Cultura de ridichi de lună nu este una pretențioasă, astfel se numără cu succes printre legumele intermediare cultivate. Totuși, pentru riscuri minime, ar trebui să luăm în calcul:
- Ridichea reacționează brusc la schimbările condițiilor de creștere. Lumina accelerează tranziția plantei către faza generativă (formează tije florale).
- Ridichea este foarte sensibilă la lumină: cu cât iluminarea este mai bună și temperatura mai scăzută (optimă 12-16 °C), cu atât mai rapid are loc formarea rădăcinilor.
- Cu cât iluminarea este mai slabă și temperatura mai ridicată, cu atât mai slab se formează rădăcinile.
- Ridichea este o plantă rezistentă la frig, tolerând înghețuri de până la -3…-4 °C chiar și în faza de prima frunză adevărată.
- Ridichea reacționează la scăderea umidității solului, iar în caz de umiditate excesivă, se îmbolnăvește.
- Ridichea conține o mulțime de substanțe valoroase ușor digerabile (săruri minerale de calciu, potasiu, fosfor, fier, magneziu) și vitamine.
Cultura de ridichi de lună – cerințe față de temperatură
Cea mai bună germinație la ridichi de lună se obține la temperatura solului de 12 °C.
Ridichile au nevoie de mai mult timp pentru a germina la temperaturi de 2-10 °C, dar aceste condiții duc la obținerea unui număr mai mare de plante decât la temperatura optimă.
Plantele în faza de apariție a primei frunze adevărate suportă înghețuri de până la -4 °C. În perioada de început de formare a rădăcinilor, temperatura optimă depinde de intensitatea luminii în timpul perioadei de creștere și, în consecință, de momentul cultivării:
- +12…+16 °C în zilele însorite sau în prezența iluminării în spații protejate în noiembrie-martie și în timpul cultivării în câmp deschis.
- +8…+12 °C pe timp noros în spații protejate cu iluminare suplimentară în decembrie-ianuarie.
Diferența dintre temperaturile din timpul zilei și cele din timpul nopții nu trebuie să depășească 4-6°C, iar temperatura maximă pe timp de zi se recomandă să fie de 18°C. În perioada de creștere, temperatura solului trebuie menținută la 10-12 °C.
În cazul în care temperatura solului este prea ridicată în spațiile protejate, rădăcinile vor căpăta o culoare de roșu închis și vor deveni alungite în partea superioară (în cazul soiurilor rotunde).
Solul și umiditatea pentru ridichi de lună
Ridichea de lună crește bine în majoritatea solurilor întâlnite la noi. Totuși, nu sunt recomandate solurile prea umede. În general, solurile ușoare sunt mai potrivite decât solurile grele pentru cultura de ridichi de lună.
Solul cu un pH de 6,0-6,5 ar trebui să aibă o bună permeabilitate la apă, să fie echilibrat, afânat, fără rămășițe de paie, rumeguș, să fie îmbogățit cu mraniță (în seră sau sub folie, să nu conțină resturi vegetale nedescompuse).
Ridichile pot fi cultivate numai în al doilea sau al treilea an după aplicarea gunoiului de grajd.
Cultura de ridichi de lună necesită o umiditate a solului constantă și uniformă (65-75 %).
Dacă umiditatea solului este prea scăzută, rădăcina se va ofili și va avea un gust iute, unele părți vor deveni aspre (lignificate).
Se recomandă udarea abundentă în orele dimineții. Prea multă umiditate a solului face ca pulpa să devină transparentă, apar rădăcini laterale la suprafața acesteia, iar frunzele inferioare se îngălbenesc. În seră sau sub folie, poate apărea un miros caracteristic de sulf.
Solul, înainte de semănat ,atât în spațiu protejat, cât și în câmp deschis, trebuie să fie atent pregătit, temeinic, pentru a crea condiții optime pentru dezvoltarea rădăcinilor de ridichi de lună.
Ridichea de lună – rotația culturilor
Ridichea de lună nu ar trebui cultivată după varză, ridiche și alte culturi din familia Brassicaceae, deoarece acestea au boli și dăunători comuni. Puteți cultiva ridichea ca o cultură intermediară, obținând rezultate foarte bune.
Când se seamănă ridichile de lună
Ridichea de lună crește mai bine în perioadele reci, cultivându-se atunci când permit temperaturille menționate mai sus. Astfel, valorifică bine spațiile protejale începând din toamnă (octombrie) și până în primăvară (aprilie).
În câmp deschis, ridichile de lună de lună pot fi cultivate primăvara în lunile martie-aprilie, iar toamna în luna septembrie-octombrie, în funcție de temperaturi.
Pentru a avea producție proaspătă pe o perioadă îndelungată, ridichea poate fi semănată la intervale de 5-10 zile. Condiția principală pentru semănat este disponibilitatea semințelor calibrate.
Se recomandă semănatul a aproximativ 20–30 de semințe pe 1 metru liniar al fiecărui rând, pentru care va fi necesar aproximativ 2–3 milioane de semințe sau 15–30 kg, în funcție de fracție.
Semănatul în spațiu protejat: distanța între rânduri este de 6–8 cm și între plante pe rând 5–7 cm. Ridichea sub acoperiri de folie se seamănă direct în sol bine umezit (la o adâncime de aproximativ 1 cm).
Pot fi utilizate schemele de semănat punctiform:
- sub folie 4×4 cm (625 buc/m2) – primăvara și toamna;
- 8×8 cm (aproximativ 300 buc/m2) – iarna și primăvara.
- În rânduri: un rând la fiecare 10–20 cm (250–300 buc/m2).
- În câmp deschis: 8–15 cm între rânduri și 3–6 cm între semănături în rând (250 de semințe pe 1 m2).
Când plantele au 3-5 cm, la necesitate, se face rărirea acestora.
V-ar putea plăcea și articolul Cum se cultivă sparanghelul – prima legumă de primăvară.
Îngrijirea plantelor de ridichi de lună
- înlăturarea atentă a buruienilor și udarea regulată (de 2-3 ori pe săptămână);
- menținerea unui nivel adecvat de umiditate a solului este importantă, mai ales în câmp deschis în perioada mai caldă, când nu este posibilă reglarea temperaturii.
Ridichile sunt foarte sensibile la vremea uscată de primăvară, deoarece au un sistem radicular slab dezvoltat.
Uscăciunea excesivă în timpul perioadei de răsărire duce la o răsărire neuniformă și întârziată, la moartea germenilor, iar excesul de apă duce la putrezirea semințelor și la moartea plantulelor din cauza lipsei de oxigen.
Foarte periculoasă este udarea abundentă după o perioadă de secetă. În acest caz, se produce o masivă crăpare a rădăcinilor de ridichi.
Irigarea excesivă în timpul perioadei de vegetație, mai ales în soluri grele, determină creșterea rădăcinuțelor la rădăcina pivotantă și apariția rădăcinilor adventive.
Lipsa de oxigen poate afecta absorbția calciului (care se manifestă prin apariția de mucus pe rădăcina și înnegrirea acesteia).
Fertilizarea ridichilor de lună în teren protejat
În cazul în care ridichea este cultivată în teren protejat sau în cadrul unei rotații a culturilor, de exemplu, după tomate, este suficient să se aplice un îngrășământ complex
(N:P2O5:K2O – 1:1:2). Cantitatea de azot recomandată este de 200-300 g/100 m2, dar foarte importantă e analiza solului.
Ridichea cultivată înainte de semănarea culturii principale poate fi fertilizată cu îngrășăminte de tipul N:P2O5:K2O – 2:1:2 în primăvară sau 1:1:2 în toamnă.
Cultivarea unei a doua culturi poate fi realizată cu riscuri minime realizând o analiză a solului și reaprovizionând cu îngrășăminte suplimentare. Dacă este necesar, aplicați un îngrășământ cu absorbție rapidă.
Necesarul de azot al ridichilor este estimat la aproximativ 60-70 kg/ha. În cazul în care conținutul de azot este prea mare, există un risc sporit de creștere prea mare a frunzelor și apariția făinării.
Nu aplicați doze prea mari de azot, în special sub formă de amoniu. Aplicarea intensivă a îngrășămintelor cu azot (în special primăvara) stimulează creșterea frunzelor, iar rădăcina rămâne mică.
Se recomandă o aplicare adecvată de îngrășământ cu potasiu. Dacă rădăcinile sunt slab dezvoltate, ofilite (în ciuda aspectului normal al frunzelor), acest lucru poate fi rezultatul unei absorbții scăzute a potasiului cu un exces de calciu.
În caz de deficiență de macronutrienți, apar tulburări de creștere.
- Lipsa îngrășămintelor cu azot și minerale: dezvoltarea slabă a plantelor, îngălbenirea frunzelor, nu se formează rădăcina. Recomandare: pulverizare cu soluție de 0,3% KNO3, soluție de 0,2% NH4NO3 sau îngrășământ complex.
- Exces de azot: frunze mari de culoare verde închis, rădăcini mici și alungite. Recomandare:
Creșteți cantitatea de potasiu necesară plantelor. - Deficiență de potasiu: formare slabă a rădăcinilor, culoare cenușie a rădăcinilor și coajă ruginie. Recomandare: pulverizare cu o soluție de KNO3 de 0,3 %.
- pH prea scăzut sau deficiență de calciu în sol: mucozități pe rădăcini, ofilirea frunzelor, înnegrirea vizibilă a vaselor la secționarea rădăcinii. Aplicați foliar îngrășămintele necesare.
Recoltarea
- Randamentul mediu de ridichi de lună este de 170-180 buc/m2. Există două moduri de recoltare a ridichilor: în legături sau separat (numai rădăcini). Sortarea se face în funcție de cerințele pieței.
Ridichile se recoltează regulat, pe măsură ce rădăcinile ajung la maturitate. În cazul în care semănatul a fost efectuat punctiform, se obțin până la 90 % de rădăcini calitative, iar la semănatul în rânduri obișnuite aproximativ 80 %.
Ridichile recoltate nu trebuie să stea în recipient (în saci) mai mult de 1 h. Spălarea ridichii după recoltare se realizează în mai multe etape: înmuierea cu barbotaj, spălarea cu agitare, spălarea cu jet de apă și clătirea cu apă curată.
Temperatura apei trebuie să fie de 4-10 °C pentru ca ridichile să nu-și piardă fermitatea și culoarea. Ridichile nu trebuie ținute în aceeași apă pentru o perioadă lungă de timp, deoarece în interior leguma absoarbe murdărie și este de culoare închisă.
De la recoltare la spălare nu ar trebui să dureze mai mult de 1 oră.
Păstrarea ridichii de lună
Ridichile de lună trebuie depozitate într-un loc răcoros imediat după recoltare. Nu pot fi depozitate cu tot cu frunze; marfa fără frunze, sigilată în pungi de polietilenă, are un termen de valabilitate limitat.
După o bună recoltare, curățare și o răcire rapidă, este posibilă depozitarea pe termen scurt în frigidere. Depozitarea la 0-5 °C timp de maximum 48 de ore, la 20 °C timp de 12 ore, în pungi vacuum la 2 °C timp de până la 12 zile.
Cheia unei bune păstrări pentru ridichi de lună, de asemenea, constă în îndepărtarea calitativă a coletului atunci când se îndepărtează frunzele.
V-ar putea plăcea și articolul Primele legume de primăvară – 9 specii ce pot fi semănate timpuriu.
