Kaki este fructul unor arbori din familia Ebenaceae, genul Diospyros, apreciat pentru gust, aromă, dar și pentru conținutul sporit de vitamine, fibre, polifenoli, antioxidanți, minerale ca magneziul și potasiul.
În acest articol vom explica mai multe particularități legate de creștere și cultivare, și anume:
- Kaki – descriere, varietăți;
- Condiții de creștere și cultivare pentru pomii de kaki;
- Cum tăiem și întreținem pomii de kaki;
- Boli și dăunători la pomii de kaki;
- Recoltarea fructelor de kaki.
Kaki – descriere, varietăți
Cel mai des sunt cultivate două specii înrudite care produc fructul kaki, cunoscut și ca „curmal japonez”:
- Diospyros kaki sau kaki asiatic (numit uneori japonez sau oriental), pe care îl vom detalia aici, și
- Diospyros virginiana – kaki american sau obișnuit.
Kaki asiatic, spre deosebire de cel american, este adesea autopolenizator și poate produce fructe partenocarpice din flori nefertilizate. Aceste fructe nu vor avea semințe, deci nu se pot reproduce.
Pomii pot crește până la 18 metri înălțime și 7,5 metri lățime, însă unele soiuri rămân scunde sau chiar asemănătoare cu arbuștii, atingând doar 3 metri înălțime.
Aceștia pot produce fructe timp de aproximativ 30-50 de ani în condiții ideale, începând de la aproximativ șapte ani după ce au fost plantați din semințe și 3-4 ani din puieți.
Frunzele sunt de culoare verde închis, cu margini netede și formă de lanceolat ovată, pe partea inferioară puțin mai deschise la culoare. Toamna devin galbene, portocalii sau roșii și adesea cad de pe pom înainte ca fructul să se coacă.
Multe soiuri sunt cultivate pe portaltoi de kaki american, pentru a îmbunătăți rezistența la boli și vigoarea.
Există peste 350 de soiuri de kaki, fiecare având diferite termene de maturare, gust și dimensiune a fructelor. Pentru cultivarea în regiunea noastră, se recomandă alegerea soiurilor cu perioadă scurtă de maturare.
Pomii de kaki sunt de obicei dioici (fie masculi, fie femele), deși aproape toate soiurile sunt autofertile. Asta înseamnă că au fie flori masculine, fie feminine, dar se poate întâmplă ca pe aceeași plantă să existe și ambele tipuri de flori.
Unii pomi își pot varia expresia sexuală de la an la an.
Pomii de kaki asiatic nu trebuie să fie polenizați pentru a produce fructe. Dacă florile sunt totuși polenizate, fructele pot avea semințe, pot crește mai mari la maturitate sau pot avea o aromă și o textură diferită față de cum ar fi altfel.
Florile de culoare alb-crem sau galben pal au aproximativ 2 cm în diametru. Pomii înfloresc primăvara, din martie până în iunie.
În funcție de soi, fructele, care din punct de vedere biologic sunt bace, variază de la portocaliu pal până la aproape roșu la maturitate și pot avea un diametru între 2,5 cm și 12 cm.
Fructele pot fi rotunde, în formă de roșie, în formă de inimă sau de ou. Există două tipuri de fructe la această specie: astringente și neastringente.
Fructele astringente sunt bogate în taninuri și nu pot fi consumate până nu sunt complet coapte.
Soiurile neastringente pot fi consumate chiar și când sunt imature, deoarece nu sunt la fel de bogate în taninuri. Astfel, sunt dulci chiar și când nu sunt complet coapte.
Condiții de creștere și cultivare pentru pomii de curmal japonez
Temperatura și apa. Kaki este o specie sensibilă la ger, de aceea se recomandă plantarea în locuri adăpostite, unde riscul de îngheț este redus. Plantele de kaki sunt afectate de temperaturile scăzute: sub – 18°C.
Însă, în urma lucrărilor de selecție, s-au creat soiuri tolerante la ger care suportă temperaturi de până la -28°C.
Acești pomi se dezvoltă cel mai bine în zone unde temperaturile nu depășesc 32°C pentru perioade lungi și nu tolerează seceta.
Prea puțină apă poate duce la căderea fructelor. De aceea, în zonele uscate, vara, e bine să se ude săptămânal cu cantități de la 10 la 30 l de apă, în funcție de vârsta pomului și umiditatea solului.
Este important să se evite locurile cu băltiri, pentru a preveni putrezirea rădăcinilor.
Pentru a ajuta solul să rețină apa e bine să se aplice un strat natural de mulci, precum paie, rumeguș, frunze sau iarbă.
Amplasare și distanța de plantare kaki
Specia preferă locurile însorite. Pomii trebuie plantați la o distanță de 3-6 m de alți pomi sau construcții, în funcție de dimensiunea matură a soiului ales.
Solul. Plantele de kaki preferă un sol fertil, reavăn, echilibrat în azot, potasiu și fosfor. Poate fi nisipos sau lutos sunt, important însă cu un drenaj foarte bun și un interval optim de pH între 5,5 și 7.
Plantare. Pomii de kaki se plantează în perioada de repaus vegetativ – toamna sau primăvara, atunci când solul nu este înghețat, iar în aer avem peste 5°C.
Groapa de plantare trebuie să fie adâncă, de până la 50 cm. La baza acesteia se pune un strat de drenaj, urmat de un strat de compost și sol.
Pomul se așează pe un mușuroi de sol, se distribuie rădăcinile și se acoperă cu pământ, fără a tasa puternic, pentru a evita deteriorarea rădăcinilor.
După plantare, se udă abundent, folosind 20-30 litri de apă și se instalează un suport.
Cum tăiem și întreținem pomii de kaki
La pomii tineri (sub cinci ani) de curmal japonez se aplică tăierea de formare pentru a-i dezvolta o structură puternică.
Pentru pomii de kaki se recomandă forma de coroană de tip vas ameliorat și tufă ameliorată, selectând 3-5 ramuri principale și îndepărtând celelalte.
În fiecare an, se înlătură aproximativ jumătate din creșterile noi.
La pomii maturi (peste cinci ani) în perioada de repaus se realizează tăieri de întreținere, care constau în îndepărtarea ramurilor bolnave sau rupte și a celor cu unghi îngust de creștere care se intercalează.
Unele soiuri, precum „Fuyu” necesită rărirea fructelor pentru a preveni ruperea ramurilor din cauza greutății. Când fructele încep să se dezvolte, se recomandă să se înlăture manual o pătrime din ele.
Boli și dăunători la pomii de kaki
Printre dăunătorii mai des întâlniți la kaki se numără: afidele, păduchii lânosi, păduchii țestoși.
Boli frecvente la kaki:
- Putregaiul rădăcinilor (Armillaria mellea): ciupercă ce distruge rădăcinile și trunchiul, provocând adesea prăbușirea pomilor.
- Cancerul scoarței: Cauzat de Botrysphaeria dothidea, se manifestă prin apariția unor leziuni pe crengi și trunchiuri, iar frunzele se usucă și cad.
- Putregaiul rădăcinilor (produs de Phytophthora) duce la stagnarea creșterii și îngălbenirea frunzelor.
Sfaturi generale pentru gestionarea dăunătorilor și bolilor
- Monitorizarea și menținerea sănătății pomilor: pomii sănătoși sunt mai puțin predispuși la atacuri. Asigurați o irigare și toaletare corespunzătoare.
- Igienă: îndepărtarea fructelor căzute și tăierea ramurilor bolnave pentru a preveni răspândirea infecțiilor.
- Favorizarea prezenței prădătorilor naturali, precum buburuzele și călugărițele, pentru a controla populațiile de dăunători.
- Uleiuri horticole aplicate regulate pot ajuta la descurajarea și controlul dăunătorilor, precum afidele.
Recoltarea fructelor
Deoarece fructele de kaki se coc destul de târziu în regiunea noastră, e bine să fie culese înainte de a fi complet mature, atunci când fructul capătă culoarea sa de maturitate, dar este încă tare, astfel ele se vor coace în continuare în locul depozitării.
Alternativ, pot fi lăsate să se coacă complet în pom, dacă nu se preconizează înghețuri.
La recoltare se folosesc foarfece ascuțite cu care se taie fructul de pe tulpină, exact deasupra caliciului – partea verde, asemănătoare unei frunze, din vârful fructului.
Fructele neastringente pot fi culese și consumate înainte de a fi complet coapte. Totuși, lăsarea lor să se coacă mai mult va îmbunătăți gustul, făcându-le mai dulci.
Tipurile astringente pot fi recoltate înainte de a fi mature, dar nepotrivite pentru consum până când nu devin moi.
Ambele tipuri pot fi păstrate în frigider după recoltare până la șase săptămâni, atât timp cât nu sunt depozitate cu alte fructe care produc etilenă, ceea ce va accelera procesul de coacere.
