8.7 C
București
vineri, 19 aprilie, 2024

-

‹ adv ›
HomepageArticoleDăunătorii la porumb și metode de combatere

Dăunătorii la porumb și metode de combatere

Odată cu semănatul și până la recoltat, porumbul este supus multor factori de stres, atât biotici, cât și abiotici. Temperaturile scăzute la răsărire, diferențele mari de temperatură între zi și noapte, seceta și temperaturile ridicate tot mai pronunțate, buruienile, dăunătorii, temperaturile ridicate în timpul înfloriri și umplerii boabelor, bolile, toate acestea influențează creșterea și dezvoltarea plantei de porumb.

Cei mai periculoși dăunători prezenți în România sunt Tanymecus dilaticollis (Rățișoara porumbului), al doilea dăunător ca importanță economică este Ostrinia nubilalis (Sfredelitorul porumbului) și desigur Diabrotica virgifera virgifera LeConte (Viermele vestic al rădăcinilor de porumb).

Sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis) aparține ordinului fluturilor. Este unul dintre cei mai importanți dăunători ai porumbului. În Germania se constată răspândirea sa continuă de la sud la nord, dăunătorul fiind prezent în multe regiuni.

Larvele eclozează pe partea inferioară a frunzelor de porumb, apoi perforează tulpina și pătrund în plantă. Rod galerii prin tulpină, înaintând spre rădăcină.

De obicei, nu pot trece de nodurile plantei de porumb – ies din plantă înainte de nod și o perforează din nou după nod. De aceea, semnele tipice ale infestării cu sfredelitorul porumbului sunt găurile din jurul nodurilor și prezența prafului rezultat.

Îndoirea plantelor

Sfredelitorul porumbului care se hrănește cu tulpina afectează transportul apei și al nutrienților în planta de porumb și limitează dezvoltarea ei. Stabilitatea porumbului este de asemenea afectată. În consecință, alte simptome tipice ale infestării sunt ciucurii lăsați sau plantele îndoite.

Infestarea știuletelui

Dacă perioada depunerii ouălelor coincide cu înflorirea plantelor, larvele pot să infecteze știuletele și să îl deterioreze. Găurile pe care le sapă în știuleți sunt căi excelente de intrare pentru agenți patogeni, cum ar fi Fusarium. Prin urmare, o infestare cu sfredelitorul porumbului presupune și un risc crescut de fuzarioză.

Printre cei mai periculoși astfel de dăunători, menționăm:

Tanymecus dilaticollis

1.  Tanymecus dilaticollis (Rățișoara porumbului) prezența sa este extrem de dăunătoar pentru cultura de porumb, deoarece atacă plantele de la răsărit până la 3-4 frunze. Atacul ansamblului este semnalat la nivelul coletului pe care îl taie.

Când atacul dăunător apare pe plante într-o stare mai avansată de vegetație, frunzele sunt consumate în etape. Se recuperează mai târziu, dar perioada de vegetație este mult întârziată. Larvele poartă rădăcinile plantelor de porumb.

Cel mai frecvent pentru combatere se recomandă substanțe active din clasa neonicotinoidelor (imidacloprid, clotianidin, tiametoxam), însă utilizarea mai multor neonicotinoide a fost interzisă, iar România solicită în fiecare an autorizații pentru aplicare.

Viermele vestic al rădăcinilor de porumb

2. Viermele vestic al rădăcinilor de porumb (Diabrotica virginifera virgifera LeConte). Atacul larvelor se manifestă în principal la nivelul rădăcinilor. La început se hrănesc cu firele absorbante ale rădăcinilor, astfel încât în ​​cele din urmă să pătrundă în interiorul rădăcinilor. Plantele atacate au o sensibilitate ridicată la cădere, în timp ce culoarea lor capătă o nuanță ușor deschisă.

Adulții se hrănesc în principal cu frunze, polen și mătase. După înflorire, adulții se hrănesc cu mătasea din vârful știuleților, dar și cu boabele de lapte. Monocultura de porumb este strict interzisă, dacă a fost raportată prezența porumbului.

Controlul chimic al acestui dăunător se limitează la utilizarea saltelelor realizate dintr-un amestec de insecticid, stimulente pentru hrănire și atrăgători feromonali. Doza este de 10 kg momeală/ha. Funcționează foarte bine capcanele feromonale pentru această specie.

Mai multe detalii despre combaterea viermelui vestic găsiți pe acest link.

Mai jos este ilustrată distribuția cartografică a dăunătorului.

3. Sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis). Odată ce apar, larvele rodesc pe frunzele și organele florale ale paniculei. Acestea din urmă, odată atacate, se rup ușor, deoarece apoi larvele continuă munca pătrunzând în interiorul tulpinii.

În ceea ce privește combaterea dăunătorilor, putem limita prezența acestora în cultura de porumb practicând arăturile adânci sau folosind hibrizi timpurii. În general, se evită utilizarea substanțelor chimice pentru combaterea dăunătorilor, iar în cazul realizării unui tratament chimic, se ține cont de proprietățile unui insecticid înainte de aplicarea pe câmp.

Detalii despre metodele de combatere a sfredelitorului porumbului găsiți pe acest link.

‹ adv ›

Comentează

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Citește și

Informare dăunător porumb – generația a II-a de Helicoverpa armigera

Vă avertizăm că, în această perioadă se înregistrează la...
‹ adv ›

Omizile primei generații de Helicoverpa armigera își fac simțită prezența la porumbul dulce

Primele larve de Helicoverpa armigera (prima generație) își fac simțită prezența la porumbul dulce din Banat (zona Sânnicolau Mare/Timiș)....

Fungul Aspergillus flavus, producător major de aflatoxine, prezent pe știuleții de porumb

Recolta de porumb din acest an este parțial și chiar total compromisă, funcție de zona de cultură. Seceta cumplită...
‹ adv ›
‹ adv ›

Comentarii

Alte articole