17.3 C
București
miercuri, 17 aprilie, 2024

-

‹ adv ›
HomepageArticoleBoli de depozit la mere - sfaturi pentru control

Boli de depozit la mere – sfaturi pentru control

Producția de mere este un proces complex care implică faze de gestionare, depozitare și comercializare a recoltei. Implementând o tehnologie corectă de la bun început, este posibilă depozitarea pe termen lung a fructelor.

La mere, la fel ca și alte fructe, bolile post-recoltare pot fi un factor limitativ pentru depozitarea pe termen lung. În mare parte, bolile de depozitare la mere sunt provocate de ciuperci, iar în urma unor manipulări incorecte și condiții de păstrare neadecvate apar boli fiziologice.

Unele boli post-recoltare provin din infecția în livadă (de exemplu unele putregaiuri, cum ar fi putregaiul brun); iar unele sunt asociate cu procesele de manipulare postrecoltare (putregaiul albastru la măr cauzat de Penicillium spp., în principal P. expansum, putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea).

În plus, din cauza că nu sunt respectate condițiile de păstrare a merelor, se dezvoltă boli fiziologice (pătarea amară, brunificarea, opăreala sau sticlozitatea).

Putregaiul brun (provocat de Monilinia fructigena)

Putregaiul brun este o boală ce apare în livadă și continuă în depozit. Pagubele produse pot ajunge la proporții importante, motiv din care nu este recomandată neglijarea tratamentelor.

În livadă, ciuperca infectează fructele în special prin răni, dar, odată intrată, se poate răspândi la fructele sănătoase prin contact. Susceptibilitatea fructelor crește pe măsură ce acestea se maturizează.

Controlul eficient al putregaiului brun depinde de o abordare integrată care utilizează evaluarea riscurilor, măsuri de control cultural și chimic inițiate de la începutul sezonului în livadă.

  • Este recomandată realizarea tăierilor la timp, dar și înlăturarea porțiunilor din pom și a fructelor infectate din livadă pentru a limita infecția.
  • În sezonul de vegetație asigurați un control bun al rapănului și al dăunătorilor pentru a minimiza porțile de intrare pentru putregaiul brun.
  • Realizați tratamente la timp pe parcursul vegetației.
  • La recoltare, culegeți selectiv fructele, astfel încât să fie depozitate numai fructele sănătoase.
  • Tratamentele fungicide înainte de recoltare (respectând obligatoriu termenul indicat) cu produse ce conțin captan, ciprodinil + fludioxonil, piraclostrobin + boscalid sunt de obicei doar parțial eficiente deoarece ciuperca invadează fructele prin deteriorare.

Putregaiul cenușiu la mere (provocat de Botrytis cinerea)

Putregaiul cenușiu la mere – este o boală ce poate provoca pierderi de până la 60%. Ciuperca se dezvoltă ușor la temperaturi de depozitare și formează focare mari de putregai în fructele depozitate pe termen lung.

Simptomele sunt variabile în funcție de varietate și sursa de infecție. Putregaiul Botrytis asociat cu răni are o formă regulată, ferm, de culoare maro-mijloc deschis, adesea cu zone mai închise în jurul caliciului și lenticelelor.

Putregaiul Botrytis asociat cu infecțiile caliciului variază în culoare de la maro deschis-închis și are o formă neregulată, adesea apărând ca forma unor degete de putregai care se extind în jos de la caliciu.

Putregaiul albastru la măr (provocat de Penicillium expansum)

Putregaiul albastru la măr se dezvoltă în depozit datorită sporilor prezenți în aer sau diferite suprafețe (containere, lăzi reutilizabile, utilajele și echipamente din depozit). În livadă, ciuperca se găsește în resturile de fructe și scoarța pomilor.

Zonele afectate capătă culoare brună, țesutul afectat se înmoaie și se desprinde ușor de restul pulpei.

Pentru prevenirea putregaiului albastru la merele depozitate este recomandată:

  • Înlăturarea imediată a fructelor bolnave din livadă;
  • Manipularea corectă a merelor în timpul recoltării și transportării;
  • Dezinfectarea spațiilor și echipamentelor de păstrare;
  • Realizarea tratamentelor la timp.

Cele mai frecvente boli fiziologice la depozitarea merelor

Managementul temperaturii este cel mai important factor pe care trebuie să-l menținem pentru a prelungi durata de valabilitate a fructelor proaspete după recoltare.

Temperatura optimă pentru mere variază de la -1°C…4°C, de cele mai multe ori recomandându-se 0..+1°C. Pe lângă aceasta, umiditatea relativă a aerului de 90-95%, conținut de dioxid de carbon de 2-4% și conținut de oxigen de 2-4% țin de normele generale pentru depozitele cu atmosferă controlată.

În următorul tabel, sunt prezentați parametrii optimi de păstrare pentru unele soiuri de mere în funcție de metodele de păstrare:

Deprecierile fiziologice cauzate de temperaturi scăzute (cilling injury) se manifestă prin brunificarea ușoară a pulpei, care poate avea o extindere finală exterioară (dar de obicei de la 2 până la 3 mm de pulpă rămân neafectate sub epidermă), care se produce la o temperatură inferioară de 3-4⁰C în special pentru soiurile de merele Reine des Reinettes, Reinette Grise du Canada, Belle de Boskoop și Cox’s Orange Pippin.

Brunificarea internă la temperaturi scăzute (low temperature breakdown) se întâlnește și la merele de soiurile Jonathan, Wagener Premiat, Banana de Iarnă, la care se observă o brunificare și descompunere a țesuturilor mezocarpului, în sens centripet.

Apariția acestor probleme se explică prin faptul că temperaturile scăzute întrerup reacțiile ciclului Krebs, favorizând acumularea de acid oxalilacetic sau al altor substanțe, care în anumite cantități devin toxice pentru celule.

La fel, fructele soiului de măr Renet Simirenco sunt sensibile la temperaturi scăzute, deprecierile se produc la temperaturi aproape de 0°C, ca urmare a dereglării procesului de respirație.

Pentru prevenire, se recomandă păstrarea la temperaturile recomandate fiecărei specii.

Pătarea amară la mere (bitter pit) 

Pătarea amară se întâlnește mai frecvent la soiurile Red Delicious, Golden Delicious, Idared, Granny Smith și Jonathan2, Mutsu, Johnagold, Champion, Red Velox, Honey Crisp, dar poate fi întâlnită și la alte soiuri de măr.

Pătarea amară este asociată cu o tulburare fiziologică rezultată din deficiența de calciu din fructe. Se poate dezvolta în prima lună sau două de depozitare la rece.

Citiți mai multe despre Tratamente cu calciu la măr – când și cum se fac.

Boala se manifestă la fructe sub forma unor pete mici, ușor adâncite, de culoare brună, sub care hipoderma este suberificată și brunificată.

Nu există metode sigure și eficiente de prognoză, depistare și combatere a acestei dereglări, de aceea, este recomandată monitorizarea sporită a soiurilor sensibile, în anii cu temperaturi ridicate de 30-35°C, în special dacă ați avut în anii precedenți cazuri de pătare amară.

Fructele mari din vârf trebuie recoltate în containere separate și să nu fie depozitate pentru o perioadă îndelungată.

Este recomandată condiționarea fructelor după recoltare.

Sticlozitatea la mere (watercore)

Sticlozitatea la mere se întâlnește mai des la soiurile Fuji, Red Delicious și Jonathan, dar poate fi descoperită și la Granny Smith, Renet Simirenco, Cameo.

Se manifestă în pulpa fructelor prin apariția unor zone cu aspect translucid apos în jurul camerei seminale.

De obicei, apare în toamnele secetoase și călduroase, în care fructele acumulează glucide reducătoare, osmotic active. Presiunea osmotică ridicată din fructe determină absorbția din organele vegetative ale pomilor a apei bogate în sorbitol și acumularea ei în spațiile sorbitoare și, respectiv, aceasta redă țesuturilor din fructe un aspect sticlos.

Crăparea merelor (cracking)

Crăparea merelor (cracking) este specifică pentru soiul de mere Gala la etapa de maturare, respectiv supramaturație.

Opăreală merelor (superficial scald) 

Opăreală merelor (superficial scald) se manifestă prin pete de culoare brună și se manifestă în general după recoltare în perioada de păstrare sau după păstrare chiar în timpul transportării acestora.

Imaturitatea fructelor, azotul ridicat, calciu scăzut, vremea caldă înainte de recoltare, depozitarea întârziată la rece, temperatura ridicată de depozitare și umiditatea ridicată de depozitare sunt factori care pot crește severitatea dereglării.

Cultivare precum Granny Smith și Red Delicious sunt cele mai sensibile, în timp ce

Soiurile sensibile la opăreala epidermei sunt Granny Smith, Red Delicious. Soiurile Gala și Pink Lady sunt de obicei mult mai puțin sensibile. Temperatura înaltă înainte de recoltare va spori esențial riscul de apariție a acestei dereglări.

Pentru a prognoza, a diminua sau combate opăreala la soiurile menționate mai sus, se recomandă:

  1. Monitorizarea cu atenție temperatura înainte de recoltare în livezile cu aceste soiuri, cu ajutorul stațiilor meteo performante sau altor mijloace.
  2. Tratarea loturilor de mere cu 1-MCP, respectând cu strictețe recomandările producătorului.
  3. În niciun caz nu păstrați merele soiurilor sensibile împreună cu alte soiuri.
  4. Începând cu luna decembrie, o dată în două săptămâni, plasați câte 5-10 mere în locuri cu temperaturi de 18-20°C. Dacă peste 5-7 zile veți observa că fructele devin maronii, iar acest proces avansează pe zi ce trece, înseamnă că veți avea întregul lot afectat de opăreală. E nevoie urgent să comercializați acest lot!
  5. În orice caz, evitați păstrarea îndelungată a acestor soiuri.

Citiți mai multe despre Cum influențează temperaturile ridicate capacitatea de păstrare a merelor.

Aspectul și severitatea depind de sensibilitatea soiului, printre cele mai afectate fiind Renet Simirenco, Granny Smith și Red Delicious.

Cercetările au demonstrat că opăreala se dezvoltă rapid odată ce fructele au fost transportate din camerele frigorifice la temperatura camerei sau se poate manifesta chiar și în camerele frigorifice.

Tratamente la mere după recoltare

Pentru a păstra merele o perioadă îndelungată, până la un an de zile în funcție de metoda de păstrare, cercetările științifice au demonstrat că tratarea după recoltare cu inhibitorul de etilenă 1-metilciclopropen (1-MCP) contribuie la menținerea calității acestora prin păstrarea gustului, fermității și suculenței din momentul recoltării până la consumator.

1-MCP interacționează cu receptorii fructului senzitivi la etilenă și practic oprește procesul de maturare, controlând sursele interne și externe de etilenă. Calitatea poate fi menținută pe întreg lanțul de păstrare, transportare și expunere pe raft, drept până la consumator.

În cazul ambalării merelor în pungi, operatorii pot adăuga în lăzi sașete absorbante de etilenă (ethylene absorbent pad) pentru a reduce concentrația etilenei generată de fructe.

Deoarece capacitatea de absorbție a sașetelor este finită, utilizarea lor este eficientă doar dacă anterior ambalării au fost luate măsuri adecvate de control a maturării fructelor, inclusiv tratarea cu 1-MCP.

În mod ideal, toate merele trebuie ambalate în spații de ambalare cu controlul temperaturii. După ambalare produsele conform necesităților trebuie răcite sau păstrate la rece folosind metode de răcire și/sau depozitate la o temperatură recomandată pentru depozitarea pe termen lung și până la livrarea acestora.

Înregistrările de temperatură ale produsului trebuie efectuate cu o anumită periodicitate și păstrate pentru a verifica influența temperaturii pe tot procesul de păstrare. Termometrele și echipamentele de înregistrare a temperaturii trebuie verificate metrologic.

Bibliografie:

‹ adv ›

Comentează

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Citește și

Dirijarea ramurilor la pomi – cum și de ce se face

Pe lângă lucrarea generală de tăieri, pomii, pe parcursul...
‹ adv ›

Tăierile la piersic – vas aplatizat spre intervalele dintre rânduri

Forma de coroană vasul aplatizat spre intervale dintre rânduri este recomandat pentru sistemul intensiv de cultură. Pomii astfel conduși...

Maramureş: Suprafeţele de culturi cu pomi fructiferi – în creştere; materialul săditor este din pepinierele autohtone

Culturile de pomi fructiferi au crescut cu aproape 60 de hectare în acest an, iar o parte din plantări...
‹ adv ›
‹ adv ›

Comentarii

Alte articole