Hrișca devine o cultură tot mai rentabilă în ultimii ani, datorită prețului mare stabilit pe piață. Totuși, recolta poate fi foarte ușor compromisă din cauza unor particularități specifice de cultivare.
În acest articol vorbim despre cultivarea hriștii ca plantă de cultură, amintim însă faptul că hrișca este foarte apreciată și în calitate de îngrășământ verde, în condiții de umiditate suficientă.
Particularități importante la cultivarea hriștii
Hrișca are un ciclu scurt de vegetație de 90-120 de zile. Semințele de hrișcă încolțesc repede, la 4-5 zile de la semănat, dacă este suficientă umiditate și temperatura depășește 10 grade Celsius.
Condițiile termice optime în momentul germinării – se formează la o temperatură de 15°С, în perioada de creștere și dezvoltare intensivă – 16…20°С, iar în final perioada de fructificare și coacere – 18…21°С.
În faza de înflorire și formare a fructelor – începe o perioadă critică față de temperatura solului și a aerului: temperatura aerului sub 13°С și peste 25°С negativ afectează înflorirea și formarea recoltei.
La temperaturi ridicate, eliberarea de nectar de către flori scade, drept urmare polenizarea e defectuoasă și fructele se formează slab.
La o temperatură de 30°C și o umiditate relativă mai mică de 40% la plante, ovarul moare în 2-3 zile. Pentru a atenua microclimatul, hrișca ar trebui să fie cultivată lângă o pădure sau fâșii de protecție.
Înflorirea hriștii are loc la 30-35 de zile de la semănat și durează aproximativ o lună. Polenizarea are loc încrucișat, în acest sens sunt foarte utile insectele polenizatoare, cum ar fi albinele.
Necesarul de apă la hrișcă
În diferite perioade de cultivare, hrișca are o nevoie inegală de apă. În perioada vegetativă (semănat până la începutul înfloririi), relativ rezistă lipsei de umiditate din sol.
Cantitatea optimă de umiditate productivă în stratul arabil în timpul perioadei de semănat – răsărire trebuie să fie de 25 mm.
În perioada de înflorire, rezervele de umiditate productivă în stratul de sol 0-50 cm ar trebui să atingă 60-70 milimetri.
Nevoia de apă la hrișcă în perioada de înflorire – coacere se dublează, aceste faze sunt critice din punct de vedere al umidității.
În această perioadă, plantele absorb mai mult de 50-60% din necesarul total de apă din sol. O recoltă bună de boabe de hrișcă se obține cu precipitații suficiente (60-90 mm) în prima jumătate a înfloririi sau cu irigări în fazele critice.
Cum se cultivă hrișca
Pregătirea solului pentru cultura de hrișcă
Ținând cont de faptul că hrișca se polenizează cu ajutorul insectelor, nu este recomandată aplicarea erbicidelor. Astfel, sunt recomandate lucrările solului pentru distrugerea buruienilor.
Semințele din sol sunt distruse provocându-le să germineze, iar apoi se face o trecere cu un utilaj pentru distrugerea acestora.
Astfel, în cazul culturilor ce lasă miriște trebuie realizată o lucrare cu discurile la adâncimea de 8-10 cm pentru a provoca germinarea, iar apoi se realizează o trecere cu utilajele pentru distrugerea buruienilor.
În cazul infestării câmpului cu buruieni ce se înmulțesc prin rizomi, cultivarea miriștii se realizează de două ori până la adâncimea de formare a rizomilor buruienilor perene, ca rezultatul aceștia sunt zdrobiți, ceea ce provoacă germinarea. Odată cu apariția plantulelor, se efectuează aratul până la o adâncime de 25 cm.
După ce au epuizat rezervele de nutrienți pentru germinare, buruienile nu vor mai putea ajunge la suprafața solului.
Ciclul de primăvară de pregătire a solului pentru cultivarea hriștii începe cu grăparea realizată primăvara devreme la o adâncime de 10-12 cm, pentru a nivela solul și păstra umiditatea.
Pe soluri grele și compacte, mai ales după ploi, se recomandă afânarea în profunzime, la 14-16 cm. Se creează astfel condiții favorabile pentru germinarea buruienilor, care sunt distruse înainte de însămânțare.
Ulterior, prin lucrări superficiale, care nu ar trebui să depășească numărul de 3, sunt menținute sub control buruienile până la semănatul hriștii.
Reduceri semnificative ale buruienilor la hrișcă sunt observate la metoda de însămânțare în rânduri late. La astfel de culturi se efectuează două sau trei lucrări între rânduri, datorită cărora regimurile de apă și aer sunt îmbunătățite și buruienile sunt distruse.
Prima lucrare printre rânduri se realizează când se formează prima frunză adevărată, la o adâncime de 5-6 cm cu o zonă de protecție de 8-10 cm, a doua – la începutul butonizării la o adâncime de 6-8 cm, a treia – la începutul înfloririi până la o adâncime de 8-10 cm.
Ulterior, buruienile sunt menținute sub control datorită dezvoltării plantelor de hrișcă.
Perioada de semănat a hriștii
Hrișca se cultivă când temperatura solului a depășit 10 grade Celsius, aproximativ începutul lunii mai.
În cultura succesivă, se seamănă după plante furajere sau după cereale păioase. Recomandat este ca semănatul să se realizeze până la sfârșitul lunii iulie.
Adâncimea de semănat a semințelor de hrișcă este de 4-6 cm sau chiar 6-7 pe solurile nisipoase.
Distanța dintre rânduri minimă recomandată este de 12,5-25 de cm, însă poate fi și de 50 cm în cazul prezenței unui nr mare de buruieni și necesitatea combaterii acestora (după metoda de mai sus).
Reieșind din distanța aleasă și dimensiunea semințelor, per hectar se consumă 35-40 sau chiar 70-90 kilograme de sămânță de hrișcă.
Hrișca, datorită unui sistem radicular slab dezvoltat și a nevoii mari de nutrienți, necesită aproximativ 40-60 kg s.a. N, 50-60 kg s.a. de P2O5, 60-80 kg de K2O per hectar.
În Ucraina, unde se obțin recolte mai mari, fermierii administrează cantități de îngrășăminte reieșind din faptul că la formarea a 2 tone de recoltă de producție per hectar, plantele extrag din sol 90 kg de azot, 60 kg de fosfor și mai mult de 150 kg de potasiu.
Nu sunt recomandate îngrășămintele ce conțin clorură de potasiu, deoarece hrișca este sensibilă la prezența clorului în sol.
Este recomandată aplicarea îngrășămintelor pe etape, în perioada pregătiriii solului, concomitent cu semănatul și în perioada de vegetației.
Concomitent cu semănatul se administrează forme solubile în apă de îngrășăminte cu azot, fosfor și potasiu la o rată de 10-20 kg/ha fiecare.
Cel mai eficient se consideră a fi superfosfatul. Potrivit instituțiilor științifice din Ucraina, aplicarea superfosfatului a crescut producția de hrișcă pe toate tipurile de sol, indiferent de zona de cultură.
Fertilizarea hriștii cu azot în perioada de vegetație
Hrănirea plantelor de hrișcă în timpul sezonului de creștere este cea mai eficientă în cazul asigurării umidității suficiente.
O astfel de hrănire a plantelor de hrișcă se realizează în faza de butonizare cu o rată de cel mult 25% din total și în principal la culturile cu rânduri late, lucrarea fiind combinată cu afânarea între rânduri.
A doua hrănire a plantelor de hrișcă se efectuează în faza de înflorire în masă cu îngrășăminte cu azot în doze de 15-20 kg/ha. O astfel de reaprovizionare oferă creșteri fiabile ale randamentului.
În mare parte, îngrășămintele cu azot sunt folosite pentru hrănirea plantelor, dar pot fi utilizate și îngrășăminte complexe solubile în apă.
Ținând cont de condițiile de secetă din ultimii ani, specialiștii recomandă reducerea cantităților de îngrășăminte minerale solide aplicate la rădăcina plantelor, oferindu-se prioritate îngrășămintelor lichide.
În condiții normale, plantele de hrișcă acoperă rapid solul, astfel nu necesită o îngrijire specială.
Plantele de hrișcă pot fi atacate de gărgărița fasolei și afidele. Pentru acestea pot fi realizate tratamente specifice în perioada de vegetație. Pentru a combate gărgărița, este recomandată tratarea prin gazare a semințelor înainte de depozitare.
Dintre boli au fost semnalate în cultura de hrișcă putregaiul cenușiu, fuzarioza, rizoctonia, alternarioza. Pentru a le preveni este recomandată inclusiv utilizarea semințelor tratate.
Recoltarea hriștii
Precum am menționat, coacerea boabelor de hrișcă are loc eșalonat, astfel pe o plantă pot fi găsite flori, boabe verzi și boabe maturate.
Astfel, recoltarea se realizează în 2 faze: în prima cu utilajele hrișca se taie, iar în a doua se treieră cu combina universală.
Este posibil și recoltatul direct cu combina în momentul când 70% din boabe au ajuns la maturitate.
Citește și despre Grâul spelta – tehnologia de cultivare, cerințe.
