Tăierile la nuc realizate pentru forma de coroană vas ameliorat cu 4 șarpante sunt orientate spre a obține un trunchi de 0,8-1,2 m înălțime, cu 4 șarpante amplasate pe ax la distanța de aproximativ 40 cm una de alta.
Unghiurile de divergență recomandate sunt de 90 grade, iar de ramificare de 60-50 de grade în partea inferioară, reducându-se până la 40-45 în partea superioară.
Pe fiecare șarpantă bilateral altern sunt amplasate 3-4 subșarpante: prima la 50-60 cm de la ax, iar restul la 40-50 cm una de alta.
Pe șarpante și subșarpante sunt amplasate ramuri de semischelet cu lungime relativ redusă, iar pe unele de garnisire, inclusiv de rod, scurte până la 15-20 cm.
Ramurile de semischelet se răresc, înlăturându-le pe cele mai slabe, iar cele rămase pentru fructificare se reîntineresc periodic la lemn de 4-5 ani, în scopul menținerii potențialului de productivitate.
Tăierile la nuc, în fond, se fac în perioada de la umflarea mugurilor până la circulația intensivă a sevei.
Tăierile în verde la nuc se reduc la minimul necesar, înlăturându-se laturile superioare și inferioare ale șarpantelor și subșarpantelor, alți lăstari lacomi care cresc în interiorul coroanei.
În continuare, vă prezentăm o mică descriere a părților compenente ale pomului, pentru a vă fi mai ușor să vă orientați la următoarele recomandări:
Ramurile de rod la nuc:
Tăierile la nuc în anul întâi de la plantare
Pomii plantați, de doi ani, bine dezvoltați, au o înălțime de minim 1,8-2 m. Trunchiul 0,8-1,2 m și zona proiectării coroanei de circa 50 cm.
Pentru aceștia, în zona coroanei se elimină mugurii laterali principali (superiori) din care cresc lăstari cu unghiuri mai mici de 45°, lăsându-se cel terminal.
Pentru proiectarea șarpantelor se folosesc lăstarii porniți din muguri stipelari, ce sunt în același nod cu cei principali, deoarece dau lăstari cu unghiuri largi de inserție.
Se înlătură lăstarii de pe trunchi. Când lăstarii au 20 de cm, se aleg 2 lăstari, orientați opus pe direcția rândului, distanțați la 40 cm unul de altul în vederea proiectării primelor 2 șarpante.
Al treilea lăstar, terminal vertical, rămâne pentru prelungirea axului. La ceilalți lăstari se elimină vârful (se ciupesc) pentru a reține creșterea și a păstra suprafața foliară, iar în iulie-august se suprimă la inel.
În cazul în care pomii au lungimea altoiului de 1,3-1,5 m, nu e necesar de-i scurtat după plantare. La tăierile în verde se elimină lăstarii de pe lungimea trunchiului. Lăstarii din zona proiectării coroanei, dacă au 20 cm, se aleg 2 pentru proiectarea primelor șarpante.
Dacă nu sunt astfel de lăstari, formarea se lasă pentru anul viitor.
Dacă pomii au lungimea de aproximativ 1 m, se scurtează la 40 cm de la sol. Pe parcursul primei vegetații când lăstarii formați au 20-25 cm, la cei laterali se taie vârful, iar în iunie-august se suprimă la inel. Din lăstarul terminal se va dezvolta o ramură necesară pentru formarea coroanei în anul următor.
Dacă pomii au înălțimea de până la 1 m, se scurtează la 2-3 muguri mai sus de locul altoirii, lăstarii se lasă să se dezvolte, iar în anul următor se lasă o ramură terminală verticală din care va crește o ramură puternică necesară pentru a forma ulterior coroana.
Tăierile la nuc în anul doi de la plantare
Primăvara, la pomii cu 2 șarpante cu lungimea de peste un metru, proiectate anul precedent, se scurtează la 1/4 din lungimea lor. Tăierea se face deasupra unui mugur stipelar (secundar).
La necesitate, se reglează lungimea șarpantelor, astfel încât nivelul vârfului șarpantei superioare să nu fie mai sus de 15-20 cm față de vârful celei inferioare.
Ramura de prelungire a axului se scurtează la 70-80 cm mai sus de baza șarpantei a doua. La 40-60 cm de la baza acesteia se elimină câțiva muguri principali în scopul obținerii lăstarilor din muguri stipelari cu unghi de inserție, necesari pentru proiectarea șarpantei a treia.
La tăierile în verde la nuc se elimină lăstarii de pe laturile superioare și inferioare ale șarpantelor. La necesitate, prin tăieri de transfer se corectează unghiurile de ramificare.
Pe fiecare șarpantă, la 50-60 cm de la ax, se alege un lăstar lateral pentru proiectarea primei subșarpante. Pe ax se alege lăstarul de prelungire.
În intervalul de 40-50 cm de la șarpanta a doua se alege un lăstar, orientat spre intervalul dintre rânduri, destinat formării șarpantei a treia. Ceilalți lăstari se elimină.
Tăierile la nuc în anul trei
Pe ax se definitivează șarpanta a treia. Cu 70-80 cm mai sus de aceasta se scurtează axul. În intervalul 40-60 cm pe ax se elimină mugurii principali, lăsându-se cei stipelari.
Pe șarpantele 1-2 se elimină ramurile de pe laturile inferioare și superioare. Se scurtează ușor ramurile de prelungire, dacă au lungime excesivă de creștere și se echilibrează în creștere.
Subșarpantele se subordonează în creștere în raport cu axul șarpantelor.
Vara, la tăierile în verde la nuc, se elimină lăstarii de pe laturile superioare și inferioare ale șarpantelor și subșarpantelor, corectarea unghiurilor de ramificare a lor.
Pe ax, la 40-50 cm de la șarpanta a treia se alege un lăstar în partea opusă acesteia pentru proiectarea șarpantei a patra, orientată spre intervalul dintre rânduri.
Pe șarpante se aleg lăstari laterali pentru proiectarea următoarelor subșarpante la intervalele necesare.
Vezi aici și Forma de coroană Piramida neetajată întreruptă la nuc.
Tăierile la nuc în anul patru
Primăvara, axul se scurtează la 70-80 cm de la baza ultimei șarpante și se păstrează un an în scopul stabilizării unghiului larg de ramificare al acesteia, care tinde spre verticală.
Se elimină ramurile de pe laturile superioare și inferioare ale șarpantelor. La necesitate se scurtează ramurile prea lungi de prelungire.
Se echilibrează în creștere șarpantele și se subordonează lor subșarpantele.
Vara, tăierile în verde se fac similar anului precedent, proiectându-se următoarele subșarpante.
Tăierile la nuc în anul cinci de la plantare
Primăvara, deasupra ultimei șarpante, se elimină complet axul și se efectuează alte tăieri de formare a coroanei ca în anul precedent.
În anii următori, prin tăieri de primăvară se prelungește formarea coroanei după aceleași principii și norme ca și în anii precedenți. În cadrul fiecărei șarpante se proiectează subșarpantele.
Pentru a stimula intrarea pomilor pe rod, tăierile se reduc la minimum necesar pentru a dezvolta coroana în structura proiectată.
Primăvara se aplică tăieri de transfer pentru corectarea unghiurilor de ramificare și reglarea vigorii de creștere a șarpantelor și subșarpantelor fără a scurta ramurile de prelungire.
Se suprimă ramurile lacome din interiorul coroanei, concurentele și alte ce sunt umbrite, degarnisite și îndesesc corana. Se efectuează tăieri de reducție la o ramificare potrivită a ramurilor semischelet pandante și alungite.
În perioada de plină fructificare, nucul nu manifestă tendințe considerabile de supraîncărcare și periodicitate de rodire. Astfel, nu sunt necesare tăieri riguroase.
Tăierile la nuc pentru pomii aflați pe rod
Tăierile de producție presupun reîntinerirea periodică a ramurilor semischelet și a celor mixte de rod, în vârstă, ce se alungesc și se epuizează.
Tăierile de reducție se fac la lemn de 3-5 ani deasupra unei ramificări potrivite, active.
Tăierile în zona exterioară a coroanei: zona exterioară are grosimea de 2-3 metri și condiții foarte favorabile de iluminare. Fructele se formează pe ramuri scurte, groase.
În cadrul semischeletului se răresc ramurile de rod complexe, prea apropiate și se suprimă ramurile mixte de rod bolnave sau îmbătrânite.
Tăierile în zona mijlocie a coroanei: zona mijlocie se extinde în interior după cea exterioară, având un regim moderat și submoderat la iluminare.
Aici sunt multe ramuri semischelet îmbătrânite, subțiri, debile. Pentru această zonă, se aplică tăieri de reducție a ramurilor semischelet în curs de epuizare, la o ramificare potrivită. Se elimină ramurile semischelet degarnisite și uscate.
Tăieri în zona inferioară: în această zonă lumină pătrunde și mai puțin. Sunt puține ramuri semischelet scurte, degarnisite, sau chiar uscate.
Tăierile constau în reducția unor ramuri semischelet neepuizate, suprimarea celor epuizate și uscate.
Tăierile de întreținere la nuc
Se aplică concomitent cu cele de producție în scopul menținerii coroanei în structura și dimensiunile proiectate. Se elimină ramurile uscate, concurente, lacome de pe laturile superioare ale șarpantelor, subșarpantelor, atârnânde, celor care se întepătrund și limitează pătrunderea luminii.
Se fac tăieri de transfer a ramurilor de schelet la ramificări exterioare pentru menținerea centrului deschis al coroanei. Menținerea dimensiunilor proiectate ale coroanei se realizează prin scurtarea axului șarpantelor și subșarpantelor la ramificări laterale cu poziția necesară.
Pomii de nuc conduși după forma de vas ameliorat cu trei șarpante se formează similar formei de vas cu 4 șarpante:
Bibliografie selectivă: BABUC V.; PEȘTEANU A.; GUDUMAC E. Conducerea și tăierea pomilor și arbuștilor fructiferi, Chișinău 2015.
