Tăierile la pomi în livezi vor începe curând, iar mulți pomicultori începători se întreabă când ar trebui să facă tăierile la speciile pomicole. În acest articol discutăm despre perioada recomandată de realizare a tăierilor la cireș.
Când se fac tăierile la cireș
În primul rând, atunci când planificați să realizați tăierile la această specie, luați în calcul că cireșul este una dintre speciile sensibile la înghețuri. Din acest motiv, tăierile în uscat este recomandat a fi realizate primăvara, până la umflarea mugurilor, după ce trece pericolul înghețului.
Astfel, tăierile în uscat la cireș se fac în lunile martie și aprilie, în funcție de condițiile anului.
Important! În lunile de iarnă nu se recomandă tăierea la cireș, deoarece lemnul în această perioadă a anului este fragil din cauza temperaturilor scăzute, iar tăieturile sunt de proastă calitate și nu se vindecă mult timp.
În general, tăierile în uscat pentru toate speciile de pomi se fac în zilele în care temperatura nu coboară sub -5°C.
Un alt aspect important de menționat pentru specia cireș este acela că majoritatea tăierilor este recomandat a fi realizate în verde. Respectiv, formarea coroanei la cireș se realizează preponderent prin operații în verde. În perioada de repaus, tăierile de formare a coroanei sunt numai de corecție.
Tăierea verde, comparativ cu intervențiile obișnuite în uscat, favorizează o mai bună vindecare a tăierilor și reduce formarea cleiului; cireșul, de fapt, prezintă o vindecare foarte lentă a rănilor.
Astfel, tăierile de formare se efectuează în lunile mai-iunie, iar tăierile pentru pomii aflați pe rod la cireș este recomandat a fi realizate după recoltare, în lunile august-septembrie.
Consecințele tăierile sunt diferite în funcție de momentul în care se fac. Dacă se practică devreme la lăstari viguroși, când dezvoltarea lor este mai intensă, determină oprirea temporară a dezvoltării, suprimă dominanța apicală și induce dezvoltarea ramurilor anticipate, utile pentru formarea părților scheletului.
Pe de altă parte, tăierea sanitară, ce presupune îndepărtarea ramurilor bolnave, cu simptome de atac, rupte și inutile, nu trebuie amânată pentru anul viitor și se realizează toamna.
Tăierea și formarea coroanei la cireș trebuie făcută anual. Lăstarii cresc foarte repede, astfel trebuie să fie reținuți în creștere, orientați și îndreptați în forma dorită.
Cum se fac corect tăierile la cireș
Pentru a forma un coronament corect, compact, ce corespunde parametrilor formei de coroană alese, tăierile la pomii de cireș se fac din primul an de plantare. Modul în care acestea sunt realizate depind de forma de coroană și starea de dezvoltare a pomului.
Pentru cireș, cele mai populare forme de coroană la noi sunt piramidă etajată rărită, piramidă etajată rărită cu centrul semideschis și fus subțire ameliorat. În plus, mulți pomicultori testează forme de coroană cum ar fi tufa spaniolă, sistemul KGB (detalii aici), Drapeau Marchand (vezi aici detalii) și altele.
Detalii despre modul de formare a coroanei piramidă etajat rărită cu centrul semideschis pe acest link, iar în continuare prezentăm reguli de bază la realizarea tăierilor:
Prima zonă unde putem interveni la cireș începe de la sol până la primii 50 cm unde vom găsi tulpina prinsă de primul fir al sistemului de irigare prin picurare, în funcție de amplasarea sistemului. Aici înlăturăm toți lăstarii formați pe zona trunchiului sau cei porniți din zona rădăcinii.
A doua zonă pe care o analizăm este partea centrală a pomului, unde scurtăm ramurile anuale la o lungime maximă de 20 cm, tăiem ramurile bătrâne până la zero, îndepărtăm lăstarii de prisos cu creștere verticală și tăiem vârfurile ramurilor pentru a stimula creșterea.
În a treia zonă, care este vârful pomului și de obicei se termină cu o ramură principală, trebuie folosite platforme pentru a finaliza tăierea.
Pentru a realiza corect tăierile în continuare, este important să cunoaștem pe ce ramuri fructifică cireșul și unele particularități ale speciei. La cireș se formează muguri floriferi (din care se vor forma fructe) pe buchete de mai, ramură mijlocie, ramură lungă, ramură de doi ani.
Pe niște formațiuni micuțe, numite pinteni, se vor forma ulterior muguri de rod.
Muguri de rod se deosebesc de cei vegetativi prin dimensiuni. Aceștia sunt mai bombați, mai mari în dimensiuni.
Ramurile se termină cu un mugure vegetativ, în timp ce mugurii florali sunt amplasați lateral. De-a lungul ramurilor pot fi așadar muguri vegetativi și muguri floriferi, singuri sau în grupuri de câte doi sau trei, uneori patru.
Dintre sâmburoase (specii ce au fructe cu sâmburi), cireșul este o specie foarte viguroasă caracterizată printr-o dominanță apicală (tendință de a hrăni cu sevă în special mugurii terminali, amplasați la marginea coroanei) foarte puternică.
Fenomenul duce la aceea că mugurele situat la vârf este primul care se activează și frunzele sale produc hormoni (auxine) care coboară de-a lungul ramurii și inhibă dezvoltarea mugurilor inferiori.
Pe ramurile foarte viguroase, mugurii bazali pot folosi puțin rezervele și la înmugurire rămân în urmă mugurilor care se află apical, în vârf.
Acest lucru duce la creșterea preferențială a lăstarilor apicali și a celor trei-patru lăstari subterminali. Astfel, prin tăieri, încercăm să limităm acest lucru.
În funcție de vigoarea pomilor și viteza de creștere a lăstarilor, trebuie avut în vedere faptul că amploarea tăierilor trebuie să fie invers proporțională cu vigoarea. Așadar, la pomii viguroși, adică cu o creștere puternică, tăierea trebuie redusă la minim pentru a nu stimula și mai mult creșterea.
Pentru astfel de pomi se pot realiza operațiuni de aducere în poziție orizontală a ramurilor pentru a stimula fructificarea.
Având în vedere că la cireș cea mai bună producție se obține pe ramuri de 2-3 ani, este indicat să se rărească ramurile care au fructificat și să se stimuleze creșterea lăstarilor noi.
Pentru a favoriza o dezvoltare echilibrată a diferitelor părți ale scheletului pomului, fiecare ramură laterală trebuie să aibă un diametru de bază de cel mult două treimi din diametrul tulpinii în acel punct. Același lucru este valabil și pentru ramurile secundare amplasate pe cele principale. În caz contrar, dezechilibrul este greu de corectat.
Una dintre cele mai resimțite probleme ale pomicultorilor amatori este înălțimea excesivă a cireșilor, care se încearcă a limita prin tăieri foarte puternice, cu consecințe dezastruoase pentru plantă. O intervenție rațională de reducere a înălțimii cireșilor este recurgerea la tăierea de transfer.
Constă în tăierea prelungirii axului în corespondență cu o ramură secundară care are un diametru de cel puțin o treime din axul principal și limitându-se la tăierea pe diametre care nu depășesc 5/6 cm.
Ramura rămasă înlocuiește vârful celei îndepărtate, asumându-și funcțiile. Este considerată o operațiune de tăiere „indirectă” deoarece, chiar dacă pomul este lipsit în ansamblu de cantități de lemn și redus în mărime, permite menținerea unei succesiuni corecte și armonioase între diametrele diferitelor ramuri.
Această metodă, prin neîntreruperea fluxului regulat al sevei, evită formarea de lăstari în zona de tăiere.
Prin urmare, este necesar să ne concentrăm pe păstrarea în minte a obiectivelor tăierii cireșului și să le realizăm în funcție de necesitățile fiecărui pom, pentru că fiecare caz poate fi particular, iar necesitățile pomului diferite.
V-ar putea plăcea și articolul despre Muguri și ramuri de rod la măr – cum le deosebim la tăieri.
