Sistemele de combatere integrată a dăunătorilor din culturile agricole cuprind pe lângă măsurile chimice (predominante), măsurile de prevenție (mult neglijate) și măsurile biologice (la fel de neglijate chiar și în sistemele de cultură ecologice).
Astăzi, facem cunoștință cu sirfidele prădătoare care există în culturile agricole și de care ar trebui să avem grijă. Pe lângă Syrphide, în câmpuri vedem și Coccinelidae și Chrysopidae. Împreună fac treabă bună.
În Banat, fauna sirfidă există. Nu știm câte specii, dar încet, încet vom aduna date din câmp, pe măsură ce observăm aceste creaturi minunate. După Rego et al. (2022), muștele sirfide sunt indicatori ecologici importanți, aducând beneficii ecosistemelor, deoarece sunt polenizatori excepționali și agenți de control biologic al dăunătorilor din culturile agricole.
Sunt considerate polenizatori importanți pentru plante (Sobota et Twardowski, 2004; Bugg et al., 2008). Aceste minunate insecte sunt ușor de recunoscut datorită coloritului și dimensiunilor. La Lovrin cât și în alte zone din Timiș le observ frecvent în culturile de rapiță, cereale păioase, porumb, cânepă, poacee furajere etc.
Așadar, Syrphidaele zoofage sunt insecte benefice agriculturii. Sunt încadrate în marea familie a dipterelor (Ord. Diptera: Fam. Syrphidae). Fiind polenizatori importanți, Syrphidele mai sunt numite „muște de flori”. După modul de zbor ele sunt numite „muște plutitoare”.
Prin modelele de culoare, morfologie și zbor se deosebesc ușor de alte muște (Ball et Morris, 2015). După Vockeroth și Thompson (1987) există aproximativ 6000 de specii descrise în prezent.
Larvele sirfidelor, în funcție de specie, se hrănesc diferit. Nu toate sirfidele sunt zoofage. În funcție de specie, sirfidele se pot hrăni cu fungi (micofage), cu seva plantelor, cu bălegar, cu vegetație și lemn umed, în descompunere (saprofage).
Unele specii sunt mirmecofile, adică trăiesc în cuiburile unor furnici sau viespi, iar altele sunt fitofage hrănindu-se cu țesuturi ale plantelor vii (Rotheray, 1993; Roșca et al., 2011). Syrphidele prădătoare se hrănesc cu afide, coccide, psilide, larve mici ale unor gândaci, molii, furnici și viespi (Rotheray, 1993).
Prin culturile agricole adesea vedem muște Syrphide. Corpul lor este negru sau maro și prezintă benzi sau puncte de culoare galbenă sau albă care acoperă abdomenul și/sau toracele (imită albinele sau viespile – mod de a îndepărta prădătorii).
Dimensiunea corpului variază de la 5 la 25 mm (funcție de specie). Acestea se hrănesc cu polen și nectar, dar și cu roua de miere produsă de afide. Ouăle sunt albe, asemănătoare unui bob de orez și sunt depuse pe plantele unde există afide (Bugg et al., 2008).
După van Rijn et al. (2006), femelele aleg pentru ovipoziție zonele unde există afide, depunând oul chiar în interiorul coloniei sau în apropierea ei.
În acest an, mi-a atras atenție numărul mare de larve de Syrphide din culturile de grâu. Se explică prezența lor alături de alți prădători datorită infestării masive a plantelor cu afide.
Nicio plantă de grâu fără afide în acest an, mai ales acolo unde au fost neglijate tratamentele. Pe lângă larve, pot fi observați și adulții care zboară, se hrănesc, se împerechează și depun ouă.
Adulții prezenți în culturile de grâu din zona Lovrin au fost identificați de mine ca fiind Scaeva pyrastri (deși e posibil să greșesc, deoarece unele specii se aseamănă mult între ele).
Dacă observați aceste larve în culturile dumneavoastră, nu le confundați cu omizile dăunătoare (adesea se întâmplă asta). Ele sunt extrem de utile, deoarece consumă colonii întregi de afide. Pe parcursul dezvoltării, în funcție de specie, pot consuma de la 100 până la 400 afide.
Larvele sirfidelor au corpul plat care se îngustează spre cap, nu au picioare, nu au capsulă cefalică, nu au ochi și nici piese bucale pentru mestecat. Culoarea corpului poate varia în funcție de specie, de la verde, roz, galben, maro iar dimensiunea este cuprinsă între 4 – 18 mm lungime.
Se deplasează prin mișcări ondulatorii, ridicându-și capul în căutarea hranei. Deși sunt oarbe, sunt foarte active. Mișcându-se continuu, reușesc să găsească afidele și să le consume (sug conținutul corpului afidelor din care la final rămâne doar exoscheletul).
În culturile de varză de exemplu, larvele de sirfide au un rol important în reducerea populațiilor de afide (Wnuk și Wojciechowicz, 1993).
Pe parcursul dezvoltării, larvele trec prin trei stadii, după care se împupează. Se pot împupa direct pe planta gazdă sau în sol. Pupa este mai deosebită, are culoare maronie chiar brună, putând fi recunoscută ușor datorită formei de lacrimă.
Noii adulți apar în 1 – 2 săptămâni, funcție de condițiile climatice. Pot avea până la 7 generații/an. Iernează sub formă de pupă în sol. Scaeva pyrastri L., prezentă în Banat, poate avea între 3 – 7 generații.
Syrphidul Scaeva pyrastri prezentă la Lovrin este o specie recunoscută afidofagă. Larvele speciei au culoare verde deschis cu dungi longitudinale mediane dorsale albe. Prin tegumentul subțire se poate vedea conținutul corpului.
Studiile realizate de Irshad (2014) arată că o femelă de Scaeva pyrastri poate depune în timpul vieții aproximativ 235 ouă cu o rată de eclozare de 65%. Larvele acestei specii pot consuma sute de afide până ajung la maturitate, putând reduce populațiile de afide cu 84% în 25 de zile.
Din acest motiv, se crede că S. pyrastri este un afidofag de succes, putând face parte din programele de control biologic, în așa fel încât dependența de pesticide să fie cât mai redusă (Irshad, 2014).
După Bugg et al. (2008), eficiența larvelor de sirfide în combaterea afidelor este foarte bună, ele putând reduce populațiile în procente cuprinse între 70 și 100%. Cu toate acestea, utilizarea în combaterea biologică doar a sirfidelor singure nu a dus la succes (Schneider, 1969).
Alături de alți prădători, sirfidele pot ajuta mult la reducerea populațiilor de afide din culturi. Se crede că au o oarecare rezistență la unele insecticide care sunt mai prietenoase cu entomofauna utilă, mai ales dacă se respectă dozele recomandate.
De aceea, este bine ca tratamentele cu insecticide să fie efectuate doar când PED – ul este depășit. În acest fel, protejăm aceste creaturi minunate care mențin echilibrul în agroecosistemele agricole cât și în cele naturale.
Puteți accesa acest articol și pe scdalovrin.com la secțiunea „Articole de informare”.
Bibliografie
Ball S., Morris R. (2015). Britain’s Hoverflies. Princeton University Press, Princeton, 312 pp. https://doi.org/10.1515/9781400866021.
Bugg R. et al., 2008. Flower flies (Syrphidae) and other biological control agents for aphids in vegetable crops. UC ANR Publication 8285.
Irshad M. (2014). Review: role of syrphids (Diptera: Syrphidae) as biotic agents and pollinators in Pakistan. J Bio Resour Manage 1:1–9.
Laska P., Perez-Banon C., Mazanek L., Rojo S., Stahls G., Marcos-Garcia M. A., Bicik V., Dusek J. (2006). Taxonomy of genera Scaeva, Symosyrphus, and Ischiodon (Diptera: Syrphidae): description of immature stages and status of taxa. Eur J Entomol 103:637–655
Schneider, F. (1969). The development of the syrphid parasitoid Diplazon fissorius Grav. In uni-, oligo-, and polyvoltine hosts, and its behaviour during activation of the diapause larvae using D. pectoratorius Grav. Mitt. Schweiz. Ent. Ges. 23: 155-194.
Rego C., Smit J., Aguiar A. F., Cravo D., Penado A., Boieiro M. (2022). A pictorial key for identification of the hoverflies (Diptera: Syrphidae) of the Madeira Archipelago. Biodiversity Data Journal 10: e78518, 33 p.
van Rijn P. C. J., Kooijman J., Wackers F. (2006). The impact of floral resources on syrphid performance and cabbage aphid biological control. Int Organ Biol Integr Control/west Palaearct Reg Sect Bull 29:149–152.
Roşca I., Oltean I., Mitrea I., Tãlmaciu M., Petanec D. I., Bunescu H. Ş., Rada I., Tãlmaciu N., Stan C., Micu L. M. (2011). Tratat de Entomologie generală şi specială, Editura “Alpha MDN”, Buzău, p. 1033 – 1034.
Rotheray G. E. (1993). Colour guide to hoverfly larvae (Diptera, Syrphidae). Dipterists Digest, 9: 1-156.
Sobota, G. and Twardowski, J. (2004). Variation in species spectrum of hoverflies (Diptera: Syrphidae) in arable crops depending on the collection method. Electronic Journal of Polish Agricultural Universities. 7 (2): 8.
Vockeroth, J. R., Thompson, F. C. (1987). Syrphidae. pp. 713-743. In: McAlpine, J.F. (Ed.). Manual of Nearctic Diptera, 2. Research Branch, Agriculture Canada, Monograph. No. 28.
Wnuk A., Wojciechowicz E. (1993). Drapieżne bzygowate (Diptera, Syrphidae) występujące wkoloniach mszycy kapuścianej Brevicoryne brassicae (L.) na kapuście i kalafiorze. Pol. Pismo Ent. 62: 215 – 229.
Dr. Ing. Cotuna Otilia, Șef Laborator Protecția Plantelor SCDA Lovrin, Șef lucrări FACULTATEA DE AGRICULTURĂ – USV ”Regele Mihai I” din Timișoara.
