16.5 C
București
vineri, 17 mai, 2024

-

‹ adv ›
HomepageArticoleBoli la răsadul de tomate - prevenire și tratament

Boli la răsadul de tomate – prevenire și tratament

Producerea răsadului de tomate implică realizarea tuturor lucrărilor și respectarea parametrilor tehnologiei astfel, încât să evităm diferite boli la răsad și să obținem plante sănătoase și productive.

Orice legumicultor sau grădinar ar trebui să cunoască regula de bază: Orice boală este mai ușor și mai ieftin de prevenit decât de tratat. În continuare, relatăm mai multe aspecte utile privind bolile răsadurilor.

Surse de infecție ale răsadurilor

Dacă răsadul se îmbolnăvește, trebuie să aflați mai întâi cauza bolii. Uneori, agentul patogen este adus chiar de legumicultor. Agenții cauzali ai bolilor pot fi:

  • pe semințe;
  • în recipientul de plantare;
  • în sol/substrat;
  • pe uneltele de lucru;
  • în apă.

Mulți agenți patogeni pot rămâne latenți pentru o perioadă lungă de timp și devin activi doar în condiții adecvate. Și, deși agentul patogen se poate afla oriunde, sursa de infecție poate fi reprezentată de semințe și de solul/substratul de proastă calitate.

Prin urmare, dezinfectarea recipientelor și substratului ar trebui să fie o regulă de fier. Dacă nu sunteți siguri în asigurarea calității, este mai bine să cumpărați substrat gata pregătit, care a fost supus tratamentului.

Unele tipuri de dezinfecție la domiciliu (congelare sau încălzire) nu garantează întotdeauna eliminarea agenților patogeni, mai ales dacă tehnologia a fost încălcată.

Ce favorizează bolile răsadului în timpul creșterii

Chiar și cu prezența rezervei agenților patogeni, aceștia nu afectează întotdeauna roșiile.
Obiectul atacului, în primul rând, sunt plantele slăbite de o îngrijire necorespunzătoare.

Astfel, la producerea răsadului de tomate trebuie să evităm:

  • excesul sau deficitul de apă;
  • fluctuațiile de temperatură (mai ales bruște);
  • deficiențe sau exces de nutriție (în special fertilizările excesive cu azot);
  • curenții de aer;
  • lumina slabă.

Dăunătorii care deteriorează învelișurile protectoare ale plantelor contribuie, de asemenea, la răspândirea sau favorizarea bolilor.

Principalele boli ale răsadului de tomate

Bolile care pot să afecteze răsadul pot fi provocate de:

  • ciuperci – sporii se pot conține în solul folosit pentru substrat. Acestea provoacă boli cum ar fi căderea plăntuțelor, putrezirea sau înnegrirea rădăcinilor, mana, fuzarioza.
  • bacterii – surse de infecții pot fi semințele infectate, substratul necalitativ, unelte de lucru nedezinfectate, resturile vegetale. Cea mai agresivă boală este ofilirea bacteriană a tomatelor, produsă de Clavibacter michiganensis spp. michiganensis (Cmm).
  • virusuri împotriva bolilor produse de virusuri nu există tratamente cu adevărat eficiente, iar crucială e prevenirea: utilizarea semințelor sănătoase și sigure, dezinfectarea uneltelor, combaterea la timp a dăunătorilor (de exemplu tripșii sau păduchii sunt vectori ai răspândirii unor virusuri).

În general, principalele tratamente la răsaduri pentru a preveni bolile sunt făcute la răsărire (în special pentru controlul căderii plăntuțelor), la repicare (pentru a evita riscurile asociate prezenței bolilor în sol și manipulării) și înainte de plantare (cu 1-2 zile înainte de plantare pentru a evită riscurile asociate plantării la locul definitiv).

În continuare discutăm câte ceva despre principalele boli ce pot afecta răsadul de tomate:

Caderea plantutelor

Caderea plantutelor

Căderea plăntuțelor este o boală comună pentru diferite culturi, nu doar tomate (ardei, vinete, castraveți, varză) produsă de ciuperci din genurile Phytium spp. si Phytophtora spp., fiind una dintre cele mai frecvente boli.

Boala și-a primit numele de la semnul ei principal – întunecarea părții inferioare a tulpinii, provocând ulterior frângerea plantelor.

Imaginea generală a dezvoltării bolii este următoarea:

  • Pete întunecate care apar pe tulpină și formează treptat un inel în jurul ei;
  • subțierea bazei tulpinii cu semne necrotice;
  • pierderea turgescenței frunzelor și îngălbenirea;
  • frângerea și moartea răsadurilor.

Boala se dezvoltă din cauza încălcării regulilor de plantare și îngrijire – utilizarea semințelor și a solului netratate, udarea excesivă, în special în combinație cu temperaturile scăzute, densitate prea mare, fertilizări excesive cu azot, ventilația slabă și lipsa de lumină.

Se recomandă măsurile:

  • tratarea substratului de semănat;
  • înlăturarea imediată a plantelor cu simptome de atac;
  • realizarea tratamentelor preventive cu substanțe: captan (Merpan 0,15 %, 4-5 l sol./mp), propamocarb (Proplant 0,15-0,25 % (3-5 l sol./m2), propamocarb+ fosetil (Previcur Energy 0,1 %, 3 l sol./mp), sulfat de 8-hidroxiquinoleina (Beltanol 4 l/ha).

Citiți mai multe despre De ce se frânge, stopează în creștere sau cade răsadul – 8 cauze.

Mana tomatelor

Mana tomatelor este produsă de ciuperca Phytophthora infestans. Aceasta afectează atât tulpinile, cât și frunzele sau sistemul radicular. Pe răsaduri poate decurge mai întâi asimptomatic, iar apoi pe partea supraterană apar pete întunecate cu o placă albicioasă.

Odată cu dezvoltarea ulterioară, frunzele și tulpinile se îngălbenesc, pierd vigoarea, iar ciuperca se răspândește pe toată suprafața.

Răspândirea bolii este favorizată de umiditatea ridicată combinată cu nopți reci, umede și zile călduroase, răsaduri dese, precum și de un conținut ridicat de azot în sol.

*Aerul uscat și temperaturi mai mari 30oC inhibă sau stopează dezvoltarea manei.

Prevenirea manei tomatelor constă în tratarea solului și a semințelor înainte de plantare, respectarea rotației, înlăturarea resturilor de culturi, menținerea temperaturii constante, aerisirea și irigarea adecvate.

Citiți mai multe despre Mana la tomate – 10 reguli pentru a o preveni. Tratamente.

Putregaiurile răsadului

Răsadurile au, de obicei, două tipuri de putregai – putregaiul cenușiu și putregaiul rădăcinii, acestea fiind și unele dintre cele mai periculoase boli.

Simptomele primare sunt pete de culoare verde-gălbui amplasate pe frunzele bazale, cu un puf cenușiu. Treptat, acestea se extind, iar rosiile cad, se usucă și, fără tratament, mor în cele din urmă.

Putregaiul rădăcinii, după cum sugerează și numele, afectează partea subterană a răsadului. Simptome – întârziere în dezvoltare, turgescență slabă, îngălbenirea și uscarea frunzelor inferioare. Dacă vă uitați cu atenție, veți observa zone întunecate pe tulpini, aproape de suprafața solului.

Dacă scoateți răsadul din sol, puteți vedea un sistem radicular deformat, slab și putred. Dezvoltarea acestor putregaiuri este provocată de udarea excesivă, insuficiența luminii și de drenajul slab al solului.

Putregaiul cenusiu la tomate poate provoca pagube după repicarea răsadului. Astfel, se recomandă tratamente preventive cu produse omologate (de ex. azoxistrobin (Ortiva Top 1 l/ha).

Citiți mai multe despre Putregaiul cenușiu la tomate, ardei și vinete – combatere.

Fuzarioza la tomate

Fuzarioza la tomate

Fuzarioza este o boală fungică produsă de Fusarium oxysporium, ce poate fi confundată cu putregaiul rădăcinilor.

Aceasta se caracterizează, de asemenea, prin îngălbenirea și ofilirea frunzelor inferioare, deoarece pornește de la rădăcini și apoi se răspândește prin sistemul vascular al plantei, provocând putrezirea rădăcinii și a coletului.

Fusarium oxysporium f.sp lycopersici (Fol) provoacă pagube atât răsadului, cât și după plantare. La răsadurile de tomate, fuzarioza se instalează rapid și în scurt timp afectează întreaga plantă.

Răsadurile afectate pierd turgescența (se ofilesc), au o creștere redusă. Frunzulele de la bază se îngălbenesc, formează o curbură, ducând la ofilirea sau moartea plantei.

Boala se tratează foarte slab, deoarece agentul patogen este destul de rezistent la majoritatea fungicidelor. Cauza bolii poate fi solul infectat, iar catalizatorul întregului proces este udarea excesivă.

Solurile acide, cu conținut mare de azot și conținut redus de potasiu favorizează dezvoltarea fuzariozei.

Dezinfecția solului, asigurarea adecvată a condițiilor de creștere și realizarea tratamentelor preventive vă pot ajuta să evitați pierderile.

Citiți mai multe despre Fuzarioza la tomate – 15 sfaturi pentru o cultură sănătoasă.

Virusul mozaic al tomatelor

Virusul mozaic al tomatelor sau mozaicul tomatelor este o boală virală extrem de periculoasă. Culoarea frunzelor răsadurilor bolnave devine pestriță, cu pete gălbui și verzi. Agentul patogen afectează mai întâi celulele slăbite și apoi se răspândește în toate țesuturile.

În timp, frunzele bolnave se ondulează și mor, apoi moare întreaga plantă. Mozaicul, ca și alte boli provocate de virusuri, nu se pretează la tratament, așa că, atunci când apar primele semne, planta afectată este distrusă imediat, iar celelalte din apropierea ei sunt ținute sub control.

Cauza mozaicului este deseori legată de dăunători. Aceștia, în primul rând, deteriorând învelișul plantelor, deschid calea virusului. În al doilea rând, ei înșiși sunt adesea purtători ai virusului.

Evitarea pătrunderii tripşilor din exterior în spaţiile protejate prin utilizarea plaselor care reţin insectele și instalarea capcanelor pentru monitorizarea tripșilor e obligatorie.

Citiți mai multe despre Tripșii, transmițători ai virusurilor la plante.

Pătarea albă la tomate

Pătarea albă a frunzelor de tomate sau Septoria lycopersici poate ataca plantele în toate stadiile de dezvoltare.

O puteți observa, de obicei, pe răsaduri destul de mari, care sunt deja bune de plantat. Semnele bolii apar mai întâi pe frunze și sunt mai întâi maro, iar mai târziu devin pete albe murdare cu o margine întunecată.

Patarea alba la tomate
Sursă: Inga Meadows

De regulă, boala afectează mai întâi nivelul inferior al tulpinii, iar apoi se răspândește pe toată planta. Chiar dacă pulverizați imediat răsadul cu un preparat fungicid, efectul acestuia va fi mic.

Din acest motiv, este recomandată respectarea măsurilor de prevenire: utilizarea semințelor sănătoase, distrugerea resturilor culturii, respectarea asolamentului.

Condițiile optime pentru răspândirea rapidă a bolii sunt:

  • umiditate ridicată a aerului și a solului;
  • prezența apei pe frunze;
  • circulația deficitară a aerului;
  • temperaturi de peste 20 grade Celsius.

Pentru combatere pot fi utilizate produse cu substanța activă metiram (Polyram DF), metiram+piraclostrobin (Cabrio Top) și altele. Pentru mai multe detalii, consultați Codexul fitosanitar.

Prevenirea bolilor la răsaduri de tomate

Atunci când creșteți răsaduri de tomate, prevenirea este cea mai eficientă modalitate de a le obține sănătoase. Înainte de a începe să cultivați răsaduri de tomate, creați condiții optime pentru acestea.

Plantele tinere vor avea nevoie de lumină naturală, așa că alegeți locuri bine luminate. În același timp, plantulele verzi fragile trebuie protejate de căldura radiatoarelor, curenți de aer și de aer rece.

De asemenea, mențineți nivelul optim de umiditate a aerului: atunci când creșteți răsaduri de rosii, aceasta este cuprinsă între 60-70%. Evitați variațiile bruște de temperatură.

Înainte de repicare și plantare, ar trebui să tratați toate uneltele și recipientele, iar solul trebuie să fie dezinfectat.

Mulți dăunători pot răspândi bolile. Dintre aceștia, cei mai periculoși sunt:

  • afidele;
  • acarienii;
  • tripșii.

Aceștia nu numai că poartă agenți patogeni, dar deschid și calea de pătrundere a unor patogeni în țesuturile plantelor. Prin urmare, pentru prevenire, aplicați tratamente, dacă aveți astfel de dăunători.

Detalii despre condițiile de creștere ale răsadului găsiți în articolul: Producerea răsadului de tomate pentru recolte extratimpurii.

Să aveți un sezon reușit!

‹ adv ›

Comentează

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Citește și

Fertilizarea tomatelor – sfaturi și perioade recomandate

Tomatele se bucură de o popularitate mare la cultivare,...
‹ adv ›

De ce se usucă fructele abia formate la castraveți. Vezi cauze și sfaturi

Fructele de castravete se pot îngălbeni și pot cădea din diverse motive. Unele dintre ele nici nu depind de...

Irigarea pepenelui verde – recomandări

Culturile din familia Cucurbitaceae (pepene verde, pepene galben, castravete) au, de obicei, un sistem radicular amplasat în straturile superioare...
‹ adv ›
‹ adv ›

Comentarii

Alte articole