În ultimii ani, se observă o intensificare a infestărilor în cultura florii‑soarelui de către două specii dăunătoare: ploșnița (Lygus rugulipennis) și omida de stepă (Loxostege sticticalis).
Ploșnița ierboasă iernează în resturi vegetale, apoi femelele depun ouă în tulpină, butonul floral (calatidiul florii soarelui). Rezultatul este deformarea calatidiului, scăderea masei foliare și pierderi majore în producție.
Specialistul Ionuț Bălan menționează că cele două specii se orientează tot mai mult către cultura de floarea-soarelui.
Omida de stepă
Omida de stepă are o înălţime a zborului între 5-10 m, iar deplasarea pe orizontală poate atinge 30-100 km, la o viteză a vântului de 2-5 m/s.
Atacă toate culturile agricole, păşunile şi fâneţele, provocând ravagii în adevăratul sens al cuvântului.
Fluturele dăunătorului este de talie mijlocie, cu anvergura aripilor între 18-26 mm, de culoare variabilă, în funcție de generație. Cei din prima generație au culoarea brună-cenușie, iar cei din celelalte generații – culoare mai închisă.
Larvele din primele stadii rod una din epidermele frunzei și parenchimul, iar în stadiile mai avansate distrug complet frunzele, lăsând nervurile principale și pețiolul.
Ca măsuri preventive, trebuie distruse buruienile – locuri de reproducere a omizii și afânarea solului în locurile de împupare a omizilor.
Ploșnița Lygus rugulipennis
În general, Lygus rugulipennis e cunoscută pentru faptul că provoacă daune în culturile din spații protejate, unde determină deformarea frunzelor, uscarea vârfurilor de creștere și formarea de fructe malformate.
În mai multe țări, cultivatorii comerciali de castraveți utilizează specii ca floarea-soarelui sau lucerna în calitate de culturi capcană (în perioada de înflorire sunt mai atractive) pentru captarea ploșniței.
În ultimii ani, însă, în România ploșnița e tot mai prezentă în cultura de floarea-soarelui, în special în județele din sudul României.
Ce practici de control se utilizează în alte țări?
Cultura capcană. Alegerea varietăților mai atractive pentru ploșniță și cultivarea lor ca „plante capcană” atrage ploșnițele, care se concentrează acolo și pot fi combătute izolat.
Trichogramma spp., aplicate în floarea‑soarelui, pot suprima larvele de omidă L. sticticalis – companii specializate oferă mixuri de T. evanescens, T. achaeae și T. brassicae.
Se recomandă lansarea Trichogramma spp. în perioada de depunere a ouălor Loxostege sticticalis, ca parte a măsurilor integrate. În 1974–75, studiile au demonstrat că Trichogramma euproctidis putea parazita între 62–93 % din ouăle omizii de stepă.
Nematodul Steinernema carpocapsae a demonstrat eficiență în controlul asupra L. rugulipennis, oferind alternativă biologică.
Îndepărtarea buruienilor de la marginea și interiorul câmpului reduce refugii și concentrarea adulților, evitând migrarea lor în cultură.
Ionuț Bălan menționează că aplicarea unui tratament dual (insecticid sistemic + contact), de exemplu cipermetrin + acetamiprid, asigură eficiență prin activarea insecticidului în interiorul plantei și prin contact direct cu insectele.
În general, pentru controlul ploșniței se utilizează insecticide pe bază de deltametrin, lambda-cihalotrin, cipermetrin și altele. Pentru detalii consultați codexul-fitosanitar.ro.
