Bolile la vița de vie – imagini, descriere, tratamente

Pe parcursul vegetației, vița de vie poate fi afectată de diferite boli ce influențează calitativ și cantitativ recolta. În acest articol vorbim despre principalele boli la vița de vie prezentând imagini cu descrierea acestora:

• Mana viței-de-vie Plasmopara viticola
• Făinarea viței de vie Uncinula necator
• Rujeola (boala petelor roșii la vița de vie) Pseudopeziza tracheiphila
• Antracnoza la vița de vie Colletotrichum gleosporioides
• Putregaiul cenușiu al viței de vie Botrytis cinerea
• Putregaiul amar/apoplexia Greeneria uvicola
• Putregaiul alb al rădăcinilor la vița de vie
• Înnegrirea și moartea brațelor viței de vie Botriosphaeria sp.
• Putregaiul negru Guignardia bidwellii
• Rugina la vița de vie Physopella ampelopsidis

Mana viței-de-vie Plasmopara viticola

Mana viței de vie, numită și mildiul, atacă toate părțile verzi ale plantei, iar frunzele sunt afectate în toate stadiile de dezvoltare. Primăvara atacul poate fi recunoscut cu așa-zisul stadiul petelor de untdelemn (pete de culoare galben-untdelemn), care se fac brune treptat, apoi frunzele capătă un aspect uscat (stadiul de arsuri pe frunze).

Pe partea inferioară în dreptul petelor apare un puf albicios, alcătuit din miceliul și sporii ciupercii. Toamna frunzele sunt mai rezistente, iar în urma infecțiilor apar pete mici, colțuroase de 1-2 mm în diametru, care apoi iau culoarea brună, iar restul frunzei rămâne verde (pete de mozaic).

Dacă sunt atacați lăstarii, coardele nu se maturizează.

Pe ciorchinii tineri atacul e puternic în anii ploioși. Bobițele tinere sunt acoperite cu un strat ceros, iar cele neacoperite de stratul ceros se acoperă cu un puf albicios format din miceliu și spori.

Dezvoltarea pufului albicios (miceliu și spori) este rapidă (6-10 ore) dacă umiditatea atmosferică este ridicată (95-100%) și temperatura este cuprinsă între 18-24°C. Toamna în frunzele mozaicate, ciuperca formează organele de rezistență și de iernare.

Mana viței de vie – modul de răspândire

Ciuperca supraviețuiește în frunzele căzute sau ca miceliu în muguri sau în frunzele rezistente într-o iarnă blândă. Primăvara oosporii germinează în condiții de umiditate la t de 11°C pentru a produce un sporangiu din care apare dispersia primară a zoosporilor prin stropi de ploaie.

Mana la vița-de-vie este favorizată de toți factorii care asigură conținutul de umiditate al solului, al aerului și de planta gazdă. Ploaia este factorul principal care promovează epidemiile, iar temperatura joacă un rol minor prin întârzierea sau accelerarea dezvoltării bolii.

 Măsuri preventive

• efectuarea arăturilor adânci pentru îngroparea frunzelor mozaicate care conțin oospori;
• distrugerea buruienilor;
• reducerea surselor de inocul;
• drenarea terenurilor care rețin apa,
• înlăturarea și distrugerea frunzelor atacate, rămase pe plantă sau căzute pe sol.

Produse omologate pentru tratamente contra manei la vița de vie: eficiente în combatere sunt produsele ce conțin cupru, în special în scopul prevenirii răspândirii infecției (Zeama bordeleză Valles 3,75-5,0 kg/ha, Bouillie Bordelaise WDG 0,5% (5,0 kg/ha în 1000 l apă), Alcupral 50 PU 1,5-2,0 kg/ha, Curenox 50 1,5-2,0 kg/ha).

Pentru realizarea tratamentelor mai sunt omologate produse pe bază de: fosfonat de potasiu (Savial Forte 0,75-2,5 l/ha, se aplică începând cu 9 sau mai multe frunze, mandipropamid (Revus 250 SC 0,6 l/ha), COS-OGA chito-oligozaharde-oligogalacturonane (Fytosave  1,1 l/ha suprafață perete foliar).

Făinarea viței de vie Uncinula necator

Făinarea sau oidium la vița de vie atacă din primăvară până în toamnă frunzele, lăstarii tineri, boabele și ciorchinii.

Pe frunze se observă un miceliu fin, ca o pânză de păianjen, cu aspect prăfos, care formează pete albicioase pe ambele suprafețe ale frunzei, întinzându-se. Țesuturile se brunifică sau se înroșesc puțin, dar frunzele se încrețesc și cad doar spre toamnă.

Lăstarii nelignificați au pete albicioase, uneori prăfoase, sunt opriți din creștere.

Ciorchinii atacați se fac bruni și se usucă pe timp de secetă. Pâsla miceliană acoperă bobițele, care crapă, iar în acel loc se dezvoltă alte ciuperci. Pe secetă bobițele se usucă, ies în evidență și au miros de mucegai.

În toamnele cu precipitații abundente, bobițele atacate de făinare sunt acoperite cu putregai cenușiu, iar pagubele sunt mari.

Făinarea la vița de vie – mod de răspândire

Ciuperca iernează ca miceliu de rezistență pe coarde sau în solzii mugurilor. Primăvara, odată cu pornirea în vegetație a viței-de-vie, miceliul începe să vegeteze, se extinde și diferențiază conidiofori și conidii prin care se realizează infecțiile primare.

Boala este favorizată de temperaturi mai ridicate, în jur de 20-25°C, când perioada de incubație este de 7-10 zile, situație des întâlnită în verile secetoase. După ce infecțiile s-au produs, evoluția bolii este favorizată de temperaturi cuprinse între 18-25°C și de o umiditate relativ moderată a aerului, când atacul pe ciorchini și boabe produce pagube deosebit de mari.

Sporii nu germinează în picăturile de apă, iar ploile abundente împiedică evoluția bolii, căci spală sporii.

 Măsuri preventive a făinării la vița de vie

• înființarea plantațiilor de viță-de-vie se va face în zone cu expoziție luminoasă și o bună circulație a aerului, deoarece s-a constatat că lumina puternică inhibă germinarea conidiilor ciupercii, spre deosebire de lumina difuză care favorizează dezvoltarea bolii.
• aplicarea corectă a lucrărilor de întreținere (tăiat, legat, copilit, prășit, combaterea buruienilor), cât și administrarea îngrășămintelor în complex cu evitarea azotului în exces.
• pentru a reduce sursa de infecție din plantație, se recomandă ca lăstarii atacați să fie tăiați și distruși prin ardere.

Produse omologate pentru tratamente contra făinării la vița de vie: eficiente sunt tratamentele cu sulf, în special realizate în scopul prevenirii răspândirii infecției, la crearea condițiilor favorabile bolii. De exemplu: Sulbari 12,5 kg/ha. Pot fi efectuate tratamente cu spiroxamina (Prosper 300 CS 1 l/ha), COS-OGA (Fytosave 1,1 l/ha suprafață perete foliar).

Rujeola (boala petelor roșii la vița de vie) Pseudopeziza tracheiphila

Rujeola la vița de vie este o boală cu evoluție rapidă, urmările grave se evidențiază în prima perioadă de vegetație a plantei, caracteristică doar frunzelor. Infecțiiile apar pe primele 6 frunze ale lăstarilor tineri.

Pe frunzele de la baza lăstarilor apar pete mici, rare, de culoare galbenă, care devin galbene-cenușii, cu forme variabile spre marginile limbului. Odată cu extinderea petelor, frunzele se înroșesc, se necrozează și adesea se zdrențuiesc.

Infecțiile târzii pot afecta până la 10-12 frunze pe lăstar și pot determina defolieri severe. La un atac sever în primăvară inflorescențele se usucă și butucii rămân fără rod. Pierderile de recoltă pot fi de 80-90%.

Rujeola viței de vie – modul de răspândire

Ciuperca se răspândește exclusiv prin frunzele infectate și rămase pe sol. În funcție de vreme, ascosporii ciupercii–sursa primară de inocul, pot fi prezenți tot timpul anului. Ploile puternice și prelungirea perioadelor umede, favorizează infecția și conduc către îmbolnăviri severe.

 Măsuri preventive contra rujeolei la vița de vie

• adunarea și distrugerea prin ardere a resturilor de frunze infectate rămase pe sol;
• efectuarea aratului adânc pentru îngroparea resturilor de frunze infectate;
• conducerea viilor în forme înalte, pentru evitarea contactului lăstarilor și frunzelor cu solul;
• efectuarea de tratamente chimice preventive, începând de la apariția primelor frunze (stadiul de 3-4 frunze);
• repetarea tratamentelor chimice, de 3-4 ori, la intervale de 7-10 zile;
• efectuarea de tratamente la culturile atacate anul anterior.

Tratamente contra rujeolei viței de vie: pentru combatere sunt omologate produse pe bază de difenoconazol+spiroxamina (Spirox D 0,5 l/ha).

Antracnoza la vița de vie Colletotrichum gleosporioides

Antracnoza apare pe struguri în timpul coacerii și maturizării. Simptomul inițial e putrezirea fructelor. Pe bobițele infectate apar pete circulare maro-roșcate care se extind și apoi sunt acoperite cu spori de culoare somon. Boabele putrezite se zbârcesc.  

Ploile și temperaturile înalte provoacă dezvoltarea bolii.

Modul de răspândire a antracnozei la vița de vie

De la un an la altul, ciuperca se menține sub formă de miceliu de rezistență în fructele mumificate și în pedicelele infectate. În timpul ploilor, ciuperca se dezvoltă și este răspândită cu ajutorul vântului, stropilor de apă și picăturilor de rouă, pe tot parcursul perioadei de vegetație.

Cea mai mare cantitate de spori se dezvoltă primăvara devreme și se diminuează în timpul lunilor de vară.

Măsuri preventive a antracnozei viței de vie

• îndepărtarea fructelor mumificate căzute pe sol, înainte de pornirea în vegetație ;
• utilizarea în cultură de soiuri rezistente și butași altoiți sănătoși;
• gestionarea corespunzătoare a resturilor de plante infectate și a boabelor putrezite;
• efectuarea la timp a tăierilor în vie a părților de plantă infectate;
• distrugerea buruienilor care pot menține persistența patogenului și pot ajuta la răspândirea acestuia;
• îmbunătățirea circulației aerului prin asigurarea distanței adecvate între plante la plantare.

Tratamente contra antracnozei la vița de vie: sunt omologate produse ce conțin cupru: cupru metalic din hidroxid de cupru (Vitra 50 WP 1,5-2,0 kg/ha), Novicure 1,4-4,0 kg/ha (cupru din sulfat de cupru tribazic), cupru sub formă de sulfat de cupru+ cimoxanil (Cupertine Super 4,0 kg/ha).

Putregaiul cenușiu al viței de vie Botrytis cinerea

Ciuperca atacă și frunzele, și lăstarii, și strugurii. Atacul pe frunze, lăstari și coarde apare la vițele cultivate în răsadnițe și sere, mai rar în natură. Dar pe struguri e favorizat de leziunile produse de grindină sau înghețuri. Zone brunificate, ce se extind treptat, iar în dreptul petelor apare pâsla cenușie, ca și pe frunze.

Apare întâi pe inflorescențe, pe rahis și pe pedicelele florilor, respectiv și al bobițelor după legare. Ciuperca se instalează în punctele de atac al moliei strugurilor, pe leziuni produse de mană, făinare sau pe locul loviturii grindinei. Dacă boala evaluează, inflorescența se usucă și cade.

Când începe pârga, atacul e violent, deoarece strugurii conțin zahăr, care e mediu reușit pentru dezvoltarea ciupercii. În toamnele ploioase boabele se brunifică, se încrețesc, pe suprafața lor apare pâsla fină de mucegai cenușiu.

De la bobițe, mucegaiul se extinde pe întregul ciorchine, care putrezește și cade sau se usucă și rămâne pe butuc.

Modul de răspândire al putregaiului cenușiu la vița de vie

În marea majoritate a infecțiilor, ciuperca este prezentă sub forma sa conidiană, Botrytis cinerea. Transmiterea patogenului se realizează prin formele de rezistență (scleroți) din resturile infectate.

Temperatura este importantă în evoluția ciupercii, care se dezvoltă la amplitudini mari (0-30°C), optimul pentru infecție fiind 18°C. De aici concluzia că, atacul de putregai cenușiu este posibil în toată perioada de vegetație, deoarece limitele de temperatură sunt foarte largi.

Chiar și la păstrarea strugurilor în depozite la 0…3°C, procesul de putrezire, deși mai lent, continuă totuși și numai dacă temperatura coboară sub 0°C, ciuperca nu mai evoluează.

Umiditatea reprezintă al doilea factor important în evoluția atacului. Sporii de Botrytis cinerea nu germinează dacă apa nu este prezentă. Când umiditatea relativă a aerului este 80-100%, atacul ciupecii evoluează spre putregai umed, pielița boabelor se degradează și se dezlipește ușor de pe pulpă.

Când umiditatea aerului rămâne la 20- 30%, pielița se subțiază, dar nu se detașează de pe pulpă, se zbârcește datorită pierderii de apă, iar atacul ciupercii evoluează către putregai nobil, cu urmări pozitive asupra recoltei de vin.

Măsuri de prevenire a putregaiului cenușiu

  pentru materialul săditor:

• dezinfectarea substratului din lăzile de forțare și a coardelor de altoi și portaltoi înainte de altoire;
• depozitarea materialului de altoit în condiții care să preîntâmpine extinderea infecțiilor existente și producerea altora noi.

  pentru struguri:

• evitarea focarelor inițiale care se formează încă din perioada înfloritului prin efectuarea tratamentelor adecvate;
• tratamente împotriva moliei strugurilor, care prin leziunile produse la ciorchini pot facilita infecțiile și astfel creează focare inițiale;
• evitarea umidității excesive în zona ciorchinilor, prin defolierea frunzelor de la baza lăstarilor sub primele roduri;
• pentru strugurii de masă se recomandă cizelarea ciorchinilor în timpul maturării, eliminându-se bobițele crăpate, atacate de molii sau cu atac de putregai cenușiu;
• în viile cu atac puternic, strugurii se vor culege și vinifica separat, deoarece boala influențează negativ calitatea mustului și a vinului;
• în depozitele de păstrare se vor menține temperaturi între -1 și 2°C, pentru a preveni dezvoltarea bolii.

Tratamente contra putregaiului cenușiu la vița de vie: fluopiram (Luna Privilege 500 SC 0,5 l/ha), fenhexamid (Teldor 500 Sc 1 l/ha), fenpirazamin (Prolectus 1,0-1,2 kg/ha), Aureobasidium pullulans (Botector 1 kg/ha), isofetamid (Kenja 1,5 l/ha, se aplică preventiv, la riscul infecției), Eugenol+Geraniol+Timol (1,6-4,0 L/ha, se aplică postemergent (BBCH 60-89), Bacillus amyloliquefaciens tulpina FZB24 (Taegro 0,37 kg/ha).

Putregaiul amar/apoplexia Greeneria uvicola

Ciuperca infectează toate părțile aeriene ale plantei și e gravă. Cel mai evident simptom al acestei boli este pe boabe. Ciuperca invadează boabele pornind de la pedicel și colonizează întreaga boabă inclusiv sâmburii.

Apar leziuni brune umede, care se extind și se dezvoltă un putregai moale, epiderma crapă. Uneori fructele acoperite cu aceste acervuli nu se coc, se usucă, se încrețesc, mumifică, având un gust amărui pronunțat.

Mod de răspândire:

• material de plantare infectat;
• resturi vegetale, corzi și fructe mumifiate;
• picături de ploaie, păsări și insecte.

 Măsuri preventive

•  utilizarea soiurilor rezistente;
• înlăturarea resturilor vegetale;
• înlăturarea zonelor afectate de sporii ciupercii, precum și a fructelor mumifiate;
• înlăturarea buruienilor;
• înlăturarea lăstarilor suplimentari, pentru a asigura o bună circulație a aerului;
• prevenirea rănirii boabelor prin controlul insectelor, păsărilor și a altor boli ale viței-de- vie;
• cultivarea terenurilor și îngroparea resturilor.

Putregaiul alb al rădăcinilor la vița de vie

Putregaiul alb al rădăcinilor la vița de vie atacă de obicei vițele bătrâne, slăbite și pe cele ce au exces de umiditate în sol, atunci țesuturile infectate capătă un miros specific, de ciupercă. Identificarea ciupercii se poate prin îndepărtarea scoarței de trunchi deasupra sau sub linia solului sau pe rădăcinile mai mari. Între scoarță și lemn puteți observa un covoraș alb de hife miceliene.

Boala duce la modificări foliare –frunzele au culoare și formă anormală, fiind mici, de culoare verde închis, cu simptome de arsură, se pot ofili, cădea. În acest caz boala decurge lent, cu schimbări vizibile. Scade vigoarea plantei, se reduce numărul de lăstari, ceea ce duce la piticirea plantelor, iar plantele pitice mor în timpul perioadei de repaus.

 Într-o plantație sunt plante cu grad diferit de declin, deoarece depinde de gradul de dezvoltare al bolii, care poate fi progresiv și brusc.

Dacă îmbolnăvirea e bruscă, (apoplexie) apare fără simptome pe frunze, în perioada de stres hidric sau o dată cu apariția primelor fructe.

Mod de răspândire

• De la o plantă la alta, prin contactul rădăcinilor.
• Cu materialul săditor infectat.
• Cu apa de irigație și echipamente.

Măsuri de prevenire

• Arderea tuturor resturilor vegetale adunate.
• Înlăturarea plantelor infectate cu tot cu rădăcini.
• Cel puțin un an pe terenurile infectate nu se replantează viță de vie.

Înnegrirea și moartea brațelor viței de vie Botriosphaeria sp.

În secțiune, un braţ afectat prezintă o bandă brun-negricioasă, de câțiva cm lățime. În interiorul lemnului, ciupercile distrug structurile la nivel celular, blocând parțial sau total circulația sevei (atacul ciupercilor blochează xilemul, diminuând la început, apoi blocând total circulația apei și a nutrienților prin plantă).

Daunele se agravează an de an și pot conduce la uscarea și pieirea butucilor afectați. Vițele tinere pot prezenta cancere. Dacă infecția apare înainte de coacere, bobițele devin maro închise, se zbârcesc și se usucă.

Modul de răspândire a bolii

Sursa de inocul este localizată în plantă sau în resturile rezultate la tăierile în uscat și rămase în plantație. Se răspândește în perioadele ploioase din primăvară.

O altă sursă de contaminare sunt altoii recoltați de la plante mamă infectate, dar și portaltoii infectați. Factorii favorizanți ai apariției și dezvoltării infecțiilor sunt: seceta, canicula, gerul, umiditatea relativă a aerului mai mare de 25%, temperaturile optime de 20-30°C, forma de conducere, precum și soiul (foarte sensibile sunt Sauvignon Muscat, Muscat Ottonel, Cabernet Sauvignon).

 Măsuri de prevenire

• folosirea de material viticol sănătos provenit din plantații de portaltoi și în plantații furnizoare de coarde altoi libere de ciuperci lignicole;
• limitarea sursei de inocul prin eliminarea și arderea butucilor uscați, precum și a părților de plantă moarte în perioade fără vânt pentru a nu răspândi sporii ciupercilor;
• efectuarea tăierilor în uscat primăvara târziu și în perioade fără precipitații (prin intermediul cărora se pot răspândi foarte ușor sporii ciupercii);
• evitarea provocării rănilor puternice la tăierile de primăvară și tratarea acestora cu parafină, pastă de lanolină sau masticuri cicatrizante;
• reformarea butucilor afectați cu ajutorul unui lăstar lacom care crește într-o zonă sănătoasă, doar în condițiile în care necroza nu a atins încă portaltoiul (identificarea și marcarea cu vopsea a butucilor infectați trebuie făcută în lunile iulie-august.

Putregaiul negru la vița de vie Guignardia bidwellii

Boala atacă toate organele verzi ale viței de vie: frunzele, ciorchinii, cârceii și lăstarii. Atacul se manifestă pe frunzele cele mai bătrâne. Pete mici, de 2-3mm, nu depășesc 10 pe o frunză, la început gri-plumburii, apoi roșii-cărămizii. Țesuturile din centrul petelor se necrozează și se usucă.

Pe lăstari, pedunculii frunzelor și pe cârcei, boala se manifestă prin pete oval-alungite, în formă de ulcere, de culoare brun-deschis spre negru, iar în ulcere apar puncte brune- fructificațiile ciupercii.

Pe struguri atacul apare după înflorire. Bobițele tinere se brunifică, se usucă, pot fi confundate cu cele atacate de mană. În 2-3 zile boala evoluează rapid. Bobițele se ofilesc, zbârcesc, făcând să apară fructificațiile ciupercii sub formă de puncte negricioase, cu reflexe violacee. Dacă umiditatea e ridicată, boabele putrezesc.

Pentru combaterea putregaiului negru se realizează tratamente cu produse ce conțin cupru, piraclostrobin (Cabrio Top 1,5 – 2,0 kg/ha), kresoxim metil (Quimera 0,3 kg/ha), spiroxamina (SPIROX D 0,5 l/ha).

Rugina la vița de vie Physopella ampelopsidis

Pe fața inferioară a frunzelor și ocazional pe pețioli, lăstarii tineri și coardele principale, apar pustule mici, galbene, împrăștiate sau compact distribuite. Pe unele soiuri se dezvoltă pete brun-necrotice pe partea superioară a frunzelor, opus pustulelor cu uredospori de pe partea inferioară a acestora.

Temperatura optimă de dezvoltare a ciupercii este cuprinsă între 15…25°C.

Măsuri de prevenire a ruginii la vița de vie

• îndepărtarea frunzelor infectate și celor rămase pe sol, în timpul iernii sau primăvara devreme; utilizarea pentru plantare a soiurilor rezistente sau imune la rugina viței-de-vie.

V-ar putea plăcea și articolul despre Tratamente la vița de vie realizate înainte de înflorit sau Lucrări și tratamente la viță de vie după recoltare.