Protejarea resurselor de apă şi a mineralelor din sol se numără printre soluţiile care se potrivesc fermierilor suedezi, proprietari de teren de mai multe generaţii, care se luptă în unele cazuri cu seceta şi solul dur, dar şi cu buruieni rezistente.
Comisia Eurpopeană a invitat, la jumătatea lunii iunie, jurnalişti din mai multe state UE într-o vizită la ferme din Suedia, tema acesteia fiind „Fertilisers, and economic and environmental sustainability in Swedish agriculture”.
Pentru fermierii suedezi, sustenabilitatea economică şi de mediu înseamnă obţinerea de producţii competitive la nivel european în condiţii de multe ori dificile.
Dezvoltarea recoltelor într-o perspectivă holistică, în care economia şi ecologia sunt în echilibru, reprezintă obiectivul organizaţiei Odling i Balans (Farming in Balance – n.r.), fondată în 1991 de fermieri.
Organizaţia încearcă să găsească soluţii la preocupările de mediu generate de culturile agricole în aşa fel încât să nu fie nevoie de reglementări. Principalul obiectiv îl reprezintă dezvoltarea unei producţii prietenoase cu mediul, dar şi a fermelor profitabile.
Reprezentanţii organizaţiei susţin că acest lucru a fost realizat prin agricultură integrată, un sistem de producţie inovator care urmăreşte diminuarea inputurilor externe în exploataţia agricolă şi cea mai bună administrare a resurselor naturale.
Astfel, aceştia au în vedere măsuri cu privire la îngrăşăminte, protecţia plantelor, compactarea solului, fertilitatea solului, deficitul de apă, rotaţia culturilor, eficienţa energetică, problemele climatice şi de economie.
Totodată, reprezentanţii organizaţiei consideră că o reducere cu 50% a utilizării pesticidelor până în 2030 este o măsură „foarte dură”. Tema reducerii la jumătate a utilizării pesticidelor până în 2030 se suprapune peste o reducere voluntară care a avut loc în Suedia.
„În Suedia am aplicat deja o reducere semnificativă cu mult timp în urmă, aşa că reducerea aceasta cu 50% este una foarte dură. Am avut o discuţie la nivelul conducerii asociaţiei acum câteva zile şi au spus că va fi dificil. Va fi ca şi cum ar priva fermierii de posibilitatea de a decide. Ei cred că va fi rău pentru că îşi vor concentra toate eforturile spre culturi care nu sunt în mod necesar cele mai bune pentru mediu. Cea mai bună decizie va fi să renunţe la glifosat, însă aceasta nu reprezintă cea mai mare preocupare pentru mediu”, a spus Lena Holm, coordonator al organizaţiei.
Ferma Sodervidinge gard face parte din organizaţia Odling i Balans. Ferma, condusă de Per Nordmark, fermier aflat la a 6-a generaţie, este cel mai mare producător de salată baby leafs din Scandinavia.
Unul dintre angajamentele fermei este de a reduce utilizarea pesticidelor chimice prin intermediul unor prognoze fiabile şi dezvoltare tehnologică. Pe de altă parte, apa de irigare folosită în fermă este purificată atât printr-un filtru de particule, cât şi printr-unul UV înainte de a intra în contact cu legumele. Aproximativ 80% din recoltă merge către o companie soră: Vidinge Gront, care vinde atât pe piaţa naţională, cât şi la export, având o cifră de afaceri de 6 milioane de euro.
Întrebat de jurnalişti dacă foloseşte vreun fungicid pentru protecţia culturilor, Per Nordmark a spus că utilizează în cantităţi mici pentru spanac şi baby leaf.
De asemenea, jurnaliştii au întrebat ce măsura va lua dacă se va interzice glifosfatul. Iniţiativa „Interzicerea glifosatului şi protecţia oamenilor şi a mediului de pesticide toxice” a fost depusă la Comisia Europeană pe 6 octombrie 2017, după ce a colectat 1,070 milioane de declaraţii de susţinere.
„Atunci când am început agricultura ecologică, noi încălzeam pământul la 75 de grade celsius. Foloseam 3.000 de litri de combustibil pentru un hectar. Ce este asta? Este eco? Acum îl ardem şi asta nu este de asemenea în regulă. Ce este mai bine: să foloseşti o jumătate de litru de Roundup (erbicid sistemic, cu spectru larg, pe bază de glifosat – n.r.) sau 3.000 de litri de combustibil la hectar? Roundup este ok dacă reduci utilizarea. La început foloseam 4 litri de Roundup cu 3 – 4 săptămâni înainte de a pregăti terenul”, a spus Per Nordmark.
Ferma Bjallerups Maskinstation a lui Ola Drevas creşte diferite tipuri de culturi precum sfeclă de zahăr, grâu, orz de malţ, secară şi rapiţă pe cele 1.000 ha ale sale. Utilizează distribuţia de precizie a îngrăşămintelor minerale cu ajutorul Soyl AB, o companie specializată în scanarea câmpurilor şi realizarea de hărţi pentru însămânţare şi distribuţie de îngrăşăminte.
„Avem probleme cu coada vulpii (Alopecurus myosuroides, buruiană – n.r.) şi avem nevoie să utilizăm doze mari de chimicale. Niciodată nu se va reduce dacă nu o combaţi. Asta e o problemă. Dar în cazul culturii de grâu pentru insecte şi fungicide putem să mărim sau să reducem utilizarea. Într-un an bun folosim fungicid de 3 ori, dar anul acesta nu am folosit deloc. Deci este cu suişuri şi coborâşuri în fiecare an. Dacă mă întrebaţi pe mine, va fi o problemă dacă reduc folosirea chimicalelor pentru că această plantă necesită o cantitate mare ca să fie ţinută sub control. Din acest motiv, noi păstrăm rotaţia culturilor, cu sfeclă de zahăr, orz şi alte câteva. Secara ţine coada vulpii la un nivel, de asemenea, ridicat”, a explicat Ola Drevas.
El a declarat că foloseşte o combinaţie de erbicide cu rezultate bune, respectiv Atlantis şi Broadway.
Una dintre vizite a fost la Rudolf Tornerhjelm, proprietarul fermei Wrams Gunnarstorp Gods, care cultivă terenul împreună cu două ferme, Rosendal gods şi Lydinge gard, în cadrul unei corporaţii, LyRos lantbruk HB.
El este a V-a generaţie care se ocupa de afacere, urmând ca nepotul lui să fie a VI – a generaţie. Tehnologia agriculturii de precizie este utilizată pentru cele 1.945 ha de culturi. Este nevoie de patru oameni care să conducă ferma şi doi muncitori suplimentari în perioadele de recoltare.
Provocarea majoră pentru viitorul Wrams Gunnarstorp este aprovizionarea culturilor cu suficientă apă pentru a asigura un randament uniform şi consistent. Pentru a face acest lucru posibil, fermele lucrează la un sistem de irigaţii care va permite udarea a aproximativ 500 ha. Acesta va fi finalizat în 2025 şi va fi complet automatizat.
„Nu luăm apa din subteran. Avem foarte multă apă în perioada iernii şi nu credem că ar fi folositor ca acea apă să se ducă în mare. Este bine să avem grijă de apă iarna şi de aceea pompăm apa în sezonul rece şi umplem sistemul de irigaţii şi apoi o putem folosi când dorim”, a explicat Rudolf Tornerhjelm.
Începând din acest an, apa este drenată în timpul iernii de pe teren într-un bazin care este folosit pentru irigare în timpul anului. Managementul apei este foarte important. Şi toate acestea duc la îmbunătăţirea productivităţii.
La rândul său, Jan Jonsson, proprietarul fermei Lydinge gard şi CEO al LyRos lantbruk HB a explicat problemele cu care se confruntă. Solul este argilos, cleios, cu un surplus de magneziu. Ca şi în cazul altor ferme din Suedia, o problemă este rezistenţa plantei coada vulpii. Fermierii au încercat de ani de zile să o combată.
Chimicalele nu au funcţionat aşa cum se aşteptau, aşa că au trecut la sistemul „no till” (fără arătură – n.r). Practic se cultivă doar câţiva centimetri de la suprafaţa solului. Trecerea la „no till” nu se poate face peste noapte, dar în prezent fermierii au constatat o îmbunătăţire substanţială.
Wrams Gunnarstorp şi EON au demarat în 2007 realizarea unei fabrici de biogaz, Soderasens Biogas. Compania procesează anual 65.000 de tone de deşeuri organice. Biogazul produs prin acest proces este vândut unei companii care îl converteşte de la aproximativ 65-70% metan la 98% metan şi îl distribuie apoi în reţeaua locală de gaz.
Produsul rezidual de la fabrica de biogaz devine îngrăşământ bio, care este răspândit pe fermele din apropiere. Datorită îngrăşământului bio produs astfel, compania contribuie la reducerea utilizării echivalentului a 30 de tone de fosfor şi 220 de tone de azot produs industrial.
De reziduurile de la Soderasens Biogas şi de gunoiul din împrejurimi se ocupă Ekobalans, o unitate de producţie a îngrăşământului recuperat sub forma peleţilor. Peleţii produşi aici conţin 50% material organic (biofertilizant din digestia anaerobă a reziduurilor alimentare) şi 50% nutrienţi minerali recuperaţi din fluxurile de deşeuri din municipiu.
În proiectul Circularity from city to farmland, finanţat prin EU Leader şi Ministerul Suedez al Agriculturii, s-a dorit crearea şi testarea unui lanţ complet de recuperare a nutrienţilor şi materialului organic din zonele urbane până la terenuri agricole şi recoltare.
Nicklas Froborg, director comercial la Ekobalans, a explicat procesul prin care compania extrage apa din digestat şi care apoi este transformat în îngrăşământ. În cazul digestatului, rezultat de la fabrica de biogaz, doi compuşi sunt foarte importanţi: azotul şi fosforul.
În Europa există o legislaţie strictă cu privire la utilizarea acestor substanţe. În Suedia nu este permisă utilizarea prea mare a fosforului. Astfel că atunci când fermierii folosesc substanţele, ei pot atinge limita maximă pentru fosfor, dar este posibil să mai fie nevoie de azot. Compania extrage nutrienţii şi îi aduce înapoi într-o reţetă care este potrivită pentru sol încercând să găsească un echilibru în funcţie de cultură.
De asemenea, Nicklas Froborg a declarat că digestatul transformat în peleţi a fost testat în 5 ferme de-a lungul a trei sezoane pentru a afla exact forma potrivită. Pe lângă fosfor şi azot, peleţii conţin foarte multă materie organică.
El spune că îngrăşămintele chimice sintetice nu conţin materie organică, fapt care în timp poate afecta solul. Cu toate acestea, produsul nu poate fi utilizat încă în fermele bio, fiind necesare certificări suplimentare.
El a mai subliniat că uzinele de epurare a apei au o singură misiune, ca la final să asigure apă curată. Cum se face asta depinde de fiecare, dar în acest proces se pierde mult azot în aer, de exemplu. Ce se doreşte este transformarea acestor uzine de epurare a apei în uzine de reciclare a apei.
Una dintre vizite a fost şi la RecoLab, o uzină de reciclare a apei. Uzina este deţinută de NSVA (administraţia municipală a apei, n.r.) şi foloseşte două soluţii de la Ekobalans pentru a recupera nutrienţii precum struvit şi sulfat de amoniu. Recolab este situată în oraşul Helsingborg care implementează în prezent proiectul H+.
Prin intemediul acestuia se doreşte o îmbunătăţire a calităţii mediului de locuit transformând vechi spaţii industriale în cartiere noi. Unul dintre ele este Oceanhamnen, iar aici s-a implementat o soluţie modernă de canalizare bazată pe trei ţevi: una cu apă uzată menajeră, alta pentru deşeuri organice de bucătărie şi alta de la toalete, care folosesc un sistem de evacuare prin vacuum, similar celui utilizat în avioane, ce necesită doar un litru de apă.
Deşeurile organice de bucătărie şi apa de la toalete concentrată sunt transportate la staţia de epurare unde sunt tratate în instalaţii speciale separate pentru digestie anaerobă. Biogazul produs va fi procesat în reţeaua centrală de biogaz a oraşului sub formă de combustibil pentru transportul în comun sau iluminat stradal. Nămolul de la ambele digestoare este deshidratat şi utilizat ca fracţii separate de îngrăşământ organic. Lichidul este combinat într-un singur flux, care este utilizat pentru recuperare de struvit (un îngrăşământ fosfat) şi sulfat de amoniu.
