Permacultura sau „agricultura permanentă” este un sistem de cultură în care se imită ecosistemele naturale. Astfel încât să nu epuizeze sau să polueze mediul înconjurător și să fie viabil în timp cu intervenția minimă a omului.
Permacultura folosește principii 100% naturale și are la bază grija față de pământ, față de oameni și limitarea consumării resurselor.
La baza permaculturii stau următoarele principii:
- Imitarea ecositemelor naturale;
- Cooperarea în loc de luptă;
- Efort minim – rezultat maxim;
- Transformarea obstacolelor în ajutoare;
- Sol protejat de plante, fără arătură adâncă și plivire constantă;
- Plantații mixte în loc de monoculturi;
- Protecția biologică a plantelor (alte plante, păsări, insecte prădătoare) în locul pesticidelor;
- Utilizarea relieful existent și formelor naturale;
- Utilizarea speciilor și soiurilor autohtone rezistente;
- Planificarea eficientă și utilizarea surselor de energie regenerabilă.
Cum se aplică principiile permaculturii în grădini mici și mari
Pentru a crea o grădină permaculturală durabilă pentru început trebuie analizate minuțios condițiile terenului:
- direcția de mișcare a soarelui;
- direcția vântului;
- cum se topește zăpada și cum se scurge apa pluvială pe teren;
- plantele care cresc în mod natural.
În natură nu există linii drepte, sol gol și monoculturi. De aceea, în permacultură nu se regăsesc parcele simetrice, cultivate cu plante din aceeași specie.
Aici legumele cresc intercalate cu flori, iar buruienile nu sunt dușmani, ci plante care protejează solul.
Din punct de vedere vizual, permacultura are propriile caracteristici recunoscute, de exemplu, vetrele înalte, vetre spiralate (mai sunt numite „melc” din plante), un mic rezervor cu apă.
Acestea permit diversificarea condițiilor pe un teren mic pentru plante cu diferite cerințe ecologice.
Vetrele spiralate cu ierburi imită modelele din natură, economisesc spațiu prin curbare și creează nișe diferite. Baza vetrei și partea nordică, fiind umedă și umbrită, poate fi plantată cu mărar, tarhon, usturoi, coriandru și mentă.
Vârful spiralei și partea sudică sunt potrivite pentru plantele care tolerează insuficiența de apă și preferă locurile însorite: salvia, cimbrul, rozmarinul, levănțica, sovârful.
Plantele cooperează
În permacultură un principiu important nu este concurența, ci cooperarea.
- Una dintre cele mai cunoscute asocieri este trioul porumb-fasole-dovleac. Porumbul oferă susținere pentru fasolea agățatoare, aceasta, la rândul ei, fixează azotul din atmosferă în sol, iar dovleacul menține solul umed reducând evaporarea apei.
- O altă asociere este cea între plantele cu rădăcini superficiale (ceapă, usturoi) și plantele cu rădacini adânci (roșii, ardei, morcov, țelina, pătrunjel). Acestea ocupă zone diferite ale solului fără să-și consume unele altora substanțele nutritive.
- Plantele sensibile la razele puternice ale soarelui (salata, castraveții) pot beneficia de umbra unor plante de talie mai mare (porumb, floarea soarelui).
Prezența unui rezervor cu apă
Un alt principiu important este că fiecare element are multe funcții, iar fiecare funcție este susținută de mai multe elemente.
De exemplu, un mic rezervor de apă stabilizează temperatura, furnizează apă și diversifică microclimatul.
Apa atrage păsări și insecte, care mănâncă dăunătorii din grădină, dar și crește varietatea plantelor, astfel încât dăunătorii să nu le distrugă pe toate.
Cu cât biodiversitatea este mai bogată, cu atât grădina permaculturală este mai stabilă. Acesta fiind scopul permaculturii – de a crea un ecosistem echilibrat care să funcționeze fără intervenția umană.
