Fermierii francezi testează tot mai mult sorgul ca alternativă mai rezistentă la secetă pentru culturile cerealiere tradiționale, în special pentru porumb. Interesul pentru această cultură crește pe fondul valurilor de căldură tot mai frecvente și al deficitului de precipitații.
În 2024, suprafața cultivată cu sorg în Franța a ajuns la aproximativ 103.000 de hectare, ceea ce a transformat țara în cel mai mare producător de sorg din Europa. În ultimii 15 ani, suprafețele cultivate cu această cereală au crescut treptat.
Sorgul, mai bine adaptat la secetă decât porumbul
Unul dintre principalele avantaje ale sorgului este capacitatea sa de a face față mai bine temperaturilor ridicate și perioadelor cu precipitații reduse.
Sistemul radicular al plantei poate pătrunde până la doi metri în sol, ceea ce îi permite să valorifice mai eficient rezervele de apă și să reziste mai bine perioadelor de secetă.
Totuși, nici sorgul nu este imun la lipsa apei. Perioadele lungi fără precipitații din această vară au afectat negativ o parte dintre culturile din Franța.
Piața rămâne principala provocare
Deși avantajele agronomice sunt tot mai evidente, extinderea rapidă a suprafețelor este limitată de cererea încă redusă pentru sorg.
Cultura este utilizată atât în sectorul furajer, cât și pentru consumul alimentar. Fermierii francezi atrag însă atenția că piața nu este încă suficient de dezvoltată pentru ca sorgul să poată concura, din punct de vedere al rentabilității, cu cerealele tradiționale.
Astfel, decizia fermierilor de a extinde suprafețele cu sorg depinde nu doar de performanța culturii în condiții de secetă, ci și de existența unor cumpărători și a unor canale stabile de comercializare.
Seceta poate accelera extinderea culturii
În următorii ani, dezvoltarea sorgului în Franța va depinde atât de evoluția condițiilor climatice, cât și de formarea unei piețe stabile.
Dacă tendința către veri mai calde și mai secetoase se va menține, sorgul ar putea primi o atenție tot mai mare din partea fermierilor ca una dintre soluțiile de adaptare a producției de cereale la deficitul de apă.
Pentru agricultura franceză, cultura ar putea deveni astfel o alternativă tot mai importantă la porumb în zonele expuse frecvent stresului hidric.
