1.7 C
București
miercuri, 20 martie, 2024

-

‹ adv ›
HomepageArticoleIrigarea cartofului prin picurare - sfaturi utile

Irigarea cartofului prin picurare – sfaturi utile

Irigarea cartofilor prin picurare asigură reducerea esențială a consumului de apă la irigare. Motiv din care, devine o metodă tot mai răspândită de asigurare a necesităților de apă a culturii, cu toate că cea mai populară este irigarea prin aspersiune.

Irigarea cartofilor prin picurare include mai multe avantaje, printre care se numără:

  • posibilitatea de reglare a adâncimii de udare;
  • reducerea riscului de boli ale plantelor – frunzele plantelor nu sunt umezite, probabilitatea de răspândire a bolilor este redusă, iar insecticidele și fungicidele nu sunt spălate de pe frunze;
  • absența formării crustei și, în consecință, nu este necesitatea distrugerii acesteia;
  • reducerea buruienilor;
  • randament ridicat datorită utilizării fertirigării cu doze optime și a raportului de nutrienți pentru perioadele de creștere, economisind, în medie, de la 15 până la 35% îngrășăminte pe unitate de producție;
  • prevenirea poluării apelor subterane și salinizării solului, prin alegerea apei potrivite pentru irigare și utilizarea cantităților mai reduse de apă.

Odată cu irigarea prin picurare se fac economii de 2,5-3 ori în comparație cu irigarea prin aspersiune. Coeficientul de pierdere a umidității în timpul irigării prin picurare prin evaporare și infiltrare este, în medie, de 5%, comparativ cu irigarea tradițională ce consumă până la 40-50%.

La irigarea cartofului prin picurare, distanța dintre rânduri poate fi variată, adaptându-se în funcție de particularități. De obicei, se utilizează benzi cu grosimea pereților de 8 mils (2 mm), distanța dintre picurători de 30 cm, volumul de apă ce se irigă variind de la 1,2-1,6 l/oră.

Este important de monitorizat calitatea apei pentru irigare. Recomandat este un conținut de săruri sub 1 g/l și coeficient de adsorbție potențială a sodiului (SAR) sub trei.

Parametri de calitate a apei utilizate pentru irigare:

Pentru a obține un randament ridicat, este necesar să se monitorizeze constant starea solului în timpul sezonului de vegetație: nivelul de umiditate din stratul de sol unde e amplasat sistemul radicular, concentrația de nutrienți în soluția de sol, pH-ul soluției solului.

Este necesar să se țină cont de necesarul de apă a plantei, care nu este același în diferite perioade de creștere și dezvoltare ale cartofului, mai ales odată cu intrarea în faza de butonizare și înflorire, căci suprafața de evaporare e diferită.

Lipsa umidității în această perioadă duce la o scădere a turgescenței și la ofilirea frunzelor, care afectează negativ fotosinteza și acumularea de amidon, reduce drastic randamentul și afectează semnificativ calitatea tuberculilor.

Prin urmare, furnizarea la timp a apei în timpul formării și creșterii intensive a tuberculilor, care are loc de obicei din momentul butonizării complete a soiurilor timpurii până când vrejurile încetează să crească, este deosebit de importantă.

Cartofii au un sistem radicular relativ puțin adâncit și se caracterizează printr-un consum ridicat de umiditate, care nu trebuie să scadă sub 65% din capacitatea de câmp pentru apă.

Alte recomandări indică, plafonul minim al umidității solului nu trebuie să fie mai mic de 70-75% din capacitatea de câmp pentru apă pe întreaga perioadă de la răsărire și până la formarea butonilor la cartof.

S-a stabilit că în perioada butonizării până la încetarea creșterii vrejurilor, limita superioară a umidității optime a solului este de 85%, iar limita inferioară este de 75%.

La o umiditate mai mare a solului și temperatură mai scăzută în această perioadă, formarea tuberculilor este redusă semnificativ până la încetarea completă și, în plus, conținutul de amidon din tuberculi se reduce cu 2-8%.

O perioadă lungă de supraumectare a solului poate duce la asfixierea plantei și putrezirea tuberculilor.

V-ar putea fi util și articolul despre Bolile cartofului: Cum se determină – foto și descriere.

Timpul de irigare și cantitatea de apă de irigare sunt determinate de nevoia de apă a plantei, precum și de capacitatea solului de a reține umiditatea la adâncimea dezvoltării sistemului radicular.

La sfârșitul dezvoltării, când vrejurile se ofilesc și scade creșterea tuberculilor, cartoful are nevoie de mai puțină umiditate. Umiditatea optimă a solului de 65% și o temperatură de 20-25 de grade în această perioadă contribuie la formarea unei coji groase puternice pe tuberculi, care îi protejează de deteriorarea mecanică în timpul recoltării și asigură o mai bună păstrare în timpul iernii.

Irigarea intensivă a solului întârzie maturarea tuberculilor, aceștia formează o coajă foarte subțire, se deteriorează ușor în timpul recoltării și au o durată mai redusă de păstrare.

Irigarea se întrerupe cu 10-12 zile înainte de recoltarea cartofului.

Un alt aspect important ține de asigurarea necesarului de nutrienți la cartof, ce se distinge prin cerințe crescute pentru cantitatea de nutrienți necesari pentru formarea unui randament ridicat.

O fertilizare completă, mai mult decât mulți alți factori, determină calitățile tehnologice ale tuberculilor.

Îngrășămintele minerale se administrează în cazul când conținutul elementelor de nutriție (NPK) este sub valoarea minimă a intervalului de asigurare relativ optimală a solului cu acestea. Din acest motiv, este importantă realizarea analizei solului.

Pentru creșterea și dezvoltarea normală a cartofului și obținerea unor randamente mari de tuberculi, pe lângă azot, fosfor, potasiu, acesta trebuie să fie asigurat cu suficient calciu, magneziu, fier, sulf, precum și oligoelemente: bor, mangan, molibden, cupru, zinc, cobalt și altele.

Unii legumicultori, pentru a preveni contaminarea cu nitrați a cartofilor, folosesc doze crescute de potasiu, care de obicei sunt de 1,3–2 ori mai mari decât cantitatea de azot din îngrășământ.

Insuficiența nutrienților din sol sau dezechilibrul azot-potasiu afectează semnificativ randamentul și calitatea, toți acești factori trebuie luați în considerare la întocmirea unui sistem de nutriție a plantelor.

Cerințele plantelor de cartofi față de condițiile de nutriție minerală în timpul sezonului de creștere sunt diferite.

Nutrienții maximi sunt consumați de plante în perioada de butonizare – înflorire, când are loc cea mai intensivă creștere a vrejurilor și creșterea tuberculilor.

Normele de îngrășăminte pentru fertirigare sunt împărțite pe perioade (fazele de dezvoltare) a plantelor, în funcție de nevoia plantelor în nutrienți, și se calculează în kg/ha/zi.

Vezi și articolul De ce putrezesc cartofii în timpul păstrării – 4 cauze, prevenire.

Exemplu de distribuție aproximativă a nutrienților aplicați cu fertirigarea pe perioade de vegetație a cartofului, %:

Important! Dozele incluse în tabel pot să difere în funcție de gradul de aprovizionare a solului cu nutrienți, tehnologie și alte particularități.

V-ar putea plăcea și articolul despre Mulcirea cartofului: avantaje și sfaturi pentru recolte bune.

‹ adv ›

Comentează

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Citește și

Cultura morcovului – sfaturi la înființare și întreținere

Pentru recolte înalte, cultura morcovului necesită, în primul rând,...
‹ adv ›

Olt: Legumicultorii au început depunerea dosarelor în vederea obţinerii ajutorului de 1.500 euro pentru tomate

Producătorii de tomate cultivate în spaţii protejate au început depunerea dosarelor în vederea obţinerii unui sprijin financiar de 1.500...

Conopida – cerințe față de sol și fertilizare

Conopida este o plantă cu un sistem radicular relativ slab dezvoltat și are nevoie de un sol productiv, cu...
‹ adv ›
‹ adv ›

Comentarii

Alte articole