Cătina este o cultură cu spectru larg de întrebuințare: alimentar, farmaceutic, medicinal şi industrial (lemn, ramuri şi resturi vegetale sub formă de brichete-combustibil), ce a devenit populară la capitolul consum în special în perioada pandemiei.
Cultivarea acestei specii nu este problematică, mai ales că poate valorifica unele terenuri impropii culturilor pomicole tradiționale. În acest articol discutăm despre principalele particularități pe care trebuie să le cunoască o persoană interesată să cultive această specie.
În primul rând, cătina este o specie unisexuat dioică, ceea ce înseamnă că florile mascule şi florile femele se formează pe plante diferite. Plantele femele produc fructe datorită polenizării de către plantele mascule care asigură polenul necesar pentru legarea fructelor.
Astfel, la plantare, se recomandă plantarea unei plante mascule de cătină la 7-8 plante femele. Adică circa 11-12% plante mascule din numărul total de plante. Polenizatorii se
intercalează pe rând după fiecare plantă femelă.
Cătina înflorește timpuriu, la sfârşit de martie–început de aprilie, mai întâi florile mascule, iar apoi, odată cu apariţia frunzelor, și florile femele.
Fructele ajung la maturitate la 180-200 de zile de la înflorire, în funcție de soi, de obicei începând cu a doua decadă a lunii august și finalizând cu luna septembrie.
Locul potrivit pentru cultivarea cătinii
Precum am menționat, cătina nu este o specie cu cerințe ridicate ecologice. Astfel, este rezistentă la temperaturile scăzute din timpul iernii, la temperaturi caniculare, înghețurile timpurii de toamnă sau târzii de primăvară.
Totuși, o particularitate a speciei este aceea că iubește mult lumina, la insuficiența acesteia are loc degarnisirea ramurilor în partea inferioară a coroanei. Astfel, la plantare, se dă preferință terenurilor bine luminate, cu orientare S, S-V și S-E.
În primii trei ani de la plantare, perioadă în care se formează sistemul radicular, este foarte importantă irigarea culturii în momentele critice, la înregistrarea secetelor, pentru a evita stresul culturii.
Totodată, dacă în perioada de vegetaţie cad mai puţin de 500 mm precipitaţii, cultura trebuie irigate pentru rezultate mai bune reflectate prin recolte.
La capitolul cerințe față de sol, cătina este foarte plastică și poate valorifica până și terenurile sărace, lipsite de vegetație sau aflate în pantă. Pentru rezultate bune, solurile trebuie să aibă o fertilitate medie, să fie uşoare şi permeabile.
Trebuie evitate solurile grele şi fără drenaj, cu apă stagnantă la suprafaţă sau apă freatică la adâncimi mai mici de 1,5-2,0 m, deoarece specia este predispusă la asfixiere.
Plantarea cătinii
Pentru plantare se utilizează material săditor de cătină reprezentat de butaşi înrădăcinaţi în vârstă de 1 an şi drajoni bine dezvoltaţi, cu rădăcină nudă.
Orientarea rândurilor de cătină se face pe cât posibil, pe direcţia nord-sud astfel ca plantele vor fi luminate deopotrivă în timpul zilei şi pe-o parte şi pe cealaltă a rândului, pentru a evita degarnisirea tufei.
Distanțele de plantare a cătinii se stabilesc astfel încât să evităm umbrirea reciprocă a tufelor.
Înainte de plantare, terenurile se eliberează de resturi vegetale, se ară la 25-30 cm. Ținând cont de faptul că această cultură poate fi plantată și pe terenuri în pantă, aceste terenuri nu se ară pentru a evita eroziunea, ci doar se sapă gropi de plantare mai mari pentru a mobiliza solul pe o suprafață mai mare.
Cătina se plantează toamna târziu sau primăvara cât mai devreme. Dimensiunile gropilor în terenul care a fost pregătit pentru plantare (arat+discuit) sunt de 40/40/40 cm, pe terenul nelucrat dimensiunea se mărește la 60/60/50 cm.
Distanța de plantare se stabilește în funcție de mai multe particularități. De obicei, pe terenurile în pantă distanța dintre rânduri se reduce.
În general, cătina poate fi plantată după schemele de plantare:
- 2,8-3 m între rânduri şi 2,0 m între plante pe rând dacă coroana se aplatizează pe rând;
- 3,5-4 m între rânduri şi 2,0– 2,5 m între plante pe rând la forma globuloasă a coroanei;
- 3,7-4 între rânduri și 1,10-1,25 m între plante pe rând în plantaţii superintensive, unde se practică recoltarea fructelor prin tăierea ramurilor şi separarea fructelor de ramuri după congelare, cu maşini speciale;
- 4 m între rânduri şi 3 m pe rând în cazul soiurilor foarte viguroase, terenurilor fertile, cu recoltarea fructelor fără tăierea ramurilor, forma globuloasă a coroanei.
Important! La plantarea plantelor mascule se ia în calcul direcţia vântului dominant din zonă în a cărui direcţie trebuie să fie amplasate plantele mascule astfel ca polenul să fie distribuit eficient către plantele femele.
La instalarea sistemului de irigare prin picurare în plantații se irigă, de obicei, în funcție de precipitații, de 8-12 ori pe sezon, a câte 2-3 ore de udare la o aplicație.
După plantare, în primii 2-3 ani este foarte importantă afânarea solului și combaterea buruienilor prin prașile repetate. Unii producători utilizează spațiul dintre rânduri cultivând diferite culturi de talie joasă (cartof, rădăcinoase) în această perioadă.
Lucrările de întreținere a terenului realizate cu freza nu se fac la o adâncime mai mare de 8-10 cm pentru a evita distrugerea sistemului radicular amplasat la suprafața solului.
Important! nu se recomandă erbicidarea terenurilor în primii ani, deoarece cătina este o cultură foarte sensibilă.
Cătina este un deliciu pentru rozătoare cum ar fi căprioare sau iepuri, de aceea este recomandată protejarea plantelor de acestea în timpul iernii prin învelirea trunchiurilor cu benzi din hârtie cerată, plase de material plastic sau instalarea gardului de sârmă de 1,2-1,5 m înălțime.
Citiți și despre Cum se taie și formează tufele de cătină albă.
V-ar putea fi relevant și articolul despre Afinul – înființare plantație. Întreținere, tăieri.
