O înflorire abundentă nu întotdeauna înseamnă și o cantitate mare de fructe formate sau, cu atât mai mult, ajunse la recoltare, iar cauzele unei astfel de probleme la pomi pot fi mai multe.
În acest articol, discutăm de ce pomii de cireș sau vișin, în ciuda unei înfloriri promițătoare, ajung cu puține fructe la recoltare sau, în general, care sunt cauzele cele mai frecvente ale unui număr mic de cireșe pe pomi.
1. Polenizarea deficientă
În primul rând, ar trebui să cunoaștem că speciile cum ar fi mărul, cireşul, vişinul şi prunul, în mare parte, sunt autosterile. Acest lucru înseamnă că, pentru legarea fructelor ele au nevoie să se polenizeze cu polen străin, adică de la alte soiuri sau specii.
În cazul în care acesta lipsește, în unele locuri, putem observa pomi de vârste diferite, dar care însă nu au rodit niciodată, în ciuda unor condiții bune climatice și agrotehnice.
Astfel, dacă mulţi pomi au înflorit, dar nu au legat fructe, motivul ar putea fi că florile lor s-au polenizat cu polen propriu.
La cireș și vişin există atât soiuri autosterile, cât şi soiuri autofertile. Totuși, pentru fructe de calitate, majoritatea specialiștilor recomandă includerea a unor soiuri polenizatoare chiar și în cazul soiurilor autofertile, deoarece, de obicei, rezultate mai bune se obţin atunci când donatorul de polen este un alt soi.
Atunci când alegem un soi polenizator, țineți cont de faptul că acesta trebuie să înflorească în acelaşi timp cu soiul pe care-l polenizează, să producă polen viabil şi în cantitate mare şi să asigure recolte de calitate calitate.
Nu se recomandă o distanță mai mare de 10 metri dintre soiurile polenizatoare.
2. Vremea rea, în special în timpul înfloririi
Un alt motiv ce ar putea fi cauza lipsei continuității dezvoltării fructelor este vremea nefavorabilă.
Înghețurile târzii de primăvară sunt cele mai periculoase pentru fructificarea cireșelor. Dacă temperatura nocturnă scade sub 0°C, florile pot cădea fiind afectate de îngheț.
Din informațiile generale, butonii florali la cireș rezistă la temperaturi de până la -1,7…-3,2°C, florile deschise la -1,1…-3,2°C, fructele abia legate la -0,6…-2,1°C, dar acestea ppt varia mai mult în funcție de soi și particularități.
În plus, nu este necesar ca înghețul să aibă loc în timpul înfloritului pentru ca daunele să apară. Odată ce are loc umflarea mugurilor și dezvoltarea lor, există riscul de a fi afectați de îngheț.
Este posibil nici să nu vedeți pagubele, deoarece florile se pot deschide normal, dar nu pot da fructe. Dacă bănuiți că ați avut un îngheț, așteptați până a doua zi pentru a examina florile. Centrele de culoare maro închis până la negru probabil că nu vor da fructe în acel an.
Dar chiar și în absența unor astfel de fenomene distructive, vremea rece, ploaia cu vânt sau, dimpotrivă, vremea caldă și uscată va afecta calitatea polenizării și va reduce recolta.
Amatorii de grădinărit experimentați știu cum să întârzie în mod artificial pornirea în vegetație a cireșului, adăpostind coroana de primele raze de soare de primăvară. În plus, dacă pomii sunt deja înfloriți, pot fi protejați de îngheț.
3. O varietate neadaptată
Cireșul este o specie relativ sensibilă la climă. Pomului îi poate fi prea rece sau îl poate afecta vântul prea puternic, astfel înflorește, dar nu face fructe.
Nu toate soiurile pot rodi eficient, dacă nu sunt pretabile zonei Dvs. Astfel, trebuie să analizăm cu atenția pretabilitatea unui soi, cerințele acestuia, înainte de a-l planta.
4. Solul nepotrivit
Cireșul, ca și vișinul, preferă solurile cu o reacție slab acidă spre neutră (pH de 5,8-7,4), dar pe solurile nepotrivite nu va da randament și va crește încet. În plus, un sol cu o carență de nutrienți la fel nu va fi pretabil pentru cireș.
Solurile mijlocii şi uşoare, permeabile, potrivit de umede, care se încălzesc uşor și cu un conţinut de calciu de maximum 6% sunt cele mai recomandate.
În plus, ar trebui să existe cel puțin 1,5 m până la apa freatică, deoarece rădăcinile acestui pom nu tolerează umiditatea excesivă.
Prin urmare, merită să alegeți cu responsabilitate locul de plantare, începând cu analiza solului.
Pentru a înțelege că locul nu este potrivit, puteți analiza următoarele:
- Creșterea anuală a ramurilor și a trunchiului – mai puțin de 20 cm;
- coroana este formată din ramuri goale, fără ramificații;
- pe trunchi se formează microfisuri;
- majoritatea florilor cad fără să lege fructe.
6. Vigoarea excesivă a pomilor
Fără îndoială, în curtea din spatele casei, motivul numărul unu pentru care pomii nu reușesc să dea roade este vigoarea necorespunzătoare a pomilor.
Pomii prea viguroși își consumă toată energia pentru a crește partea vegetativă în detrimentul muguri florali.
De obicei, acest lucru se întâmplă din două motive: fertilizarea excesivă și tăierea excesivă. Tăierea puternică în timpul iernii va stimula, de asemenea, o creștere excesivă. La fel, aplicațiile mari de azot vor stimula o creștere excesivă în detrimentul producției de flori.
Fiți atenți, pentru că poate apărea și o subfertilizare. Nevoia de îngrășăminte până și în livada de lângă casă trebuie să se bazeze pe rezultatele testelor de sol și pe creșterea anuală a lăstarilor.
În general, pomii pe rod ar trebui să aibă în medie o creștere a lăstarilor de 12 până la 18 centimetri pe an. Pomii tineri, care nu sunt pe rod ar trebui să aibă în medie o creștere între 18 și 30 de centimetri.
Dacă pomii dvs. au o creștere mai mică decât aceasta, atunci analizați doza de azot aplicată primăvara. În cazul în care creșterea anuală a lăstarilor este mai mare, înseamnă că fie ați efectuat o tăiere, fie o fertilizare excesivă.
7. Lipsa de nutrienți
Nutriția influențează mai multe procese în plante, inclusiv fructificarea. O legare proastă a fructelor poate fi generată de insuficiența de elemente cum ar fi borul.
De cele mai multe ori, deficiența de bor apare pe solurile alcaline, așa că trebuie să fiți atenți atunci când aplicați amendamente cum ar fi dolomita.
De asemenea, un element cum ar fi zincul influențează dezvoltarea mugurilor, înflorirea și formarea fructelor, iar lipsa de magneziu la cireș duce la o înflorire slabă, la o dimensiune redusă a fructelor și la o cădere semnificativă a acestora.
Realizați analiza solului și foliară pentru a determina ce exact lipsește pomilor dvs.
V-ar putea plăcea și articolul Soiuri de cireș recomandate pentru producere ecologică.
8. Bolile
Un pom slăbit în urma atacului bolilor fungice este la fel un pom cu o capacitate redusă de a forma recolte.
Cele mai periculoase la cireș sunt considerate, pe bună dreptate, monilioza, clasterosporioza (ciuruirea) și coccomicoza (pătarea purpurie sau antracnoza).
Tratamentele preventive regulate ale pomilor și îndepărtarea și arderea imediată a părților bolnave ale pomilor, inclusiv a frunzelor, îi pot proteja.
Nu uitați de plantarea corectă a pomilor! Pomii trebuie plantați corect. Coletul trebuie să fie la 3-5 cm deasupra nivelului solului tasat și udat, astfel se vor evita mai multe probleme, inclusiv susceptabilitatea la boli va fi mai redusă, iar dezvoltarea fructelor normală.
