În ceea ce privește proprietățile sanitare și igienice ale laptelui, acestea includ indicatori precum: contaminarea bacteriană generală, prezența substanțelor inhibitoare în lapte și conținutul cantitativ de celule somatice (SCC).
Anume numărul de celule somatice din 1 ml de lapte este un indicator dintre cele mai importante și informative în privința calității laptelui. O anumită cantitate dintre ele este întotdeauna prezentă în lapte, chiar și la vacile sănătoase, însă în cazul bolilor ugerului, numărul de celule somatice crește.
Despre evaluarea în general a principalilor factori care afectează creșterea numărului de celule somatice din laptele vacilor, pe scurt:
Mulsul (21%) – un factor destul de semnificativ care afectează creșterea SCC și depinde de nivelul de cultură și de înțelegerea procesului de muls, de igiena ugerului și de gestionarea timpului vacii înainte și după muls, deci doar protocolul corect și motivarea corectă a operatorilor din sală de muls pot ține acest factor sub control.
Echipamentul de muls (7%) – aici, totul este clar și, din păcate, acest punct devine aproape motivul principal al creșterii SCC în majoritatea fermelor, acest lucru și calitatea echipamentului, la care se poate adăuga neprofesionalismul personalului de serviciu care deservesc sălile de muls.
De multe ori, aspectele legate de echipamentele de muls ar trebui luate sub controlul managerilor fermei. De asemenea, sfătuiesc întotdeauna să se efectueze o monitorizare (evaluare) regulată a stării orificiilor de pe mameloanele ugerului, aceasta este o metodă suplimentară și foarte eficientă de monitorizare a stării anume a calității echipamentului de muls.
Mărimea fermei (6%) – cu cât ferma este mai mare, cu atât indicatorul de SCC este mai mic, aceasta nu este întotdeauna o „regulă”, dar, după cum arată practica, există și aici o regularitate.
Este încă necesar să înțelegem că dimensiunea fermei afectează procese precum: mulsul, starea echipamentelor de muls, întreținerea vacilor, nivelul de alimentare și igiena de producere a laptelui la fiecare fermă.
Întreținerea vacilor (2%) – aici, eu adesea iau în considerare efectul stresului termic și al confortului general, de exemplu, vacile care se află sub influența stresului termic pot reacționa prin creșterea SCC în lapte chiar și cu 100 de mii de unități.
O reacție similară poate fi observată în condiții de stres produs de frig, mai ales acolo unde diferențele zilnice de temperatură sunt mai mari de 15°С, acesta este un factor foarte interesant și încă puțin cercetat, despre care plănuiesc să vorbesc mai târziu.
De asemenea, greșelile de întreținere și confortul insuficient pot fi cauza leziunilor (rănilor) ugerului și mameloanelor și, ca urmare, crește riscul de infecție.
Alimentația (5%) – sau, mai bine zis, erori de alimentație. Aici, necesită atenție sporită în primul rând, valoarea energetică insuficientă, deficitul de fibre, tulburări metabolice (cetoza, acidoza, hipocalcemie), deficitul de vitamine și de minerale concrete, precum și alți factori legați de alimentație și care reduc rezistenta organismului la infecții, atât manifestările generale, cât și cele locale, un exemplu aici poate fi influența micotoxinelor.
Igiena internă a producerii de lapte (15%) care, la rândul ei, afectează foarte mult anume sănătatea ugerului. Și așa cum spun fermierii americani – curățenie, curățenie și încă odată curățenie, pentru că curățenia este cea care oferă avantajul de a ține la distanță bolile mamare.
Forma ugerului (2%) – în aproape toate cazurile, defectele ugerului vor afecta sănătatea lui în ansamblu, astfel încât vacile cu uger care nu e prea potrivit pentru muls sunt mulse prost și inegal și, în consecință, sunt mai predispuse să sufere de mastită, iar la vacile cu uger jos, există, de asemenea, o probabilitate mare de deteriorare și pătrundere a infecției (prin urmare, unii iubitori ai anumitor rase de vaci suferă foarte mult de acest lucru).
Sănătatea ugerului (27%) – aici, după cum se spune, totul este clar, dar din nou subliniez că sunt mulți factori care afectează direct sănătatea ugerului, aceștia sunt: vârsta vacii, tehnica de muls, igiena de producere asupra tuturor perioadelor tehnologice și fiziologice ale vacii, managementul general al proceselor din fermă și corectitudinea în diagnostic, terapie și algoritmi în luarea deciziilor legate de mastită.
Vârsta vacilor (7%) – un fapt destul de cunoscut, cu cât vaca este mai în vârstă, cu atât este mai probabil să aibă un conținut crescut de celule somatice în lapte, aceasta include și vârsta de primă fătare a junincii (aici, atât fertilizarea precoce, cât și târzie a junincilor are un efect la fel de negativ asupra SCC în laptele lor).
Rasa (8%) – există rase care sunt mai sensibile la apariția bolilor glandei mamare, în consecință, ele și reacționează mai rapid prin creșterea SCC, și există rase de bovine care au o rezistență mai mare la mastită, deci SCC va fi mai stabil. Pot fi adăugați și unii factori genetici și ereditari care trebuie luați în considerare în munca de selecție.
Separat, am evidențiat un astfel de factor precum perioada de lactație. În colostru SCC este foarte mare, apoi scade treptat și deja din a treia săptămână de lactație (adesea mai devreme) devine stabil până la 3 săptămâni înainte de startul înțărcatului, când crește din nou tocmai în perioada de pre-start.
Încă un factor care poate fi, de asemenea, o cauză care afectează SCC este cel sezonier, adică anotimpul tot poate influența conținutul de celule somatice în lapte.
Important! Nu doar o creștere, ci și o scădere a numărului de celule somatice, de asemenea, nu este bună. De exemplu, o scădere a SCC (sub 50 de mii) este un indicator al unei încetiniri foarte puternice de scădere a răspunsului imunologic la infecție.
V-ar putea fi util și articolul despre Cetoza sau de ce vacile slăbesc brusc după fătare.
