Durata vieții unui iepure depinde direct de specie, rasă, condiții de întreținere și mulți alți factori. Ciclul de viață la iepuri este important atât pentru crescătorii de iepuri pentru carne, cât și pentru cei, ce dețin iepuri ca animale de companie. Primii vor să cunoască acest lucru pentru a produce mai eficient. Durata vieții dictează și ciclurile de reproducție, perioada optimă de sacrificare, durata de exploatare a animalelor pentru reproducere. În timp ce proprietarii iepurilor decorativi devin atașați de ghemotoacele pufoase și își doresc să-i aibă mai mult timp alături.
Vom studia în continuare durata vieții la diferiți iepuri, dar și factorii ce o influențează. Iar mai exact citiți despre:
- Factorii, care influențează durata de viață la iepuri;
- Cât trăiește un iepure decorativ;
- Vârsta maximă a unui iepure sălbatic;
- Durata de viață a iepurelui de casă;
- Cum prelungim viața iepurilor.
Citiți și despre durata medie de viață la capre.
Factorii, care influențează durata de viață la iepuri
- Genetica – unul din factorii de bază, care determină longevitatea. Dacă animalul a fost luat dintr-o familie sănătoasă, cu o imunitate puternică (mai ales contează sănătatea mamei și a tatălui), atunci acesta are toate șansele să trăiască o viață lungă.
- Condițiile de întreținere. Contează mult dimensiunile spațiului de întreținere. Iepurii, inclusiv cei crescuți pentru carne, au nevoie de suficientă mișcare. Astfel, se evită depunerile de grăsime, care au influență negativă asupra sănătății animalului. Se consideră și microclima, care cuprinde temperatura, expunerea la curenții de aer, razele directe de soare ș.a.
- Igiena atât a animalului, cât și a încăperii. Acumularea dejecțiilor sau a oricărui tip de deșeuri, facilitează înmulțirea bacteriilor și răspândirea infecțiilor. Dezinfecțiile cuștilor, adăpătoarelor și hrănitoarelor se fac cel puțin o dată în lună.
- Alimentația trebuie să fie echilibrată. Se includ în rație furaje din diferite grupuri (iarbă, legume, cereale, adaosuri de vitamine). Se evită suprafurajarea. Rația se administrează în 6-7 tainuri pe zi, cantitatea se limitează, deoarece iepurii au tendința să mănânce oricât nu li s-ar da. Hrana nelimitată duce la obezitate, care provoacă mai ales boli cardiologice, reproductive și epuizarea timpurie a organismului.
- Îngrijirea medicală. Iepurii sunt sensibili la numeroase boli, care pot fi fatale pentru întreg efectivul. În plus, aceștia pot suferi de diferite traumatisme. Se asigură vaccinarea la timp a iepurilor, precum și controlul regulat și tratamentele necesare de către medicul veterinar, astfel prelungind viața acestor ghemotoace.
Cât trăiește un iepure decorativ
Deși rasele decorative de iepuri s-au adaptat perfect la întreținerea în condiții de casă, aceștia trăiesc în medie doar 5-6 ani. Asta pentru că ritmul lor de viață este foarte accelerat. Gestația la femele durează de la 28 la 32 de zile, iar maturitatea sexuală este atinsă deja de la vârsta de 4 luni.
Dacă iepurii sunt sterilizați, ei pot trăi până la 12 ani. Motivul este, că se reduce activitatea animalului și a proceselor fiziologice ale acestuia. Un beneficiu în plus al sterilizării masculilor este, că aceștia nu vor marca teritoriul în casă sau apartament. Marcarea poate fi o problemă semnificativă, deoarece este efectuată în salt, dispersând mirosul respingător pretutindeni, la o înălțime de peste jumătate de metru.
Rasele Berbec Pitic, Cap de Leu și Rex trăiesc în medie 7-8 ani. Ei nu sunt pretențioși și rar suferă de traumatisme.
Aflați și cât trăiește o vacă.
Vârsta maximă a unui iepure sălbatic
În condiții deosebit de favorabile, potențialul de viață al iepurilor sălbatici este de 9-15 ani. În natură însă aceștia trăiesc doar 1-2 ani, rar pot ajunge la 3 ani. Mortalitatea sporită este provocată de condițiile climaterice nefavorabile, insuficiența de hrană, numeroase boli infecțioase, transmise de insectele hematofage, atacurile prădătorilor, incendiile vegetale (care distrug în masă iepurașii mici).
În captivitate aceștia supraviețuiesc încă mai greu. Ei nu sunt adaptați la condițiile nefirești. Întreținerea lor este extrem de dificilă și foarte des se sfârșește letal.
Cel mai longeviv iepure de deal, înregistrat în Cartea Recordurilor Guinness, a trăit în Australia, unde a fost prins de un localnic și ținut ca animal de companie până la vârsta de 19 ani.
Durata de viață a iepurelui de casă
Iepurii de casă cuprind o gamă largă de rase, fiecare cu potențialul său genetic. Vârsta medie se consideră a fi 8 ani la rasele de talie mare și 5 ani la cele mai mici. De aici se conclude, că dimensiunile iepurelui influențează direct ciclul lui de viață. Rasele de iepuri cu urechile erecte trăiesc mai mult, decât cei, la care urechile atârnă în jos. Viteza de creștere și intensitatea de exploatare la fel își lasă amprenta asupra vârstei maxime a animalului.
Să nu uităm însă, că iepurii de casă sunt ținuți în mare parte pentru producția de carne. Indiferent de potențialul de durată a vieții, aceștia vor fi sacrificați la o vârstă destul de fragedă: în medie la 4 luni de zile, dar uneori și la 2,5 luni (la rasele cu o viteză mare de creștere). Dacă și vor fi ținuți o perioadă mai lungă, într-un final întreținerea lor devine nerentabilă. La o anumită vârstă, creșterea încetinește, furajele consumate fiind nejustificate economic. Iepuroaicele de prăsilă după vârsta de 3 ani nu mai fată la fel de mulți iepurași.
Cât trăiesc diferite rase de iepuri
Marele Alb – 8-12 ani;
Uriaș German – 8-12 ani;
Fluture german – 8-10 ani;
Uriașul belgian (Flander) – 8-10 ani;
Californienii – 5-6 ani;
Chinchilla – 5-6 ani;
Neozeelandezii – 4 ani.
Cum prelungim viața iepurilor
- Cumpărăm animale de la crescători de încredere. Ne asigurăm, că acestea au o genetică bună.
- Efectuăm vaccinările necesare și deparazitările la timpul potrivit.
- Ne asigurăm, că animalul nu este expus temperaturilor critice. Se evită atât supraîncălzirea, cât și frigul, precum și curenții puternici de aer.
- Iepurii se asigură cu spațiu suficient. Nu se admite supraaglomerarea.
- Se evită factorii de stres. Pentru iepuri el este deosebit de periculos. Nou-născuții se abordează cu grijă, fără a-i scăpa jos sau speria, nu li se schimbă frecvent locul, se evită zgomotele. Se respectă normele privind structura socială.
- Se menține igiena. Adăpătoarele și hrănitoarele se curăță zilnic. Se schimbă hrana, apa și așternutul.
