5.6 C
București
spot_img

-

HomepageArticolePelinul - cultura ce poate valorifica cele mai sărace soluri

Pelinul – cultura ce poate valorifica cele mai sărace soluri

Pelinul alb (Artemisia absinthium), utilizat pe larg în medicină și industria alimentară, se întâlnește frecvent pe terenurile necultivate sau degradate. Fiind o plantă nepretențioasă, poate fi cultivat cu succes acolo unde alte culturi nu ar rezista.

În acest articol vom prezenta următoarele aspecte legate de utilizarea și cultivarea pelinului alb:

  • Descrierea și utilizarea pelinului;
  • Cerințele pelinului față de factorii mediului;
  • Pregătirea terenului și premergătorii pelinului;
  • Fertilizarea pelinului;
  • Norme și termeni de semănat pentru pelinul alb;
  • Îngrijirea și recoltarea pelinului.

Descrierea și utilizarea pelinului

Pelinul este o plantă erbacee multianuală, din familia Asteraceae (la fel ca mușețelul și gălbenelele).

Planta are aspect de tufă ramificată și atinge înălțimea de 1,5 m. Frunzele, cu miros specific, sunt profund sectate, de culoare verzui-argintie. Florile au culoare galbenă și sunt grupate în inflorescențe mici (2-4 mm). Înflorirea începe din mai și poate continua până în septembrie.

Se cultivă ca plantă medicinală în unele țări europene și în America de Nord, cel mai des fiind utilizat în afecțiuni hepatobiliare şi contra paraziţilor intestinali.

Este apreciat și ca un bun remediu amar, utilizat în anorexii, astenii precum şi în tratamentul afecţiunilor gastro-intestinale.

În industria alimentară se folosește la prepararea vermuturilor (vin în care s-au macerat plante aromate, numit vermut de la denumirea germană a pelinului „wermut”), frunzele de pelin alb fiind ingredientul principal al renumitei băuturi – absint.

Lăstarii în stare proaspătă sau uscată, în special sub formă de pulbere, se folosesc pentru proprietăţile repelente asupra insectelor, şoarecilor şi moliilor.

Cerințele pelinului față de factorii mediului

Pelinul alb este o plantă nepretențioasă, cu cerinţe reduse faţă de apă şi sporite faţă de lumină şi temperatură.

Se dezvoltă bine în zonele cu temperaturi înalte și cu mai puține precipitații. Aceste condiții favorizează acumularea uleiului volatil și a substanțelor biologic active în plantă.

Faţă de apă, pelinul este puţin pretenţios. Rezistenţa sporită la secetă se datorează perișorilor denși care acoperă întreaga plantă și reduc transpirația.

În ceea ce priveşte solul, pelinul se dezvoltă bine pe toate tipurile de sol. Valorifică solurile nisipoase, precum şi cele pietroase, aride şi sărace în substanţe nutritive.

Pregătirea terenului și premergătorii pelinului

Pelinul alb trebuie cultivat pe clinuri, coaste şi terenuri improprii altor culturi. Se dezvoltă bine după orice plantă premergătoare.

Nu se recomandă cultivarea pelinului după alte specii medicinale din aceeaşi familie, ca romanița, gălbenelele sau coada șoricelului. Deoarece au boli și dăunători comuni.

Pelinul poate reveni pe acelaşi teren după 4-5 ani.

Pregătirea solului – după premergătoare care se recoltează vara, solul se discuieşte, dacă nu are suficientă umiditate, pentru efectuarea unei arături de bună calitate.

Arătura se execută după prima ploaie, la adâncimea de 22-25 cm, cu plugul în agregat cu grapa cu colţi reglabili. După plantele care eliberează terenul târziu, se execută arătura adâncă la 22-25 cm.

Pregătirea patului germinativ (o bună nivelare, mărunţire şi tasare a solului) se va realiza cu combinatorul şi cu tăvălugul inelar, cu o zi înainte de semănat.

Fertilizarea pelinului alb

Deşi este o specie rustică, pelinul reacţionează favorabil la fertilizare când este cultivat pe soluri sărace. Se recomandă fertilizarea culturii în fiecare an de vegetaţie şi după fiecare recoltă.

Prin fertilizarea cu 90 kg de azot, 50 kg P2Oși 60 kg K2O la hectar se obţin sporuri de producţie la, în special cele cu azot. Celelalte substanţe contribuie la o mai bună valorificare a azotului.

Norme și termeni de semănat pentru pelinul alb

Pelinul alb se înmulţeşte prin seminţe, semănate direct în câmp.

Epoca de semănat este primăvara devreme, imediat după topirea zăpezilor din timpul iernii, astfel ca seminţele mici, semănate foarte superficial, să beneficieze de umiditatea acumulată în sol în perioada de iarnă.

Deoarece pelinul este o specie perenă (multianuală), care din al doilea an de vegetaţie se dezvoltă până la înălţimea de 1,5 metri şi se ramifică puternic, trebuie să i se asigure condiţii optime de vegetaţie și accesibilitatea mijloacelor tehnice pentru realizarea lucrărilor de întreținere.

Astfel, pelinul se va semăna la distanţă de 50-70 cm, adâncimea de semănat nu va depăşi 0,5 cm, deoarece seminţele sunt foarte mici. Respectiv și norma de sămânţă este mică, de numai 2-3 kg la ha.

Desimea optimă este de 50-60 plante la m2. Semănatul se execută în condiţii optime cu semănători prevăzute cu distribuitoare pentru seminţe mici şi limitatoare de adâncime la brăzdare.

Îngrijirea și recoltarea pelinului

În toţi anii de vegetaţie (4-5), cât este rentabilă menţinerea culturii, lucrările de întreţinere constau în combaterea buruienilor şi afânarea solului.

În primul an de vegetaţie, după răsărirea plantelor şi conturarea rândurilor, se execută plivirea pe rând şi o praşilă manuală între rânduri, apoi se execută 1-2 praşile mecanice.

Începând cu anul al doilea de cultură, primăvara, înainte de pornirea în vegetaţie a plantelor, se taie tulpinile uscate şi se îndepărtează din cultură.

În timpul perioadei de vegetaţie se execută 2-3 praşile mecanice, în funcţie de gradul de îmburuienare a culturii.

În anii cu condiţii favorabile de temperatură şi umiditate plantele de pelin pot fi atacate de făinare (Erysiphe sp.) şi de rugină (Puccinia sp.) fără ca acestea să producă pagube însemnate. Pentru combaterea făinării şi a ruginii se aplică tratamente cu zeamă bordeleză 1%.

Perioada de recoltare a pelinului se stabilește în funcţie de destinaţia materiei prime vegetale.

Astfel, în cazul în care plantele urmează a fi distilate, acestea trebuie recoltate începând cu faza în care 50-70% din plante sunt înflorite, recoltându-se atât cât se poate distila într-o zi, iar ultimele cantităţi ce urmează a se recolta să nu depăşească faza înfloririi depline, când s-a constatat o scădere accentuată a conţinutului în principii active.

În cazul în care plantele urmează să fie uscate, acestea se vor recolta la începutul înfloririi, în zile senine, după ora 9.00.

Pelinul alb se recoltează cu cositoarea mecanică reglată la înălţimea de tăiere de 20-22 cm de la sol. Imediat după recoltare se transportă la locul de distilare sau de uscare.

Din două recolte se poate obține 18-20 t/ha de masă vegetală proaspătă.

Bibliografie selectivă:

  1. N. Ciobanu, I. Pompuș, M. Cojocaru-Toma, „Plante din colecția Centrului Științific de Cultivare a Plantelor Medicinale USMF „Nicolae Testemițanu””, Chișinău 2019


Irina Pompuș
Irina Pompuș
Specialist în horticultură

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Recomandate

Fertilizarea foliară – avantajele realizării

Prin fertilizare se urmăreşte completarea nevoilor plantelor de substanţe...

Rinita la iepuri – cauzele apariției și prevenire

Rinita la iepuri este o inflamație a mucoasei nazale, a spațiilor umplute cu aer care înconjoară sinusul sau cavitatea...

Bibilica – avantajele și dezavantajele creșterii. Rase

Bibilica este o pasăre destul de rară în zona noastră,uneori poate fi întâlnită prin gospodăriile casnice. Cu toate acestea,...

Păduchii la păsări – recomandări la combatere

Dintre paraziții păsărilor, un loc special este ocupat de păduchi - aproape invizibili, dar pot provoca pierderi considerabile. Este...
‹ adv ›

Comentarii recente

Top Recomandate