Solurile saline: cum are loc salinizarea, metode de combatere

Salinizarea solurilor poate fi generată de multiple cauze: formarea acestor soluri poate fi datorată unor factori naturali, care, de cele mai multe ori, nu pot fi evitați, dar şi urmare a factorului antropogen, adică în urma activității omului.

Cauzele salinizării solului includ:

• clima uscată și precipitații scăzute atunci când sărurile excesive nu sunt spălate de pe sol;
• rata mare de evaporare, care adaugă săruri la suprafața solului;
• drenaj slab sau stagnarea apei atunci când sărurile nu sunt spălate din cauza lipsei de circulație a apei;
• irigarea cu apă bogată în substanțe minerale, care amplifică conținutul de sare din sol;
• îndepărtarea vegetației cu rădăcini adânci;
• scurgerile din depozite și pătrunderea în apele subterane;
• aplicarea necorespunzătoare a îngrășămintelor: nitrificarea în exces accelerează salinizarea solului.

Ce ține de intervenția omului, cele mai importante cauze ce duc la salinizarea solului în condițiile actuale (după Andrei Gumovschi) sunt: irigaţia iraţională sau cu ape bogate în substanţe minerale, aşa numita mineralizare critică a apelor freatice (în funcţie de zona naturală este cuprinsă între 1,6 g/l până la 3 g/l), fertilizarea excesivă cu îngrăşăminte minerale, irigaţii fără drenaj, luarea în cultură urmată de o agrotehnică necorespunzătoare.

Important! Salinizarea poate fi observată vizual prin analiza suprafeței solului, viteza de infiltrare a apei și starea vegetației. Pe măsură ce salinizarea devine mai accentuată, semnele devin mai severe. De exemplu, albirea ușoară a suprafeței solului (se transformă în cristale de sare distincte).

Totodată, există indicatori ai vegetației ce indică salinizarea:

• ofilirea plantelor;
• reducerea recoltei;
• reducerea biodiversităţii;
• apariția plantelor tolerante la sare în zonă și dominarea lor ulterioară.

Gradul de salinizare influențează starea plantelor de cultură, după cum urmează:

Gradul de salinizare suportat de către plantele de cultură diferă în funcţie de conţinutul de apă în sol: în condiţiile când aeraţia solului este în intervalul 12-25%, toleranţa la săruri sporeşte odată cu sporirea conţinutului de apă în sol.

În condiţii de climă rece şi consum mai redus de apă, plantele se dezvoltă normal chiar şi în condiţii de concentraţii sporite de săruri în sol. În condiţii de climă mai caldă toleranţa plantelor scade la salinizare. Anume din această cauză, recoltele pe terenurile afectate de săruri variază de la an la an.

Un factor important care influenţează toleranţa la săruri este alcătuirea granulometrică a
solurilor. Pe soluri cu alcătuire granulometrică fină culturile sunt afectate în măsură mai mică de salinizare, decât pe solurile cu alcătuire granulometrică uşoară (luto-nisipoasă, nisipo-lutoasă).

În plus, toleranța la salinizare depinde de conținutul de humus din sol – cu cât este mai mare conţinutul de humus în sol, cu atât toleranţa la salinizare este mai mare.

Important! Plantele care suferă de stres salin, suferă de multe ori şi de carenţe (de exemplu, carenţa de potasiu sau de calciu în cazul unei concentraţii ridicate de sodiu în soluţia solului) şi îşi dezvoltă mai mult rădăcina în detrimentul dezvoltării frunzelor.

Vezi aici Ce trebuie să știm despre reacția solului (pH) – factor important în nutriția și evoluția plantelor .

Cum influențează salinitatea plantele

În funcţie de gradul de toxicitate şi nocivitate, pentru majoritatea culturilor agricole sărurile sunt distribuite după cum urmează în sensul reducerii acestuia:
Na2CO3>NaHCO3>NaCl>NaNO3>CaCl2>Na2SO4>MgCl2>MgSO4.

Sărurile solubile influenţează însuşirile fizico-chimice şi biologice ale solurilor. În special, se reduce accesibilitatea apei pentru plante, aceasta nu poate fi folosită, apare seceta fiziologică.

Un conținut prea mare de săruri nu doar stagnează dezvoltarea, ci și poate duce la moartea plantelor. Solurile prea sărate (sărăturate) se folosesc pentru păşuni, fâneţe sau ca teren arabil pentru plantele rezistente la conţinuturi ridicate de săruri.

Aproape toate plantele de cultură nu suportă sărurile din sol (sunt numite glicofite). Plante ce rezistă (tolerante) la un conținut ridicat de sare în sol: sfecla pentru zahăr, rapița, bumbacul. Plantele ce nu suportă conținutul înalt de săruri: cartof, fasole, măr, trifoi.

Toleranţa relativă a diferitor culturi la salinizare:

La noi în țară avem terenuri salinizate sau alcalinizate în mod natural condiționate de sursele naturale de săruri, terenuri afectate și potențial afectate de săruri.

Situația mereu se agravează prin utilizarea redusă a substanțelor organice în sol, aplicarea uneori necondiționată și în doze depășite a unor surse de chimizare a agriculturii, irigarea cu apă ce depășește concentrația de săruri de un gram la litru.

La acestea se mai suprapune aridizarea, deșertificarea, mult dependente de schimbările climatice globale.

Metode de combatere a salinizării și alcalinizării

Cel mai bun mod de a face față salinizării solului este să nu admitem acest lucru. În cazul în care salinizarea a avut loc, este important să eradicăm problema – cu cât mai devreme, cu atât mai bine, înainte ca consecințele să devină prea grave.

Deci, soluțiile de salinizare a solului țin de prevenire și management.

Prevenirea salinizării solului se bazează pe evitarea pătrunderii excesive a sărurilor în sol. Chiar dacă plantele necesită o anumită cantitate de săruri pentru a se dezvolta, nevoile lor sunt mici în comparație cu conținutul din solurile afectate.

Iată câteva metode pentru a preveni sau combate salinizarea solului:

• Optimizați irigarea (reduceți utilizarea apei necorespunzătoare, utilizați irigarea prin picurare, folosiți apă desalinizată, de ploaie și nu irigați în exces).
• Adăugați materie organică și gunoi de grajd pentru a menține umiditatea și a reduce necesitatea irigării.
• Utilizați culturi de acoperire sau mulci pentru a proteja suprafața solului. Detalii despre culturile de acoperire – pe acest link.
• Asigurați un asolament de culturi cu plante amelioratoare pentru refacerea stării fizice a solului.
• Introduceți plante tolerante la salinizare și soloneţizare pentru refacerea pajiștilor din luncile râurilor mici, realizarea pășunatului pe aceste teritorii.
• Restabiliți echilibrul prin amendamente chimice (de exemplu, gips sau acid sulfuric).
• Aplicați îngrășămintele rațional, diferențiat în baza cartării solurilor, deoarece utilizarea excesivă a anumitor substanțe chimice favorizează salinizarea.
• Excludeți lucrările de irigare pe terenurile cu risc de formare a excesului de umiditate
• și salinizării.

Pe terenuri întreținute în sistem convențional este recomandată:

• Evitați mașinile grele, lucrările prea adânci pentru a nu transfera sărurile din sol în zona rădăcinilor, ceea ce induce salinizarea.
• Includerea ogorului ocupat (sideral) în asolament, practicarea ogorului verde în perioada postrecoltare.
• Tratați resturile vegetale cu preparate biologice/biohumice/bioorganice și creați în segmentul 0-6-7 cm a unui strat de mulci organo-mineral prin tratarea solului cu grape cu discuri. Stratul de mulci îndeplinește funcţia orizontului detritic-humifer.
• Administrați în fiecare an fertilizanţi minerali și amendamente organo-minerale, în rate, în stratul radicular activ în rând în fazele timpurii ale perioadei de vegetaţie.
• Subsolierea adâncă (50-55 cm) în prima decadă a lunii decembrie o dată la 3-4 ani.

Măsuri de prevenire a excesului de umiditate, salinizării și soloneţizării secundare:

Se execută în terenurile unde se aplică irigarea și sectoarele cu risc de inundație:

• se realizează analiza solului, iar irigarea se face cu norme și debite de udare strict stabilite, în funcție de caracteristicile solului pentru a evita infiltrația apei în adâncime sau stagnarea la suprafața solului;
• excluderea ori reducerea irigării prin optimizarea regimului de umiditate a solului și diminuarea evaporării fizice prin mulcirea suprafeței solului și prin amplasarea culturilor în funcție de resursele disponibile de apă în sol;
• evitarea irigării pe terenurile cu risc de formare a excesului de umiditate și salinizare;
• evitarea compactării de suprafață a solului, ce poate duce la stagnarea apei la suprafață (mai multe detalii despre compactare – pe acest link).

Află aici Cum evităm pierderile de apă din sol și valorificăm umiditatea corect la semănat. Sfaturi importante.

Bibliografie:

• Reabilitarea ecologică a terenurilor agricole. Autori: Gheorghe JIGĂU, doctor în ştiinţe biologice. Mihail LEŞANU, doctor în ştiinţe biologice.
• Soil Salinization Causes & How To Prevent And Manage It (eos.com).
• Înierbarea terenurilor agricole ca metodă de conservare a apei și protejare a solului. Madjar R., Davidescu V. Agrochimie. Ed.Didacticã şi Pedagogicã Bucureşti.2009, 228 p. Revenco E., Țiței V. ACSA, 2020.
• Solurile saline – cum are loc procesul de salinizare și care sunt metodele de combatere. Autor: Andrei Gumovschi.
• Starea actuală a solurilor aluviale în luncile râurilor din sud-vestul câmpiei de sud a Moldovei. Ursu A., Overcenco A, Marcov I. Octombrie 2012. Mediul ambiant.