Cantitatea de azot (N) fixată de culturile de leguminoase variază semnificativ, între 0 și până la 200 kg N/ha sau chiar mai mult (diferite surse indică maxime diferite) și este influențată de specia cultivată, cantitatea de nitrați din sol la momentul seănatului, formarea eficientă a nodulilor.
În plus, factori agronomici precum momentul semănatului, distanța între rânduri, densitatea plantelor și varietatea utilizată la fel influențează cantitatea de azot furnizată de leguminoase.
Important! Fiecare kilogram de azot stocat de culturi reprezintă un kilogram de azot care nu mai este levigat din stratul superior de sol.
Distanța dintre rânduri, semănatul și cantitatea de azot fixată de leguminoase
Reducerea distanței între rânduri la leguminoase îmbunătățește biomasa și producția culturii, dar și proporția de azot din acea biomasă care este fixat din atmosferă și, prin urmare, disponibil gratuit pentru cultură.
Acest lucru permite producerea culturilor pe soluri cu niveluri mai scăzute de nitrați și oferă o oportunitate mai mare ca resturile vegetale să fie mai bogate în azot, care poate fi mineralizat pentru cultura următoare.
Momentul semănatului trebuie optimizat pentru a maximiza producția de biomasă și a prelungi timpul de acumulare a azotului fixat.
Proporția de azot din plante derivată din atmosferă, adică fixată, este semnificativ mai mare atunci când culturile sunt semănate devreme în perioada optimă de semănat, comparativ cu semănăturile târzii, în special în cazul culturilor de soia și bob.
În cazul semănatului târziu, mai mult azot va fi fixat dacă densitatea plantelor este crescută.
Există unele diferențe minore între varietăți în ceea ce privește potențialul de fixare a azotului, iar fermierii pot opta pentru varietăți cu o producție mai mare de biomasă pentru a fixa mai mult azot.
În plus, să nu uităm că pentru propria creștere și dezvoltare leguminoasele la fel au nevoie de azot. De exemplu, soia consumă pentru formarea a 100 kg de boabe de soia aproximativ 7,7-10 kg de azot, 1,7-4 kg de fosfor şi 3,3-4 kg de potasiu.
Plantele de soia utilizează azotul din soluţia solului (în proporţie de 35-50%) şi azotul obţinut din simbioza cu bacteriile Bradyrhizobium japonicum (în proporţie de 50-65%) care trăiesc în nodozităţile de pe rădăcinile soiei.
Vezi mai multe despre Aplicarea îngrășămintelor la cultura de soia.
Cantitățile de azot ce pot fi fixate de diferite leguminoase pentru boabe:
Inocularea
Dacă inocularea este efectuată în mod corespunzător, fixarea biologică a azotului la soia poate acoperi în totalitate necesarul de azot al culturii.
Amestecarea inoculului cu forme concentrate de orice tip de îngrășământ nu este recomandată, iar protejarea bacteriilor vii din inocul trebuie să fie o prioritate. Acestea sunt extrem de sensibile la metale grele și la valori extreme de pH (scăzute sau ridicate).
Se recomandă respectarea strictă a instrucțiunilor furnizate de producător pe ambalaj și utilizarea tulpinii corecte de rhizobii.
