Viscum album, numit și vâsc alb sau vâsc european, este un arbust lemnos, epifit (plantă care crește pe alte plante), semiparazit, care are drept gazde arbuști și arbori, printre care și pomi fructiferi, astfel provocând daune în livezi.
În acest articol vom explica unele aspecte legate de această plantă parazită și anume:
- ce este vâscul;
- unde crește vâscul alb și ce specii atacă;
- daune provocate de vâsc alb;
- beneficii vâsc alb;
- cum se combate vâscul alb.
Ce este vâscul
Vâscul alb este un arbust semiparazit, veșnic verde, din familia Loranthaceae, care formează tufe semisferice pe diferiți arbori, în special pe cei cu frunze caduce. Astfel, preia nutrienții direct de la gazda sa, afectând sănătatea și vigoarea copacului.
În zonele cu clima temperată, planta poate atinge 100-150 cm în diametru.
Ce nutriție are vâscul
Planta se atașează de sistemul vascular al gazdei prin haustorii, organe vegetale asemănătoare cu ventuzele, cu ajutorul cărora își absorb hrana din plantele pe care parazitează.
Tulpina este cavă, cilindrică, de culoare galben-verde. Ramurile sunt lemnoase, ramificate, dispuse subrotativ.
Frunzele sunt persistente (veșnic verzi), sesile, cu epiderma groasă, cu 3-4 nervuri longitudinale bine vizibile, de culoare galben-verzuie.
Sunt plante dioice, ceea ce înseamnă că există plante femele și plante mascule. Florile apar iarna, sunt de dimenisuni mici, colorate în galben, grupate câte 3-6, staminele mai mari decât pistilul.
Fructele sunt drupe de culoare albă, lucioase, globuloase, cu pulpa lipicioasă, cu una sau mai multe semințe.
Unde crește planta de vâsc alb
Planta este foarte răspândită în Europa și vestul Asiei. Deși este verde, deci conține clorofilă și este capabilă de fotosinteză, își extrage cea mai mare parte a necesarului de minerale și apă de la copacul gazdă.
Principalele gazde ale vâscului sunt plopul, păducelul, teiul și arțarul, dintre cei de cultură preferatele sunt merii și perii, dar poate parazita și pe alte specii.
Cel mai des vâscul este răspândit de păsările care îi mănâncă fructele. Acestea reprezintă o sursă importantă de hrană pentru ele în timpul iernii. Vicina mucilaginoasă lipește semințele după ce trec prin sistemul digestiv al păsării.
Curățându-și ciocul de scoarța copacilor, păsările lasă semințe lipite de cioc, care se lipesc de ramuri și germinează.
În unele cazuri, boabele de vâsc se desprind și se atașează de crengile aceluiași copac sau ale unui copac vecin.
Daune provocate de vâsc alb
În prezent, vâscul este considerat un potențial parazit al pomilor, deoarece:
- provoacă reduceri semnificative ale vigorii de creștere;
- duce la pierderea valorii ornamentale și a randamentului culturilor;
- reduce longevitatea plantațiilor – ceea ce duce la uscarea parțială sau completă a pomilor;
- crește susceptibilitatea plantei gazdă la alți agenți patogeni.
Fiind veșnic verde, vâscul poate face pomii sau copacii pe care parazitează mult mai vulnerabili la daunele provocate de furtunile de iarnă.
În general, lemnul tânăr este mai susceptibil la infestarea cu vâsc, deoarece este mai ușor de invadat, pe când lemnul bătrân fiind atacat, devine mai sensibil la rupere.
Copacii mai mici, invadați de un număr mai mare de plante de vâsc vor suferi o reducere a vigorii, vor slăbi, vor produce mai puține fructe și vor avea o viață mai scurtă.
Modificările morfologice care sunt cauzate de introducerea unui organism străin perturbă funcțiile de apărare a copacului sau modifică echilibrul lui hormonal, ceea ce duce la hipertrofie sau chiar la moartea unor părți ale arborelui.
Cercetările au demostrat că vâscul nu doar extrage activ substanțele nutritive din copacul gazdă, dar și influențează mărirea fluxului de sevă spre el.
Dezvoltarea parazitului are consecințe negative asupra copacilor sau pomilor, iar singura metodă de control este îndepărtarea mecanică.
Ce se face cu vâscul
De-a lungul istoriei, vâscul a fost cultivat și apreciat ca plantă medicinală și simbol religios. Apariția acestor plante pe copacii din apropierea locuințelor umane era considerată un mare noroc.
Proprietățile medicinale ale vâscului se datorează prezenței anumitor compuși cu efect antioxidant, antimicrobian și antiinflamator, și anume: flavonoide, alcaloizi, lectine, polipeptide, arginină, polizaharide, taninuri, terpenoizi și/sau steroizi, acizi organici și glicozide.
Studiul aprofundat al compoziției chimice a diferitelor părți ale plantei și a fructelor acestora deschide noi posibilități de utilizare a proprietăților sale medicinale.
Pentru biologi și horticultori, vâscul prezintă un interes sporit pentru elucidarea rezistenței și rezilienței sale unice la factorii externi și a imunității la bolile care afectează pomii fructiferi.
Deși este o plantă parazită, vâscul face parte din ecosistem și oferă o sursă importantă de hrană pentru păsări pe timp de iarnă.
Cum se combate vâscul alb
Chiar dacă vâscul se caracterizează printr-un spectru larg de proprietăți utile, daunele pe care le provoacă copacilor sau pomilor este iremediabil.
Prin urmare, este necesar să știm cum să combatem vâscul alb și să prevenim răspândirea lui. Dacă pur și simplu se taie arbustul dăunător, nu se obține rezultatul dorit.
Cea mai eficientă modalitate de a salva copacul este eliminarea completă a plantei parazite, precum și a ramurilor gazdei afectate.
Dacă se elimină doar arbustul parazit de pe pom, două – trei luni mai târziu acesta va porni din nou în creștere.
În cazul în care aproape toate ramurile copacului sunt afectate, cea mai bună soluție rămâne îndepărtarea completă, în caz contrar, acesta oricum se va usca, dar și va fi o sursă de infestare a copacilor din apropiere.
După îndepărtarea ramurilor afectate, acestea trebuie neapărat arse sau tocate și compostate. Nu se recomandă lăsarea ramurilor să se usuce pe loc, deoarece vâscul își poate păstra viabilitatea pentru o perioadă destul de lungă de timp.
Ar putea să te intereseze și Ambrozia – poze, daune, metode de combatere.
