Cum îngrijim closca pe ouă pentru a obține pui sănătoși

Primăvara este anotimpul când, cel mai frecvent, găina se așează pe ouă și se transformă în closca. Odată cu instalarea condițiilor de mediu confortabile se activează instinctul de reproducere. La găină, consecutiv ouatului, reproducerea presupune clocirea ouălor.  

Deși natura își face bine treaba și majoritatea fenomenelor din lumea animală pot decurge fără implicarea umană, îngrijirea corespunzătoare a găinilor în perioada clocirii ouălor sporește rata eclozării, precum și sănătatea puilor.

Momente de întreținere, firești pentru un crescător experimentat, pot fi o problemă pentru fermierul începător, care a auzit prima sa găină cloncănind.

Vom descrie în acest articol aspecte legate de cloșca, ouă și cuibar și anume:

• Cum alegem o mamă-cloșcă bună;
• După ce recunoaștem cloșca;
• Cum alegem ouă pentru cloșcă;
• Câte ouă se pun sub cloșcă;
• Cum amenajăm cuibarul;
• Reguli de îngrijire a cloștii pe ouă.

Cum alegem o mamă-closca bună

Din punct de vedere genetic, se consideră cloști mai bune găinile din rasele comune locale sau a celor de tip morfoproductiv ouă-carne.

Se dă preferință găinilor care au manifestat, în anii precedenți, comportament matern mai pronunțat, au clocit ouăle cu răbdare și atenție și au demonstrat atitudine grijulie față de pui.

Cele mai potrivite se consideră găinile cu vârsta cuprinsă între 2 și 4 ani.

O cloșcă bună trebuie să demonstreze încredere față de proprietar, să nu fie agitată sau fricoasă.

Se examinează starea de sănătate a găinii, mai ales la prezența paraziților externi (păduchi malofagi, acarieni etc.), care pot fi un coșmar pentru găina imobilizată pe parcursul a trei săptămâni.

La depistarea acestora, înainte de a fi pusă pe ouă, găina se deparazitează.

Cum recunoaștem closca

Nu este dificil să înțelegem că găina se pregătește să stea pe ouă, urmărind comportamentul schimbat și aspectul fizic:

• Găina se reține mult în cuibar, dar nu se mai observă să depună ouă;
• Produce un sunet specific, numit cloncănit;
• Devine mai iritată, uneori agresivă dacă se apropie cineva de ea;
• Pieptul se dezgolește de pene (cad sau și le smulge singură pentru a așterne cuibarul);
• Uneori scade greutatea corporală sau se micșorează în volum creasta și bărbițele.

Cel mai sigur indicator de pregătire a găinii pentru clocirea ouălor este poziția fermă pe cuibar.

După 1,5 – 2 zile de stat pe cuibar pasărea se verifică: să nu se sperie și să fugă dacă se apropie omul de ea și, odată scoasă de pe cuibar, să stea așezată alături, așteptând ocazia să urce din nou în el.

Cum alegem ouă pentru cloșcă

Calitatea puilor eclozați depinde, în cea mai mare măsură, de calitatea ouălor pentru clocit. Se atrage atenție la următoarele criterii:

• Vârsta găinilor: se aleg ouă de la păsările adulte, în al doilea sau al treilea an de producție
• Cocoșul să fie și el adult, dar nu bătrân: între 1 și 3 ani, pentru o fertilitate mai bună.
• Se ține un cocoș la 10 găini, pentru o fecundare bună a ouălor.
• Ouăle din cuibare se colectează de 2-3 ori pe zi, pentru a evita contaminarea bacteriană a cojii.
• Ele, apoi, se păstrează la temperatura aerului între 10-15 ^oC și umiditatea relativă de 70-80%.
• Cea mai mare rată de eclozare o au ouăle păstrate 5 – 7 zile înainte de a fi puse la clocit.
• Ouăle nu se spală, pentru a nu distruge membrana protectoare, care împiedică pătrunderea bacteriilor.
• Se aleg ouă curate, de formă corectă, fără deformări sau fisuri, cu dimensiuni medii și greutate de 50 – 60 g.

Câte ouă se pun sub cloșcă

Depinde de dimensiunile corporale ale găinii și capacitatea ei de a le acoperi în totalitate. O cloșcă bună va strânge toate ouăle sub ea, împingându-le și acoperindu-le cu aripile.

În funcție de specia căreia îi aparțin ouăle și de talia găinii-closca se recomandă următorul număr de ouă:

• de găină: 11 – 19 ouă;
• curcă: 9 – 11 ouă;
• rață: 9 – 11 ouă;
• gâscă: 5 – 7 ouă.

Cum amenajăm cuibarul

Există o varietate mare de materiale din care se pot face cuibarele, similar cuibarelor pentru ouat, doar cu asigurarea spațiului și confortului pentru cloșcă. Dimensiunile variază în funcție de dimensiunile corpului, cu condiția că găina se va simți liber în el.

O medie recomandată este de 55×35 cm suprafața și 60-70 cm înălțimea. În cuibar se presară un strat de țărână uscată (cca 6-7 cm) care, apoi, se așterne cu paie. Cu mare atenție se căptușesc colțurile cu paie, pentru ca ouăle să nu se rostogolească din mijlocul cuibarului.

Partea de centru se face adâncită, dar nu exagerat, ca să nu se îngrămădească ouăle unul în altul. Această zonă se așterne cu paie moi sau fân, peste care se pun și câteva pene sau puf.

Cuibarele se amplasează în zone retrase, ferite de lumină directă, sunete puternice, mișcări agitate, în încăpere cu umiditate moderată a aerului.

Dacă în același coteț stau mai multe cloști, ele for fi izolate una de alta, pentru a evita stările de conflict.

Reguli de îngrijire a cloștii pe ouă

• Closca trebuie să părăsească ouăle pentru plimbare, hrană și apă regulat, de 1 – 2 ori pe zi. Dacă acest lucru nu se întâmplă, găina se scoate de pe cuibar de către proprietar, ouăle se acoperă. Excepție prezintă primele două zile și ultimele, când are loc eclozarea – în această perioadă găina nu va fi deranjată.
• Durata medie a plimbării este de 15 – 20 min. Primele zile găina revine după 8-10 min, iar către sfârșitul clocitului se plimbă până la 30 min. Între timp, se înlătură așternutul murdar din cuibar, se înlocuiește cu altul proaspăt.
• Găina se hrănește cu combifuraje și cereale, se propun rădăcinoase și verdețuri. Lângă cuibar, la mică distanță, se amplasează o hrănitoare cu mix de cereale: porumb, ovăz, orz, un vas cu pietriș și unul cu apă proaspătă.
• Se amenajează zone pentru scăldat, cu cenușă sau nisip, pentru prevenirea păduchilor, la o distanță nu mai mare de 2 m de cuibar. Vara se instalează băi de apă, pentru răcorire.
• Se urmărește comportamentul găinii în timpul plimbării, cum consumă hrana, dacă bea apă, dacă s-a găinățat și cât de curând a revenit în cuibar.
• La sfârșitul primei săptămâni de clocit, ouăle se verifică cu ajutorul ovoscopiei, înlăturându-se cele nefecundate sau cu embrioni morți.
• Cojile, acumulate în procesul eclozării se înlătură, ca să nu creeze disconfort.
• Puii care ies primii din ou se vor scoate de sub cloșcă până la eclozarea celorlalți. De altfel, aceștia pot fi striviți sau closca poate părăsi cuibarul prematur împreună cu ei, lăsând restul ouălor fără atenție.
• Spre sfârșitul ecloziunii, puii se întorc la cloșcă. Dacă sunt puișori scoși la incubator în aceeași perioadă, closca ar putea să-i accepte pe toți.

Sursa foto: canva.com.