O recoltă bună de căpșune obținută vara este rezultatul îngrijirii plantelor pe parcursul întregului sezon. Ce ține de lucrările la căpșun realizate toamna, acestea sunt orientate în special spre asigurarea unei iernări mai bune a plantelor.
În acest articol discutăm despre lucrările de îngrijire a căpșunului, pe care le puteți realiza pe suprafețe mici.
La îngrijrea căpșunului, ca și a altor culturi de fapt, este importantă realizarea corectă a lucrărilor. În acest sens, la pregătirea culturii pentru sezonul rece există câteva lucrări la care se fac des greșeli:
1. Cosirea frunzelor de căpșun prea aproape de sol
De obicei, operațiunea se realizează după ultima recoltare pentru a înlătura frunzele bătrâne sau bolnave. Frunzele mari și sănătoase cel mai bine e să fie lăsate neatinse. În timpul iernii, vor deveni o protecție fiabilă împotriva înghețului și a vântului.
La soiurile remontante de căpșun cel mai bine ar fi să nu fie tăiate frunzele, deoarece plantele fructifică până la îngheț, iar îndepărtarea frunzișului pe vreme rece nu va permite culturii să-și revină.
Dacă este necesar să îndepărtați frunzele cu semne de boală sau deteriorare la soiurile respective, acest lucru se poate face în zilele calde și uscate în timpul procesului de fructificare.
Chiar dacă mai mulți specialiști nu recomandă tăierea totală a frunzelor (considerându-se că planta va cheltui toată energia pentru formarea noului aparat vegetativ), ci doar înlăturarea celor necorespunzătoare, adepți ai acestei lucrări sunt mulți.
Dacă vă numărați printre aceștia, țineți cont de faptul că este recomandată cosirea frunzelor la căpșun la înălțimea de 2,5 cm deasupra mugurilor centrali, evitând afectarea frunzelor în formare, la o săptămână după ultima recoltare.
În funcție de vigoarea plantei de căpșun, cosirea se realizează la circa 8-10 de cm de la sol pentru soiurile de vigoare mai mare și la minim 5-7 cm pentru cele cu o creștere mai redusă.
Mai multe detalii despre tăierea frunzelor la căpșun găsiți pe acest link.
2. Oprirea irigării căpșunului după recoltare
Căpșunul are nevoie de apă și după recoltare, inclusiv după tăierea frunzelor. Apa în această perioadă este importantă pentru refacerea părților aeriene.
În cazul irigării prin picurare, nivelul umidității din sol recomandat la cultura căpșunului este de 65-80% din capacitatea totală a apei din sol.
La irigarea prin aspersiune, după recoltare se realizează 2-4 udări, după necesitatea. De obicei, irigarea se finalizează la sfârșitul lunii septembrie.
Pe suprafețe mici, este recomandată udarea căpșunului o dată pe săptămână, cu o cantitate de apă de circa 12 l/mp. În cazul ploilor, udările nu se mai realizează.
Apa utilizată trebuie să fie de temperatura de cel puțin 18°C, pentru a nu crea șoc plantei.
3. Acoperirea prea devreme a plantelor pentru protejarea de îngheț
În condițiile actuale, în care este tot mai rar înregistrată căderea zăpezii în timpul iernii, este recomandată protejarea plantelor de căpșun de îngheț.
În plus, brumele timpurii de toamnă ar putea afecta plantele, influențând productivitatea din următorul sezon. În acest scop, este necesar să se creeze un adăpost sigur care le-ar proteja de îngheț și zăpadă.
Pentru protecția plantelor se utilizează mulciul ce poate fi natural sau artificial. În cazul mulciului natural, adică atunci când se utilizează paie, ace de conifere, rumeguș, acesta trebuie instalat începând cu a doua jumătate a lunii august.
În calitate de mulci poate fi utilizată și turba, doar că în cantități mai mici. Din materialele artificiale, cea mai populară este folia de agril.
După afânarea și mușuroirea parcelei cu căpșun se așează mulciul natural de 2-3 centimetri pe sol în jurul plantelor și între rânduri.
V-ar putea plăcea și articolul despre Mulcirea la căpșuni – 10 materiale folosite și avantajele acestora.
Lucrări de toamnă la căpșun
După ce am menționat lucrările ce deseori sunt realizate incorect, haideți să analizăm și alte lucrări ce nu ar trebui omise la căpșun:
1. Înlăturarea buruienilor
Primul lucru ce trebuie realizat este să scăpați de buruieni, deoarece împiedică aerisirea plantelor și absorb o parte din nutrițienții căpșunului. Înlăturarea buruienilor este mai bine să nu o amânăm. Se recomandă de făcut acest lucru la sfârșitul verii.
Smulgerea tuturor buruienilor toamna nu se recomandă, deoarece există riscul de deteriorare a sistemului radicular al căpșunului, dacă buruiana crește chiar în imediata apropiere și, nu va avea timp să se recupereze complet înainte de înghețuri.
Important! Buruienile, resturile vegetale obținute după tăierea căpșunului, împreună cu mulciul vechi din paie sau frunze vor fi scoase din plantație și puse la compostat sau arse pentru a distruge semințele, germenii de boli sau dăunători.
2. Efectuarea prașilei și mușuroirea
Prașila mecanică poate afecta negativ starea sistemului radicular al plantelor. Dar, această lucrare contribuie la saturarea solului cu oxigen, iar în viitor, va afecta pozitiv creșterea și dezvoltarea plantei. Mijlocul de aur ar fi să afânăm solul între rânduri la sfârșitul lunii august.
Mușuroirea solului este necesară deoarece în timpul sezonului de vară planta se dezvoltă și formează noi rădăcini. Dacă nu se efectuează mușuroirea la sfârșitul verii, sistemul radicular va fi expus și va îngheța din cauza frigului.
3. Fertilizarea căpșunului
Perioada cea mai favorabilă pentru fertilizare este a doua jumătate a lunii septembrie sau începutul lunii octombrie.
Scopul principal al fertilizării este de a asigura recuperarea rapidă a plantei, îmbunătățirea rezistenței pentru iarnă.
Fertilizarea de toamnă la căpșun poate fi realizată în două moduri:
- Organică – varianta optimă fiind gunoiul de grajd descompus sau compostul. Îngrășământul contribuie la refacerea microflorei solului și la saturarea cu nutrienți.
Pregătiți soluția în felul următor: La un kg de îngrășământ se adaugă 5 litri de apă și se pune la macerat. Ulterior, amestecul se diluează cu apă (1:10 litri) și se toarnă a câte 0,5 litri la plantă.
Totodată, pot fi folosite îngrășăminte organice lichide ce se comercializează în magazinele de profil.
Minerală. Se diluează sare de potasiu cu apă într-un raport de 20 g la 10 litri de apă, soluția turnându-se între rânduri. Puteți folosi și superfosfat (10 g la 10 l).
Este important să respectăm doza. Depășirea normei de îngrășământ mineral va afecta negativ creșterea plantelor, cât și cantitatea și calitatea recoltei viitoare. Un exces de îngrășământ organic care conține azot activează creșterea plantelor în momentul în care acestea ar trebui să se odihnească.
4. Realizarea tratamentelor la căpșun
Tratamentul plantelor înainte de sezonul rece pentru a reduce din rezerva de boli este o modalitate sigură ce va aduce avantaje recoltei viitoare. Cea mai bună perioadă pentru aceasta este luna august, după ultimul cules.
Pentru prevenirea răspândirii bolilor la căpșun cele mai frecvent realizate sunt tratamentele cu cupru, de obicei utilizându-se un amestec de zeamă bordeleză de 1%.
Pentru a preveni răspândirea dăunătorilor este importantă înlăturarea resturilor vegetale ce pot deveni loc de adăpost pentru aceștia.
Detalii despre Dăunătorii căpșunului: cum să-i recunoști. Tratamente.
Particularități de pregătire pentru iarnă a soiurilor neremontante
Principalele proceduri de pregătire pentru iarnă a soiurilor cu o singură fructificare pot începe încă din august.
Soiurile tolerează bine iarna. Mulciul de origine vegetală este potrivit. De exemplu, acele de conifere pot fi utilizate. Mulciul ar trebui să fie așezat după începutul înghețului.
Soiurile remontante
Soiurile de căpșun remontante fructifică până la debutul vremii reci. Se recomandă ca pregătirea pentru iarnă să înceapă nu mai devreme de septembrie.
În primul rând, este importantă asigurarea cu apă. De obicei, soiurile remontante sunt mai sensibile la îngheț. De aceea, este recomandată protejarea plantelor prin mulcire.
Alte recomandări la îngrijirea căpșunului:
- evitați îngrășămintele care conțin clor și nu aplicați pe cele ce conțin o cantitate mare de azot;
- nu se recomandă transplantarea plantelor în sol înghețat (dacă nu a fost posibil să o faceți la timp, este mai bine să amânați lucrarea pentru primăvară).
