„Săptămâna giberelinei” la vița de vie – când și cum aplicăm regulatorul

Regulatori ai plantei sunt substanţele organice, care, în mici cantităţi, iniţiază, inhibă ori modifică orice proces fiziologic în plantă.

Prezenţa unei cantităţi mici de regulatori de creştere în plantă determină controlul creşterii şi dezvoltării lor.

După componenţa lor chimică şi natura microbiologică, ei pot fi grupați în mod diferit, însă, în general ele se împart în:

• stimulatori – pe bază de auxine, gibereline;
• inhibatori – pe baza acidului abscizic, etilenei;
• preparate cu acţiune citochininică.

Giberelinele

Giberelinele sunt substanţe, ce au fost descoperite de japonezi în urma analizei simptomelor bolii „bakanae” la orez.

Kurosawa (1929), în momentul studiului bolilor orezului pe insula Taiwan, a observat că plantele afectate de ciuperca Gibberella fujikuroi au în medie o talie mai mare cu 50%, însă nu formează seminţe, plante numite „bakanae” – „plante caraghioase” („foolish seedling”).

Boala este provocată de ciuperca din clasa Ascomycetes cu forma sexuată – Gibberella fujikuroi şi stadiul asexuat – Fusarium moniliforme.

Creşterea plantei sub acţiunea giberelinei (GA₃) se datorează nu doar măririi dimensiunilor celulelor (efect de bază), dar şi creşterii intensităţii de divizare a lor, determinând mobilizarea asimilatelor, mai ales în primele faze de dezvoltare a bobiţelor.

Giberelina (GA₃) se utilizează pentru:

• ridicarea productivității;
• creşterea mărimii bobiţelor;
• majorarea uniformităţii bobiţelor;
• obţinerea strugurilor lacşi;
• îmbunătăţirea calităţii recoltei strugurilor pentru vin;
• inducerea apireniei.

Reuşita aplicării fitohormonilor la viţa de vie depinde mult de factorii interni şi externi (climaterici, culturali, agronomici), care pot schimba radical efectul aşteptat.

Combinaţia între momentul aplicării, concentraţie şi temperatură influenţează direct scopul scontat.

Aplicarea în momentul necorespunzător şi în concentraţii prea mari, afectează nu doar roada anului cultivării, ci şi cea a anului următor.

Trebuie de ţinut cont de faptul că giberelina se aplică local (doar strugurele), altfel nimerind pe frunze, lăstari influenţează negativ fertilitatea ochilor şi rezistenţa coardelor la iernare pentru anul următor.

La soiurile apirene bobiţele în majoritatea cazurilor sunt natural mărunte, ceea ce este legat de absenţa seminţelor, care sunt centre de sinteză a giberelinelor.

Cele mai bune rezultate, la soiurile apirene se obţin în cazul aplicării giberelinei (GA₃) în concentraţie de 75-100 ppm după înflorit o dată sau în mod repetat, iar la cele cu seminţe o dată în doză de 50 ppm.

În ceea ce priveşte perioada de aplicare, pentru majoritatea soiurilor apirene „fereastra” pentru aplicarea giberelinei (GA₃) cu răspuns maximal asupra dimensiunilor bobiţelor este foarte scurtă – atunci când diametrul bobiţei este de 4-5 mm.

În Egipt există chiar aşa termen ca „săptămâna giberelinei”, ce înseamnă o perioada scurtă în care, obligatoriu, trebuie să se reuşească tratarea strugurilor cu giberelină (GA₃).

Colapietra M. indică că, pentru a evita influenţa negativă asupra mecanismului biologic al plantei, în aplicarea giberelinei (GA₃) trebuie de luat în consideraţie următoarele:

• receptivitatea soiurilor de masă la giberelină (GA₃) este diferită;
• eficacitatea aplicării depinde de condiţiile climatice;
• concentraţiile de aplicare a giberelinei (GA₃) sunt variate, cea suboptimală are influenţă minimală sau lipseşte, aplicarea unei concentraţii în exces poate provoca daune irecuperabile;
• efectul aplicării depinde de perioada de aplicare.

Rezultatele cercetărilor efectuate ne permit să recomandăm în producţie la cultivarea soiurilor de struguri pentru masă aplicarea giberelinei (GA₃) în perioada creşterii active a bobiţelor (diametrul bobiţei – 3-6 mm), în concentraţii de: 50 mg/l pentru soiurile cu seminţe şi cu floare funcţional feminină şi 100 mg/l o dată sau în mod repetat pentru soiurile apirene.

Citiți și despre Inelarea la vița de vie: importanță, cum se realizează corect.

Testarea giberelinei în cadrul Terra Vitis a fost realizată în colaborare cu D. Derendovscaia.

Bibliografie:

1. Weaver R. Planth growth substances in agriculture. San Francisco: W. H. Freeman and company, 1972. 594 p.
2. Peacock B., Beede B. Improving maturity of Thompson Seedless for raisin production. In: Grape Notes, University of California Cooperative Extension, V. 1, Is. 2, 2004. p. 1-4. http://cetulare.ucanr.edu/newsletters/April_200430423.pdf
3. Leão P., Silva D., Silva E. Anelamento e reguladores de crescimento: efeitos sobre as medidas biométricas e qualidade de cachos da videira ‘Superior Seedless’. In:  Rev. Bras. Frutic. Jaboticabal – SP, V. 26, N. 3, 2004. p. 385-388.
4. Korkutal I., Bahar E., Gokhan O. The characteristics of substances regulating growth and development of plants and the utilization of gibberellic acid (GA₃) in viticulture. In: Word Journal of Agricultural Sciences, N. 4 (3), 2008. p. 321-325.
5. Colapietra M. L’uva da tavola: la coltura, il mercato, il consumo. Bologna: Edagricole SRL, 2004. 382 p.
6. Colapietra M. Danni da acido gibberellico su vite ad uva da tavola. In: Supplemento uva da tavola, L’Informatore Agrario, N. 48, 2008. p. 19-22.
7. Mihov D. Productivitatea plantaţiilor viticole şi calitatea strugurilor în funcţie de soi, aplicarea giberelinei (GA3) şi inciziei inelare, teză de doctor în ştiinţe agricole, Chişinău, 2015.