De ce putrezește vârful la tomate, ardei. Cauze și combatere

Petele închise la culoare formate pe fructele de tomate și ardei au mai multe motive, inclusiv acestea ar putea fi rezultatul unor boli. Determinarea exactă a motivului apariției este destul de anevoioasă.

Putrezirea vârfului la fructele de tomate și ardei – cauze

Putrezirea sau uscarea zonei de la capătul fructelor de tomate, numită putregaiul apical, poate fi generată de dereglări fiziologice sau de bacterioze.

Putregaiul apical poate apărea în diferite stadii de dezvoltare, petele crescând în dimensiuni și având culori de la cafeniu deschis până la aproape de negru.

‹ adv ›

În stadiile inițiale, simtomele ar putea fi confundate, de aceea ar fi bine să nu vă grăbiți cu realizarea tratamentelor, dacă nu cunoașteți exact motivul.

În cazul apariției brunificației la vârful fructelor de tomate din cauza unei dereglări fiziologice, acestea de obicei apar pe fructele tinere: pe fructele verzi de tomate apare o pată adâncită, care la creștere este uscată și închisă la culoare:

În cazul insuficienței de calciu, putem observa simptome diferite în diferite stadii de dezvoltare ale plantelor:

• putregaiul apical la fructele de tomate, ardei și vinete; 
• căderea și avortarea florilor sau fructelor; 
• putrezirea apicală pe interior;
• inima neagră la culturi cum ar fi țelina; 
• brunificarea frunzelor din interior la varză; 
• arsura marginală la salate.

În cazul apariției petei din cauza unei bacterioze sau altor boli, pata nu este uscată, ci, mai degrabă, umedă. Mai întâi, pata e de culoare verde deschis, apoi se închide la culoare, devenind maro.

De obicei, în acest caz sunt afectate fructele deja formate, aflate aproape de sol. În plus, în cazul unei boli produse de patogeni vor fi observate și alte simptome, cum ar fi schimbarea culorii frunzelor, ofilirea acestora, afectarea tulpinii (interiorul acesteia putem observa că și-a schimbat culoarea, vasele sunt distruse).

Aflați aici mai multe despre Bolile la tomate – cum le deosebim și prevenim. Tratamente.

În cazul în care uscarea vârfului roșiilor și putrezirea acestuia nu este generată de patogeni, simptomele sunt diferite: putregaiul apărut este situat exact în centru, adică la capătul opus locului pețiolului. Culoarea petei devine maro-gri, maro, iar apoi aproape neagră.

Epiderma atacată se usucă, crapă, boala evoluând în interior, țesutul devine moale și putrezește, astfel la exterior se formează o depresiune. Fructele stagnează în creștere.

Putregaiul apical la tomate – cauze

De cele mai multe ori, se formează necrozele respective în vârful tomatei din cauza insuficienței de calciu în sol. Cu toate acestea, motivele putregaiului apical la tomate mai pot fi:

• o schimbare bruscă și frecventă a perioadelor cu umiditate sporită și insuficiență de umiditate – cea mai frecventă cauză;
• salinitatea solului;
• sol prea acid sau alcalin;
• prea mult azot, potasiu și magneziu în țesuturile plantelor;
• lipsa de fosfor și mangan;
• iluminare prea intensă;
• sol prea umed;
• deteriorarea mecanică a rădăcinilor.

S-a observat că soiurile de tomate alungite sunt mai predispuse la formarea putregaiului în vârful fructelor, iar cele cu fructe mici (cum ar fi cherry) sunt afectate cel mai puțin. Pe lângă roșii, simptome similare puteți observa la ardei și vinete.

Citiți mai multe despre Putregaiul apical la ardei – cauze și tratament.

Măsuri de combatere a putrezirii vârfului la tomate

În principiu, ținând cont de faptul că boala nu se transmite, iar numărul fructelor afectate este de obicei mic, măsuri radicale nu trebuie întreprinse. De obicei, un tratament foliar cu azotat de calciu cu o soluție de 0,5-1% pe frunze este eficient.

Totuși, este important să prevenim boala, iar acest lucru poate fi realizat prin:

• utilizarea îngrășămintelor verzi;
• respectarea rotației culturilor;
• realizarea tratamentelor cu calciu;
• cu o săptămână înainte de plantare în teren deschis sau în seră, puteți hrăni răsadurile cu azotat de calciu în proporție de 1/2 lingură la o găleată (10 l) cu apă sau
• cu 5-7 zile înainte de plantarea roșiilor, adăugați în sol cenușă de lemn (200 g la 1 mp), cretă, var sau făină de dolomit (400 g la 1 mp de sol). Cantitatea de substanțe adăugate poate varia în funcție de aciditatea substratului și necesitatea adaptării acestuia;
• udați tomatele numai cu apă călduță (22 de grade Celsius). Udarea nu trebuie să fie foarte frecventă, ci abundentă, realizată la un interval de 5-7 zile, dar nu inundați plantele. O soluție ar fi dacă ați iriga plantele prin picurare;
• la necesitate, în timpul sezonului de vegetație, efectuați 2-3 tratamente foliare cu azotat de calciu în proporție de 15-20 g la 1 litru de apă;
• inspectați cu atenție plantele regulat, pentru a identifica problemele la timp;
• în cazul roșiilor crescute în seră, asigurați o ventilație adecvată. Dacă noaptea e temperatura de 18 grade, lăsați ușile sau orificile de aerisire deschise;
• utilizați plasa de umbrire;
• respectați distanța dintre plante;
• utilizați îngrășămintele naturale cu microelemente pentru menținerea bună a nutriției plantei.

Pentru a evita dezvoltarea bolilor ce provoacă formarea necrozelor pe fructe, este important să realizăm câteva măsuri de prevenire, cum ar fi respectarea asolamentului, dezinfectarea solului.

Folosiți muștarul în calitate de îngrășământ verde. Utilizați semințe de tomate din fructe sănătoase, înainte de a le semăna, dezinfectați-le.

Află aici De ce crapă roșiile. Vezi 4 motive și cum le evităm.