Antraxul la rumegătoare – simptome, control și prevenire

Antraxul este o boală infecțioasă de origine bacteriană, cu caracter sporadico-enzootic, care afectează toate vietățile homeoterme, inclusiv omul, însă mai receptive sunt rumegătoarele.

Boala este numită și buba neagră, cărbune, pustula malignă sau dalac.

Agentul patogen este Bacillus anthracis. Pericol deosebit prezintă capacitatea acestuia de a forma spori la contact cu aerul, formă în care devine extrem de rezistent la factorii externi. Odată ajunși în sol, sporii de Antrax rămân viabili și virulenți până la 100 de ani.

Boala se manifestă prin febră, tulburări grave ale sistemului digestiv, circulator și urinar, urmate de moarte. Antraxul prezintă pericol economic, dar și sanitar, datorită mortalității ridicate cu distrugerea cadavrelor contaminate și din cauza riscului de transmitere la om.

Citiți în acest articol:

• Cauzele bolii;
• Simptomele antraxului;
• Diagnosticul antraxului;
• Tratamentul antraxului;
• Profilaxia antraxului.

Cauzele bolii

Boala este provocată de bacteria Bacillus anthracis. În ordine descrescândă sunt receptive: oile, caprele, vacile, caii. Porcii, câinii și pisicile sunt relativ rezistente, făcând forme localizate de boală. Păsările se infectează doar în cazuri excepționale.

Omul face boala doar accidental, la contact direct sau indirect cu rumegătoarele infectate.

Sursa de infecție: animalele bolnave, produsele și subprodusele acestora (carne, sânge, piei, păr, lână, făină de oase ș.a.) și cadavrele infectate.

Căile de răspândire: animalul bolnav elimină agentul patogen prin toate secrețiile și excrețiile (lapte, salivă, transpirație etc.) și prin sânge în caz de sacrificare și deschidere a cadavrului.

La contact cu aerul microbii sporulează și devin extrem de rezistenți, diseminându-se în mediu, în special în sol, de unde vor fi capabili de contaminare decenii întregi. Bacilii se pot găsi și în apă, furaje, inventar și alte obiecte din jur.

În sol, sporii sunt transportați de râme, antrenați de apă și duși la distanțe mai mari pe pășunile inundabile. Alunecările de teren la fel pot deplasa la suprafață sporii de Antrax și cauza îmbolnăviri. Antraxul este o boală telurică, adică solul este cea mai frecventă sursă de infecție.

Căile de infectare: cel mai frecvent bacilul pătrunde în organism pe cale digestivă. Contaminarea prin piele poate avea loc doar în caz de leziuni sau prin înțepătura insectelor hematofage. La porc, carnivore și păsări infecția se realizează pe cale bucofaringiană.

Aflați și despre prevenirea Brucelozei la animalele de fermă.

Simptomele antraxului

După o perioadă de incubare de 3-4 zile, se înregistrează forme diverse de boală: intern sau septicemic, cu evoluție supraacută, acută, subacută – forme caracteristice rumegătoarelor; extern sau cu tumori și localizat.

Semnele de bază la cadavrele afectate de antrax sunt eliminările spumoase sangvinolente, sângele rămâne necoagulat, abdomenul este puternic balonat, rigiditatea cadaverică lipsește.

Forma internă supraacută, mai frecvent la ovine, caprine, bovine:

• Debut brusc, animalul cade rapid, convulsii și moarte în câteva minute în forma apoplectiformă;
• În restul cazurilor: evoluția 6-12 ore;
• Febra 41-42^oC, abatere profundă, hiperemia mucoaselor;
• Privire speriată, dispnee, spumozități sangvinolente nazale;
• Tremor muscular, scrâșnet din dinți, mers nesigur, decubit și moarte.

În forma internă acută și subacută:

• Febra 41-42 ^oC, cianoza mucoaselor;
• Bătăi puternice și accelerale ale inimii, în contrast cu pulsul filiform, abia perceptibil;
• Respirație dificilă, lipsa contracțiilor prestomacelor, meteorism, colici (la cal);
• Diaree sangvinolentă, prezența sângelui în urină;
• Mișcări discoordonate, convulsii și moarte după 12-36 ore și 4-5 zile corespunzător;
• Uneori apar edeme subcutane, calde, dureroase, cu diverse localizări.

La suine se întâlnește de regulă forma subacută, localizată – glosantrax:

• Edem difuz în regiunea perifaringeană, zona se deformează, edemele se extind pe regiunile învecinate;
• Pielea devine cianotică (albăstruie);
• Deglutiția este îngreunată, respirația la fel;
• După 2-5 zile animalul se vindecă (20% din cazuri) sau moare (80% respectiv) din cauza edemului glotic și a asfixiei sau din cauza generalizării infecției, urmate de septicemie.

Citiți și despre Scrapia sau Boala oii Nebune – cum o recunoaștem și prevenim.

Diagnosticul antraxului

Este foarte importantă recunoașterea simptomelor de bază de către îngrijitorii sau proprietarii de animale și anunțarea imediată a medicului veterinar responsabil. Manipularea animalelor infectate sau a cadavrelor acestora se face după un protocol strict, pentru evitarea diseminării sporilor în mediu.

Cadavrele nu se deschid sub nicio formă. Medicul veterinar va preleva probele pentru laborator (frotiuri de sânge sau porțiune de ureche). Cadavrele infectate de antrax se distrug prin ardere, solul se prelucrează minuțios.

Tratamentul antraxului

Prognosticul în antrax este grav. Chiar dacă există probabilitatea de vindecare, animalele bolnave nu se supun tratamentului, deoarece există riscul de contaminare a mediului prin secrețiile naturale.

La depistarea bolii se instalează carantină de gradul II. Animalele se împart în trei grupuri izolate:

• Bolnave, cu semne clinice – se rebutează, cadavrele se distrug;
• Suspecte, cu semne clinice – se supun seroimunizării, cu serul anticărbunos;
• Care nu prezintă semne clinice de boală – se vaccinează.

Vedeți și Ectima contagioasă la oi și capre – simptome și tratament.

Profilaxia antraxului

Prevenirea bolii constă în aplicarea măsurilor generale și a celor speciale.

• Se efectuează vaccinarea obligatorie la rumegătoare și cabaline. Vaccinările se fac primăvara, cu 2-3 săptămâni înainte de pășunat și toamna, înainte de stabulație. Tineretul se vaccinează pe parcursul anului, la vârsta de 2-3 luni. Imunitatea se instalează pe 6-8 luni;
• Se respectă cu strictețe măsurile de carantină în caz de boală;
• Dacă animalul a pierit la pășunat, solul unde a fost cadavrul se arde, dejecțiile produse – la fel. Solul se arde, sapă la o adâncime de 25 cm, se prelucrează cu var clorat în raport o parte de var: trei părți de sol, se stropește cu dezinfectant;
• Carantina se ridică la 14 zile după aplicarea tuturor măsurilor de combatere.

Citiți și despre Acidoza ruminală la vaci – simptome, tratament și prevenire.

Bibliografie selectivă: Constantin Vasiu, Nicolae Starciuc. Boli infecțioase ale animalelor agricole. Bacterioze.