România ar putea deveni a doua ţară din Uniunea Europeană care va cere înregistrarea ca produs agricol a lânii de oaie – Ţurcană- pe o schemă de calitate europeană, după Marea Britanie, care a obţinut în anul 2011, pe când era membră a UE, certificarea lânii de oaie Shetland cu Denumire de Origine Protejată (DOP).
Documentaţia pentru certificarea lânii de oaie Ţurcană cu Indicaţie Geografice Protejată (IGP) va fi depusă în acest an la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale spre evaluare şi ulterior va fi trimisă Comisiei Europene pentru certificare.
„Rasa Ţurcană este rasa reprezentativă a sectorului ovin în România, dar, din păcate, lâna acestei rase reprezintă o problemă majoră prin prisma cantităţii foarte mari disponibile şi observăm că devine şi o problemă de mediu. În prezent, suntem în etapa de cercetare, studiu şi întocmirea documentaţiei de către colectivul Facultăţii de Ştiinţe Agricole, Industrie Alimentară şi Protecţia Mediului (FSAIAPM) din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, împreună cu studenţii de la specializările Montanologie şi Protecţia Mediului. Ne propunem ca în cursul acestui an să finalizăm procedurile pentru depunerea documentaţiei, conform procedurii, la Ministerul Agriculturii spre evaluare, urmând ca ulterior să fie trimisă la Bruxelles. Dat fiind faptul că suntem o facultate de profil într-o zonă geografică cu o puternică tradiţie în colectarea şi prelucrarea lânii am iniţiat, şi suntem coordonatori în acest proiect, un parteneriat cu asociaţii ale crescătorilor de ovine din judeţul Sibiu. Ne dorim astfel să aducem recunoaşterea Comisiei Europene, prin publicarea în Jurnalul Oficial al UE pentru Lâna de oaie Ţurcană – Indicaţie Geografică Protejată”, a declarat decanul Facultăţii de Ştiinţe Agricole, Industrie Alimentară şi Protecţia Mediului, Camelia Sava.
Grupul aplicant este format din Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, prin FSAIAPM, şi trei Asociaţii ale crescătorilor de ovine, respectiv Asociaţia crescătorilor de ovine din Sibiu – ACOS Mărginimea, Eco Mioriţa şi Asociaţia judeţeană a crescătorilor de ovine şi caprine – AJCOC Mărginimea. Documentaţia şi studiul aplicat pe fibra de lână este făcut de studenţii de la FSAIAPM.
Iniţiativa vine în urma unei analize făcute la această instituţie de învăţământ superior din Sibiu, din care a rezultat că România are o mare problemă cu valorificarea unei foarte mari cantităţi de lână de oaie din rasa Ţurcană, întrucât fibra grosieră îşi găseşte cu greu utilitate în industria textilă.
„Elementele de specificitate identificate în urma studiilor sunt prezenţa în secţiunea fibrei a mai multor straturi de celule aerate, calitate care o recomandă pentru industria construcţiilor ca şi material termoizolant. De asemenea, s-au consemnat şi proprietăţi certe de higroscopicitate şi hidrofilicitate (capacitatea de absorbţie a vaporilor de apă, respectiv a apei n.r.) proprietăţi care pot aduce o serie de avantaje pentru folosirea lânii ca şi fertilizant în agricultură”, spun iniţiatorii acestui proiect.
Vasile Bratu, preşedintele asociaţiei ACOS Mărginimea, spune că în primul rând este important de ştiut care sunt principalele calităţi ale lânii de Ţurcană, pentru a putea ulterior cere Comisiei Europene recunoaşterea acestor calităţi.
„Pentru a putea cere sprijin sustenabil privind valorificarea lânii şi a propune programe sustenabile trebuie să ştim care sunt principalele calităţi ale lânii de Ţurcană şi pe urmă să cerem Comisiei Europene recunoaşterea acestor calităţi. Iar acest lucru, la Sibiu, îl poate face Facultatea de Ştiinţe Agricole, Industrie Alimentară şi Protecţia Mediului, cu care suntem parteneri în acest proiect. Aşa ne-am propus, întâi identificăm, certificăm, apoi propunem şi noi măsuri”, a spus reprezentantul crescătorilor de ovine.
Unul dintre studenţii implicaţi în acest proiect, Robert Bonciu, student în anul I la specializarea Montanologie, afirmă că este pregătit să facă faţă tuturor provocărilor, deşi este un proiect „complex şi de durată”.
„Mă bucur că am ocazia, încă din anul I de studiu, să particip activ la un proiect de ţară, prin care noi, studenţii, împreună cu cadrele didactice punem umărul la recunoaşterea europeană a unui produs atât de valoros pentru agricultura României: lâna de oaie din rasa Ţurcană. Acest proiect pe care deja l-am început va fi unul complex şi de durată, dar suntem pregătiţi să facem faţă tuturor provocărilor. Sunt convins că vom avea satisfacţii”, a adăugat Robert Bonciu.
România are în prezent 10 produse alimentare protejate la nivel european, în general produse din carne, lapte şi peşte, dar şi nouă băuturi spirtoase din fructe, însă în registrul UE al indicaţiilor geografice şi al sistemelor de calitate pot fi înscrise orice alte produse agricole precum fânul, lâna, cârmâzul sau florile şi plantele ornamentale.
În anul 2007, în tratatul României de aderare la UE, în anexa 1, lâna nu a fost introdusă ca produs agricol şi din această cauză au apărut o serie de probleme în accesarea de fonduri europene prin Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR), pentru achiziţia de echipamente pentru spălarea şi prelucrarea lânii.
„Consider categoric că lâna este produs agricol şi nu un subprodus de origine animală care trebuie neutralizat. De aceea, prin regulamentul european 1151/2012 avem această oportunitate de o obţine recunoaştere la Comisia Europeană, proiect prin care o putem cupla cu măsurile de finanţare pentru mediul rural. Sperăm ca acest lucru să se regăsească în prelucrarea, creşterea preţului la valorificare ca materie primă, fiind un sprijin real pentru fermierii din sectorul zootehnic”, a spus Ionuţ Diaconeasa, profesor la Facultatea de Ştiinţe Agricole, Industrie Alimentară şi Protecţia Mediului (FSAIAPM), expert pe indicaţii geografice şi fonduri europene.
În anii 2017- 2020, România colecta aproximativ 15.000 de tone de lână care aproape integral lua calea exportului, una dintre destinaţii fiind Turcia. Din cele 15.000 de tone de lână, 80%, adică 12.000 de tone, era lâna de oaie din rasa Ţurcana.
Această rasă locală predominantă a fost aclimatizată de foarte mult timp pe teritoriul Romaniei, fiind foarte rezistentă atât pentru păşunatul la câmpie cât şi pentru pajiştile alpine.
Cele mai multe efective se regăsesc în zona Banatului şi a Dobrogei, iar producţia de lână de la o oaie Ţurcană este în medie, 3,5 kg o dată pe an, în sezonul pentru tuns care începe în luna mai.
„Lâna de Ţurcană, ca materie primă, nu este certificată şi recunoscută de niciun organism naţional sau european, în niciun domeniu. Nu ştie nimeni ce calităţi are şi care este utilitatea ideală pentru ea. La export, odată certificată, se prezintă pe piaţa mondială cu calităţi recunoscute. Vrem certificarea ei deoarece este în cantitate mare, dar în acelaşi timp are şi cea mai mare problemă la valorificare întrucât fibra grosieră de aproximativ 40 de microni, în comparaţie cu Merinos sau Ţigaie, care au 20, respectiv 30 de microni. Lâna de Ţurcană nu poate fi utilizată în industria textilă pentru îmbrăcăminte, în timp ce lâna din rasele menţionate anterior se valorifică încă destul de uşor. Aceasta se exporta şi în prezent, dar la un preţ extrem de mic”, a explicat Diaconeasa.
România are în prezent un efectiv de aproximativ 10 milioane de capete de ovine, din care 8 milioane reprezintă rasa Ţurcană.
Înainte de 1990, România avea în jur de 22 de milioane de ovine, din care 60% erau din această rasă. În acele vremuri lâna se valorifica integral, iar cea de Ţurcană era folosită în principal ca material textil de uz industrial, respectiv pentru saltele, covoare de trafic intens, preşuri, lavete, dar şi ca material de protecţie termică la încălţăminte.
De asemenea, din această lână se mai făceau pături şi plapume.
