Ambrozia sau Ambrosia artemisiifolia este una dintre cele mai periculoase și invazive buruieni, atât pentru culturile agricole, cât și pentru sănătatea oamenilor și biodiversitatea locală.
Este o plantă de originară din America de Nord, care a apărut în Europa ȋncă din anul 1860.
Însă în ultimii 20 de ani a cunoscut o răspândire accelerată, remarcată în primul rând prin alergiile severe pe care le provoacă în perioada de înflorire.
Ce este ambrozia – descriere
Ambrozia face parte din familia Asteraceae, la fel ca pelinul și floarea-soarelui. Planta este extrem de adaptabilă la condiţiile pedoclimatice, rezistentă la secetă şi arşiţă, preferă solurile nisipoase, mai puţin fertile, uşor alcaline, fapt ce o plasează în categoria plantelor dominante, comparativ cu culturile agricole şi alte buruieni.
Rădăcina este pivotantă, puternic ramificată, se extinde în sol până la o adâncime de 4 metri. Ceea ce îi asigură o rezistență foarte înaltă la secetă.
Tulpina este înaltă (până la 200-250 cm), puternică, dreaptă, ramificată și acoperită cu perișori în partea superioară.
Frunzele superioare sunt alterne, de culoare verde închis, penate. Cele inferioare sunt dublu-penate, cu zone alungite-lanceolate, pubescente pe partea inferioară.
Este o plantă monoică, adică florile masculine și feminine sunt separate, ambele tipuri sunt grupate în inflorescențe de culoare verde-gălbuie.
Florile masculine formează inflorescențe de tip spic, situate la capetele tulpinilor și ramurilor. Cele feminine sunt așezate una câte una în axilele frunzelor sau sub inflorescențele masculine.
Semințele sunt lungi de 2-4 mm, ovoidale sau în formă de pară, de culoare cenușie verzuie până la brun-neagră, netede și lucioase.
Pe o plantă se formează, în medie, 1-25 mii de semințe, iar cele mai dezvoltate exemplare pot produce până la 100 de mii de semințe. Viabilitatea semințelor în sol până la 40 de ani.
Semințele germinează în martie – mai, la o adâncime de până la 8 cm, cel mai mare procent provenind de la semințele din stratul de sol de 1-4 cm.
Temperatura de germinare: minimă – +6-8 °C, optimă – +20-22 °C. Perioada de vegetație durează 150-170 de zile. Înflorește în perioada iulie – octombrie. Fructifică în august – noiembrie.
Ambrozia se caracterizează printr-o viabilitate ridicată, aceasta reînvie chiar și după cinci cosiri.
Alergie la ambrozie, daune
Alergen puternic este polenul, produs în perioada de înflorire a ambroziei, în lunile iulie–septembrie. O plantă matură de ambrozie poate elibera până la 8 miliarde de grăuncioare microscopice de polen, cu diametrul de 20 microni.
Acesta afectează atât copiii, cât şi adulţii, în special prin:
- rinoconjuctivită, manifestată prin strănuturi frecvente, mâncărime la nivelul nasului, al ochilor, nas înfundat, secreţii nazale abundente, ochi roşii (hiperemie conjunctivală);
- accese de astm, tuse, dificultăți în respiraţie;
- mâncărimea pielii (urticarie), eczemă etc.
- șoc anafilactic – cea mai severă reacţie alergică, cu debut brusc, care poate duce la deces, necesitănd intervenţie medicală urgentă.
Pe lângă faptul că pune în pericol sănătatea umană, ambrozia are un impactul negativ asupra biodiversităţii, prin:
- concurența cu speciile autohtone pentru apă, nutrienți, lumină și spațiu;
- modificarea structurii ecosistemului;
- hibridizarea cu speciile indigene;
- scăderea biodiversităţii florei autohtone şi substituirea vegetaţiei naturale cu ambrozie, care este dominantă și agresivă în raport cu speciile locale.
Ambrozia – metode de combatere
Metoda agrotehnică sau mecanică include discuirea, grăparea, cosirea, prăşirea, sau smulgerea manuală a plantele solitare.
Se recomandă tăierea cât mai scurtă, de la suprafaţa solului, de 4-5 ori pe sezon pentru a preveni formarea noilor inflorescenţe, până la eradicarea totală a buruienii.
Metoda chimică de combatere a ambroziei se referă la utilizarea erbicidelor în faza de 4-6 frunze a buruienii, cu respectarea normei de consum, a perioadei de aplicare, folosind produse de uz fitosanitar omologate în acest scop.
Ambrozia – dăunători naturali
Dispersia rapidă a ambroziei pe continentul eurasiatic ilustrează etapa inițială tipică a stabilirii cu succes a unei specii invazive într-un ecosistem nou, deoarece este lipsită de dușmani, boli și concurenți specifici.
Însă după o perioadă de timp apar dăunători naturali care o pot combate. Astfel, au fost descoperite unele specii de insecte care se hrănesc cu ambrozie și pot reduce semnificativ numărul de plante și împiedică răspândirea lor.
Unele dintre acestea au fost introduse intenționat, altele au ajuns accidental, cert este faptul că sunt eficiente și pot să controleze în mod natural ambrozia. Câteva dintre insectele ce pot controla ambrozia sunt:
Tarachidia candefacta sau molia ambroziei a fost importată din Canada și eliberată în regiunea Krasnodar (Rusia) în anii 60 ai secolului al XX-lea pentru a controla ambrozia.
Specia s-a stabilit în populații mici, locale. În ultimii ani, datorită iernilor blânde, și-a extins aria de răspândire în direcția nordică.
Zygogramma suturalis cunoscut sub numele de gândacul de frunze al ambroziei, este originar din America de Nord. A fost introdusă în China ca metodă de combatere biologică a ambroziei în 1987.
Ophraella communa este un gândac din zona Americii de Nord, din familia Chrysomelidae. Larvele apar la cateva zile după depunerea oualor și se hrănesc cu frunze. Adultul este recunoscut după culoarea galbenă și după cele 4 linii longitudinale de pe corp.
