soarelui un avantaj estimat la 150–200 dolari pe tonă.
Până în 2028, Argentina intenționează să reducă și mai mult taxele, la 3% pentru semințele de floarea-soarelui și 2,5% pentru ulei și șrot.
Ca urmare, fermierii au început deja să extindă suprafețele cultivate, inclusiv în regiuni care nu erau considerate tradițional favorabile acestei culturi.
Producția și procesarea continuă să crească
Argentina și-a majorat producția de semințe de floarea-soarelui de la 5,6 milioane tone la 7 milioane tone în sezonul 2025/26.
Pentru sezonul 2026/27, producția este estimată la 8 milioane tone.
În același timp, volumul procesat a crescut de la 4,8 milioane tone la 5,5 milioane tone în 2025/26, iar în 2026/27 ar putea depăși 6 milioane tone.
Infrastructura de procesare oferă un avantaj competitiv
O parte din capacitățile de procesare destinate anterior soiei au fost deja adaptate pentru floarea-soarelui. În prezent, Argentina dispune de:
- 17 fabrici dedicate procesării semințelor de floarea-soarelui;
- 11 unități suplimentare care pot procesa tehnic această cultură.
Capacitatea totală anuală de procesare este estimată la 6,6 milioane tone.
Disponibilitatea infrastructurii subutilizate din sectorul soiei a permis Argentinei să își extindă rapid producția și exporturile de ulei de floarea-soarelui fără investiții majore în noi unități de procesare.
Totuși, dacă volumul procesat va ajunge la 6 milioane tone în 2026/27, capacitățile existente vor fi utilizate aproape la maximum. În acest caz, creșterea viitoare a exporturilor va necesita fie conversia unor noi fabrici de procesare a soiei, fie investiții în construcția unor facilități suplimentare.
Astfel, Argentina se profilează drept principalul câștigător al schimbărilor produse pe piața mondială a uleiului de floarea-soarelui.
Reducerea taxelor la export, extinderea suprafețelor cultivate, infrastructura disponibilă și dificultățile cu care se confruntă regiunea Mării Negre permit țării să își mărească rapid cota de piață.
Dacă tendința actuală continuă, Argentina ar putea ajunge să controleze 13% din exporturile mondiale de ulei de floarea-soarelui până în sezonul 2026/27, consolidându-și statutul de jucător strategic în comerțul global cu oleaginoase.
