Stafilococia este o boală bacteriană comună mai multor specii de păsări, dar afectează predominant găinile broiler și curcile, cauzând pierderi prin scăderea vitezei de creștere, mortalitate și necesitatea aplicării măsurilor de terapie și profilaxie.
Boala este cauzată de stafilococii, ce prezintă parte normală a florei bacteriene a pielii și membranelor mucoase (bacterii saprofite) la păsări și mamifere. Problema apare odată cu leziunile, care creează poartă de acces a bacteriei către circulația sangvină și țesuturi.
Stafilococia poate fi localizată sau sistemică. Prima se manifestă prin septicemie și dermatită gangrenoasă. Cea din urmă este forma tipică a bolii, se întâlnește mai frecvent și se caracterizează prin artrite, tenosinovite, osteomielite, omfalite, endocardite ș.a.
Citiți în continuare despre:
- Cauza Stafilocociei;
- Simptomele Stafilocociei;
- Diagnosticul Stafilocociei;
- Tratamentul Stafilocociei;
- Profilaxia Stafilocociei aviare.
Cauza Stafilocociei
Boala este provocată predominant de Stafilococcus aureus. Alte specii care sunt asociate cu Stafilococia sunt S.epidermidis, S.intermedius, S.hycus, S.xylosus, S.gallinarum ș.a., dar se întâlnesc mult mai rar.
Vedeți și paralizia sau ologirea puilor – profilaxie și tratament.
Stafilococul este saprofit, după cum a fost menționat mai sus și trăiește pe organismul animal în mod continuu. Însă, odată cu apariția rănilor, zgârâieturilor și altor leziuni ale pielii și mucoaselor, agentul pătrunde în mediul intern, unde se înmulțește, răspândește și provoacă boala.
Procedurile chirurgicale minore (tăierea ciocului, ghearelor), vaccinările și compromiterea mucoasei intestinale sunt factori care ar putea contribui la introducerea bacteriei în țesuturi și circulația sangvină. Ajuns în circulație, stafilococul produce dereglări sistemice sau localizate în țesuturi.
S. aureus invadează zonele articulare, provocând artrite și osteomielite. Septicemia apare mai ales tineret (puii de găină de 25-40 zile), în timp ce infecțiile localizate afectează păsările peste 9-16 săptămâni.
Stafilococia este o problemă globală în industria creșterii găinilor broiler și a curcilor, cauzând pierderi economice semnificative. Ocazional, enterotoxinele produse de S.aureus au fost asociate cu intoxicațiile alimentare la oameni.
Simptomele Stafilocociei
Semnele clinice diferă în funcție de organele sau sistemul afectat. Acestea pot varia de la simptome nespecifice, ca penele zburlite, decolorarea pielii, depresie, slăbiciune, semne respiratorii și moarte bruscă, până la șchiopătură la un membru sau ambele, aripi lăsate în jos și mortalitate crescută.
În infecția localizată se înregistrează:
- Pododermatita – mai frecvent la păsările grele și la masculi. Semnele comune includ tumefierea extremității podale a membrelor și șchiopătura. Deseori este cauzată de leziuni podale, care permit contaminarea țesuturilor subcutane ale piciorului. Aceasta duce la inflamații necrotice acute, care rezultă în țesuturi mortificate.
- Omfalita – sau infecția ombilicală și a sacului vitelin, la păsările tinere. Prezintă o rată mare a mortalității. Puii cu omfalită au ombilicul umed și închis la culoare, prezintă letargie. Reabsorbția sacului vitelin infectat durează mai mult (în normă – prima săptămână de viață). Persistă mirosul respingător.
- Artritele, sinovitele și osteomielitele sunt forme frecvente ale infecției stafilococice la păsări. Ligamentele, tendoanele sau mușchii pot fi afectați în urma infecției sistemice sau locale. Semnele clinice includ articulații edemațiate, cu temperatură locală crescută, șchiopătură și refuz la mers. Articulațiile conțin volum crescut de lichid, tendoanele sunt inflamate. Oasele prezintă focare de necroză, cunoscute ca osteomielită. Capul femural și proximal al tibio-tarsului sunt frecvent afectate. De asemenea, semne de infecție prezintă vertebrele.
Citiți și despre puricii la găini sau acarienii păsărilor – cum îi combatem.
În infecția sistemică:
- Septicemia stafilococică acută a fost semnalată la găinile ouătoare, în special cele mai mari decât 85 de săptămâni. Semnele clinice includ mortalitate spontană și cu o creștere bruscă a ratei, până la 1% pe zi, semne de inflamații cutanate, necroza crestei, bărbițelor și a pielii de pe piept și șolduri. La necropsie se depistează semne de septicemie acută (inclusiv necroza hepatică, splina mărită și hemoragii punctiforme în creier, pulmoni și stomacul glandular). Mortalitatea se reduce la 5-7 zile de tratament antibacterian. Morbiditatea e redusă, dar păsările afectate de regulă mor, aducând la o rată a mortalității de 5-10%.
- La curci se observă frecvent ficatul verzui, osteomielite, leziuni inflamatorii ale oaselor, articulațiilor și a țesuturilor moi periarticulare.
Diagnosticul Stafilocociei
Diagnosticarea bolii se bazează pe recunoașterea semnelor clinice și probele de laborator. Infecția se confirmă cu ajutorul culturii bacteriene din leziuni.
Deși unele leziuni pot fi diagnosticate clinic, se recomandă identificarea microorganismelor cu ajutorul culturilor pe agar cu sânge.
Diagnosticul diferențial include speciile de Streptococi, holera, tifoza, colibaciloza, boala de Newcastle, sinovita infecțioasă micoplasmică. Stafilococcul, fiind bacterie saprofită, provoacă boala doar ca infecție secundară. Așa deci, identificarea bacteriei nu neapărat constituie boala.
Vedeți și Ciuma găinilor sau boala Newcastle – simptome.
Tratamentul Stafilocociei
Controlul adecvat al bolii permite localizarea și diminuarea infecțiilor. La înregistrarea primelor simptome se apelează la medicul veterinar, care va elabora o schemă eficientă de terapie.
Tratamentul antibicrobian este mai eficient în infecțiile generalizate, decât a celor localizate. Pentru o eficiență mai mare, dar și pentru combaterea fenomenului de antibioticorezistență se vor efectua neapărat testele de sensibilitate (antibioticograma).
Antibacterienele se administrează doar la indicația medicului veterinar, cu respectarea strictă a intervalelor și a perioadei de tratament, precum și a timpului de așteptare pentru carne și ouă, în funcție de preparat.
Antibioticele eficiente în infecțiile Stafilococe includ: penicilinele, eritromicina, lincomicina, spectinomicina, tetraciclinele, sulfonamidele, cefalosporinele.
Profilaxia Stafilocociei aviare
Măsurile de prevenire a leziunilor în fermelel avicole stau la baza prevenirii patologiilor stafilococe. Deoarece leziunile sunt factor determinant pentru pătrunderea infecției, este foarte important de înlăturat orice condiție traumatizantă în încăpere:
- Hrănitoarele trebuie să fie sigure;
- Cuștile să nu prezinte porțiuni de metal ascuțit;
- Alimentația să fie adecvată pentru a nu provoca canibalismul;
- Echipamentul pentru tăierea ciocurilor sau a ghearelor se supune igienei și dezinfecției minuțioase;
- Evacuarea la timp a dejecțiilor va preveni leziunile și infecțiile stafilococice cu localizare podală;
- Igiena adecvată a ouălor pentru incubatoare și a utilajelor asociate vor reduce riscul de omfalite stafilococice.
Bibiliografie selectivă: Brugere-Picoux J., Vaillancourt J.P. et.al, Manual of POULTRY DISEASES
