28.2 C
București
sâmbătă, 15 iunie, 2024

-

‹ adv ›
HomepageArticoleRezistența bolilor la fungicide - 7 reguli de prevenire

Rezistența bolilor la fungicide – 7 reguli de prevenire

Rezistența la fungicide este o modificare naturală, ereditară, a capacității indivizilor dintr-o populație de a supraviețui unui tratament cu un produs de protecție a plantelor, care în mod normal ar asigura un control eficient.

Problemele de rezistență la fungicide sunt cunoscute de către cultivatori și industrie de mai mulți ani, fiind rezultatul unei utilizări iraționale și în cantități mari a fungicidelor.

Spre exemplu, în anii ’60 fungicidele erau utilizate intensiv timp de mulți ani, în mai multe culturi, fără semne evidente de probleme.

La doar zece ani distanță, cazurile de rezistență la fungicide au crescut ca număr, importanță și răspândire geografică, majoritatea substanțelor active suferind schimbări de sensibilitate sau rezistență totală în culturi și boli cheie.

Respectiv, folosirea îndelungată a unor fungicide în combaterea patogenilor a dus la apariția și instalarea rezistenței. Treptat, problema a luat o amploare foarte mare și până și în prezent constituie problema cea mai importantă atunci când vorbim de protecția chimică a culturilor.

 

Fenomenul de rezistență este foarte greu de combătut și se poate manifesta atât față de fungicidele anorganice, cât și față de cele organice. Cele mai multe dintre clasele cheie de fungicide moderne sunt sistemice.

Sistarea folosirii substanței active față de care s-a dobândit rezistența până la refacerea populației inițiale a agentului patogen este o soluție. Mărirea dozei de aplicare a produsului nu va soluționa în cazul dezvoltării rezistenței problema, ci doar va duce la creșterea nivelului de poluare a mediului și la manifestarea unor fenomene de fitotoxicitate. 

Nu putem preveni dezvoltarea rezistenței, dar cu practici bune de gestionare, putem întârzia semnificativ apariția rezistenței. Obiectivul de bază în managementul rezistenței bolilor la fungicide este de a reduce la minimum utilizarea fungicidului cu risc, fără a sacrifica combaterea bolii.

Printre strategiile de gestionare eficientă a rezistenței la fungicide se numără:

  1. Nu utilizați în mod excesiv un produs – urmați strict recomandările producătorului.
  2. Limitați numărul de tratamente și aplicați când este necesar, alternând produse cu moduri diferite de acțiune.
  3. Folosiți strict doza recomandată de producător, evitați reducerea sau creșterea acesteia.
  4. Evitați utilizarea fungicidelor ca eradicant. Începeți aplicarea fungicidelor foarte devreme în dezvoltarea bolii sau înainte de apariția simptomelor. Este mai dificil, adesea imposibil, să controlezi agentul patogen ce deja a afectat esențial planta, spre deosebire de distrugerea unui spor în germinare, astfel potențialul este mai mare pentru dezvoltarea rezistenței.

În acest context, monitorizarea situației din câmp utilizând, spre exemplu, stații meteo performante și realizarea tratamentelor preventive este o metodă eficientă.

Durata acțiunii fungicidelor aplicate preventiv și curativ:

Citiți mai multe despre Cum influențează condițiile vremii eficiența pesticidelor aplicate.

5. Adoptați practici de gestionare integrată a bolilor – realizarea tratamentelor preventive, utilizarea metodelor agrotehnice, mecanice, biologice în combinație cu cele chimice în scopul menținerii patogenilor sub control, realizarea lucrărilor de îngrijire corespunzătoare (de exemplu, dacă înlăturăm frunzele din jurul ciorchinelui la vița de vie, aerul va circula mult mai eficient și va reduce condițiile de dezvoltare a bolilor).

6. Utilizați strategii de diversitate chimică – utilizarea produselor cu diferite substanțe active (se preferă fungicidele complexe, ce conțin două sau mai multe substanțe active, din familii chimice diferite, inclusiv cu acțiune de suprafață, astfel patogenii sunt supuși acțiunii simultane a mai multor substanțe toxice, atât la suprafața, cât și în interiorul plantelor atacate), cu moduri diferite de acțiune (fungicidele sistemice să fie alternate cu fungicidele de suprafață, cu acțiune externă) și aplicarea conform recomandărilor producătorului sunt unele dintre cele importante recomandări de luat în calcul.

7. Faceți o planificare corectă a alternanței fungicidelor, ținând cont de particularități. Atunci când o cultură ar putea fi sursă de inocul pentru cultura următoare, schema de alternanță dintre fungicide cu risc ar trebui continuată între culturile succesive, astfel ca primul fungicid cu risc aplicat unei culturi să aparțină unui alt grup de rezistență încrucișată, decât ultimul fungicid cu risc utilizat la cultura anterioară.

„La moment, cele mai multe dintre clasele cheie de fungicide moderne sunt sistemice. Utilizând doar o singură substanță activă pentru controlul unui patogen, se creează rezistența. Acest lucru se întâmplă deoarece utilizând unele și aceleași fungicide o durată lungă de timp, distrugem indivizii sensibili, dar creștem populația celor care deja au dobândit rezistență. Astfel, necesitatea alternării produselor și substanțelor active este de neegalat în managementul rezistenței. Va fi foarte greu să gestionăm rezistența, deoarece nu vom avea produse suficiente pe piață”, explică Simon Arnsek, Director Tehnic Fungicide EAME Syngenta.

V-ar putea fi util și articolul Cum influențează temperatura și umiditatea solului semănatul și eficiența îngrășămintelor.

‹ adv ›

Comentează

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Citește și

‹ adv ›
‹ adv ›
‹ adv ›

Comentarii

Alte articole