Tratamente cu uree la pomi – beneficii și riscuri

Ureea este un îngrășământ azotat foarte concentrat, utilizat pe scară largă în horticultură. Dar, pe lângă funcția principală – fertilizarea plantelor, se fac tratamente cu uree la pomi pentru combaterea unor boli ale pomilor și arbuștilor.

Ca fungicid, ureea este utilizată toamna sau primăvara, în scopul stârpirii din livadă a bolilor. Procedura are avantajele și dezavantajele sale. Să le analizăm.

Tratamente cu uree la pomi – aspecte

Fertilizarea cu uree la pomi este folosită pe scară largă datorită conținutului ridicat de azot (46%). Ureea este apreciată pentru capacitatea sa de a sprijini creșterea vegetativă și de a îmbunătăți sănătatea generală a pomilor, fiind aplicată fie la sol, fie foliar.

Un studiu publicat în Plant and Soil arată că aplicarea ureei foliar la sfârșitul sezonului contribuie la acumularea de azot în muguri și ramuri, furnizând o rezervă pentru creșterea de primăvară.

Ureea aplicată foliar, în concentrație de circa 5%, s-a dovedit a fi benefică pentru controlul bolilor, cum ar fi rapănul la măr (Venturia inaequalis).

Vezi mai multe despre Rapănul mărului – controlul în livezi ecologice sămânțoase.

Tratamentul de eradicare cu uree constă în pulverizarea pomilor sau arbuștilor cu o soluție concentrată de uree toamna târziu sau primăvara devreme, când plantele sunt în repaus vegetativ.

Se consideră că cel mai eficient moment pentru aplicarea ureei este toamna, în concentrații de aproximativ 5%, imediat după recoltă sau înainte de căderea frunzelor. Acest lucru permite absorbția optimă a azotului și pregătirea pomilor pentru sezonul următor.

Cum se prepară soluția de uree pentru tratamentul de eradicare

Tratamentul de eradicare cu soluție de uree nu se efectuează în cazul pomilor și arbuștilor care au fost plantați în acest an.

Înainte de tratament, îndepărtați toate ramurile uscate, rupte și deteriorate, curățați solul din jurul pomului de buruieni și afânați-l. Tratați apoi abundent ramurile, scoarța, solul cercului din jurul pomului cu amestecul obținut în rezervor.

Soluția de pulverizare pe bază de uree se prepară în acest fel:

1. Se iau 500 g de granule uscate de uree. Cantitatea depinde de starea pomilor: în absența semnelor evidente de boli și dăunători este suficient 300 g, dacă există probleme, norma de uree ușor se mărește la 500 g.
2. Umpleți o găleată de 10 litri cu apă și turnați granulele în ea. Este recomandat să folosim apă curată și, de preferință, fără impurități (apă de ploaie sau apă filtrată) pentru a evita eventuale interacțiuni care ar putea reduce eficiența tratamentului.
3. Se amestecă bine conținutul până când cristalele sunt complet dizolvate, deoarece cristalele nedizolvate pot provoca arsuri foliare dacă ajung pe frunze.
4. Filtrați soluția preparată.
5. Turnați produsul într-un pulverizator și tratați temeinic pomul, solul din jurul trunchiului și frunzișul de sub pom.
6. Aplicarea este recomandată toamna, după ce frunzele pomilor încep să îngălbenească, moment în care acestea încă pot absorbi ureea și se poate accelera procesul de descompunere a frunzelor.

Tratamentul poate fi repetat peste 14 zile.

Ureea nu trebuie amestecată cu var, făină de dolomită și superfosfat. Nu tratați pe vreme ploioasă sau prea umedă. Atunci când pulverizați, lucrați în haine de protecție: purtați mănuși și pălărie și protejați-vă ochii cu ochelari de protecție.

Dezavantajele tratamentelor cu uree la pomi

Aplicarea ureei la sol poate avea efecte adverse asupra mediului dacă nu este gestionată corect. Ureea se transformă în sol în nitrat, care poate să polueze apele subterane.

Studiile recomandă aplicarea controlată și în doze moderate pentru a evita scurgerea de azot și volatilizarea amoniacului, mai ales în zonele irigate sau cu precipitații abundente.

O concentrație prea mare de uree sau tratamentul la momentul nepotrivit (de exemplu, atunci când lăstarii tineri sau mugurii înmuguresc) pot provoca arsuri pe scoarță și pot arde mugurii.

Aplicarea excesivă a ureei poate afecta negativ activitatea microorganismelor din sol, reducând biodiversitatea microbiologică.

În Agricultural and Food Science, se arată că azotul în exces poate crea un mediu mai acid și mai puțin favorabil pentru microorganismele benefice, afectând echilibrul biologic al solului.

Aplicarea ureei prea târziu în sezonul de creștere, când pomii se pregătesc pentru intrarea în repaus vegetativ, poate cauza fitotoxicitate și poate întârzia procesul natural de pregătire a pomilor pentru iarnă.