Toxemia de gestatie la oi este numită și boala mieilor gemeni, cetoza de gestație sau boala somnului la ovine. Este o boală cauzată de tulburări ale metabolismului, din cauza scăderii concentrației glucozei în sânge și acumulării excesive de corpi cetonici.
Cetoza oilor apare la sfârșitul gestației, în special la femelele cu fetuși multipli și la oile slabe și bătrâne. Boala se manifestă prin refuzul hranei și tulburări neurologice, care progresează până la adoptarea decubitului și moarte.
Citiți în acest articol:
- De ce apare toxemia de gestatie;
- Toxemia de gestatie – simptome;
- Leziuni morfopatologice;
- Cum diagnosticăm toxemia de gestatie;
- Tratament în toxemia de gestație;
- Profilaxia cetozei de gestație la oi.
De ce apare toxemia de gestatie la oi
Toxemia este o urmare a disfuncțiilor metabolice. În ultimele patru săptămâni de gestație, necesarul de energie metabolizată la femele crește brusc, aproape dublu față de necesarul obișnuit de întreținere.
Pentru a face față cerințelor energetice proprii, dar și fetale, organismul femelei intensifică mobilizarea depozitelor de grăsime corporală. Dacă aportul nutritiv nu este acoperit prin furaje, această intensificare depășește capacitatea ficatului, provocând lipidoza, apoi insuficiența hepatică.
Mobilizarea grăsimilor decurge cu formarea corpilor cetonici. Cu cât mai mare este necesarul de energie și cu cât mai mic este aportul glucidic și energetic în furaje, cu atât mai multe grăsimi se vor arde și mai mulți corpi cetonici vor fi eliberați, deteriorând starea animalului.
Astfel, mai predispuse bolii sunt oile slabe sau cele supraponderale, în gestație cu doi sau mai mulți miei și la vârsta de peste 4-5 ani. Rol decisiv în declanșarea toxemiei joacă rația neechilibrată a oilor, mai ales în ultimele săptămâni de gestație.
Predominant, cetoza apare la sfârșit de iarnă, consecutiv hrănirii cu furaje grosiere și însilozate, în lipsa concentratelor și la schimbări bruște de rație.
Același fenomen poate apărea și la întreruperea bruscă a hranei, spre exemplu pentru transport, administrarea medicamentelor, tunsori sau alte manipulări.
Citiți și Cum hrănim mieii pentru o creștere rapidă și sănătoasă.
Toxemia de gestatie – simptome
Boala apare, cel mai frecvent, cu 1-3 săptămâni înainte de fătare. Cazurile de toxemie la oi până la a 140-a zi de gestație sunt mai rare, dar decurg mai sever și au un procent mai înalt de mortalitate.
Cetoza de gestație la oi debutează brusc, cu următoarele semne:
- apatie, slăbiciune,
- mers nesigur,
- refuzul hranei.
Un semn caracteristic este scăderea agresivității în timpul alimentației, în special cu furaje concentrate. Uneori se manifestă starea de somnolență și diminuarea reflexelor.
Semnele nervoase sunt predominante în toxemia de gestație:
- spasme sau tremurături musculare, mai ales la mușchii capului, gâtului, buzelor și pleoapelor,
- scrâșnete din dinți,
- opistotonus (spasm al musculaturii spatelui și gâtului, ca urmare acestea devin extrem de arcuite, capul se dă pe spate).
În următoarele 2-4 zile, boala progresează și apar:
- orbirea,
- ataxia (mișcări necoordonate),
- animalul cade în decubit sternal (culcat pe piept),
- urmează coma și moartea.
Toxemia poate provoca moartea fătului, iar, ca urmare, oaia dezvoltă septicemie.
Leziuni morfopatologice
La deschiderea cadavrului oii care a pierit din cauza toxemiei de gestație, se vor observa următoarele modificări de organe:
- steatoza hepatică sau ficatul gras,
- mărirea în volum a glandelor suprarenale,
- fetuși în proces de descompunere,
- atrofia rinichilor sau grăsimi cardiace la oile foarte slabe.
Semnele date nu sunt caracteristice doar toxemiei de gestație, așa că nu vor fi un indice sigur al bolii, dar poate ajuta la stabilirea diagnosticului împreună cu alți factori.
Află și Sfaturi importante la întreținerea oilor pe timp de iarnă.
Cum diagnosticăm toxemia de gestație la oi
Diagnosticul toxemiei de gestație la oi se face în baza mai multor factori:
- analiza stării generale de sănătate a turmei,
- prezența animalelor în stare de gestație avansată,
- colectarea datelor de anamneză: vârsta, starea de întreținere și sănătate a oii, cu ce a fost hrănită, a câta gestație, probleme anterioare, boli asociate etc.,
- identificarea semnelor clinice menționate mai sus, la una sau mai multe oi din turmă,
- tabloul morfopatologic: în caz că sunt bolnave mai multe oi și una din ele sfârșește letal, necropsia celei din urmă va facilita stabilirea diagnosticului corect și tratamentul eficient al celorlate femele,
- determinarea hipoglicemiei în sânge, corpilor cetonici crescuți în urină, uneori – a concentrației scăzute de calciu ionizat în sânge.
Boala trebuie diferențiată față de: poliencefalomalacia, boala rinichiului moale, turbarea, intoxicația cu plumb, cupru, listerioza.
Vezi și Ectima contagioasă la oi și capre –simptome și tratament.
Tratament în toxemia de gestație
Tratamentul este rațional doar până la momentul comei hipoglicemice. Dacă boala a avansat într-atât, terapia este puțin eficientă și efortul trebuie îndreptat spre oile rămase.
Înainte de aplicarea tratamentului, se determină dacă mieii sunt în viață și se extrag prin cezariană sau se induce fătarea prin administrarea dexametazonei.
Scopul principal în tratamentul toxemiei de gestație este combaterea hipoglicemiei. Pentru aceasta, se injectează intravenos o doză unică de 50-100 ml dextroză 50% sau 250-500 ml de glucoză 5%, urmate de o soluție echilibrată de electroliți.
Dacă se determină și starea de hipocalcemie, se administrează soluții de săruri de calciu intravenos. (50 – 100 ml de borogluconat de calciu, lent).
Se modifică obligatoriu regimul dietetic, prin introducerea furajelor echilibrate nutrițional. În special, se hrănesc concentrate și alimente bogate în zahăr: sfeclă de zahăr, melasă, morcov, sirop de zahăr, glucoză.
Citește și despre Boala infecţioasă la oi şi la capre Agalaxia contagioasă.
Profilaxia cetozei de gestație la oi
Măsurile de prevenire a toxemiei se bazează, în mod principal, pe asigurarea unei rații echilibrate cantitativ și calitativ, mai ales în ultima fază de gestație, la oile din grupul de risc.
Se vizează acoperirea necesarului de elemente nutritive, vitamine și minerale. În ultimele 6 săptămâni de gestație se hrănește un volum crescut de cereale, ca sursă de carbohidrați.
De asemenea, se adaptează cantitatea de proteine în rație, pentru o digestie ruminală bună și asimilare a glucidelor.
Bibiliografie: Manualul Merck de Medicină Veterinară/Cynthia M. Kahn, Scott Line, Susan E. Aiello.
