Mangoldul (Beta vulgaris subsp. cicla) sau sfecla de frunze este o varietate a sfeclei obișnuite (Beta vulgaris), de la care se consumă frunzele și pețiolul.
Este o legumă bienală cu pețiolul frunzei viguros și crocant, care poate fi de diferite culori, de la verde obișnuit până la roșu aprins sau vișiniu. Diferă de sfecla obișnuită prin faptul că nu formează rădăcină puternic tuberizată.
Mangoldul este una dintre cele mai vechi plante cultivate. Sfecla sălbatică fiind introdusă în cultură încă în Mesopotamia Antică, cu mai mult de 3000 de ani în urmă. Mai întâi pentru frunze, iar mult mai târziu, abia în secolul XVI-lea, ca cultură pentru rădăcină.
În prezent, cultura este populară în SUA, Europa, Orientul Mijlociu și Africa de Nord. În regiunea nostră a început să fie cultivată în secolul XVII.
Mangoldul crește rapid și nu necesită îngrijire specială. Acesta este un aliment gustos și hrănitor ce poate concura cu ușurință cu măcrișul, varza și sparanghelul.
Are o compoziție bogată și multe proprietăți benefice organismului. Leguma are un conținut scăzut de calorii. O porție de 100 de grame conține doar 19 kilocalorii. Frunzele mangoldului sunt bogate în vitamina C, PP, B, săruri minerale de potasiu, calciu, fosfor, sodiu și fier.
Ar putea să te intereseze și Cum se cultivă sparanghelul, prima legumă de primăvară
Varietăți de mangold
După structura și forma frunzelor, se disting mangoldul de frunze și mangoldul pentru pețiol. Cel pentru frunze formează o rozetă puternică de frunze lungi de 20 cm, care se utilizează în consum ca și spanacul.
A doua are pețiolul frunzelor mai mare, de culoare galbenă, roșie sau verde, cu suprafața ondulată. Nervațiunea centrală este puternic dezvoltată, până la 3-4 cm lățime, trece treptat într-un pețiol larg, suculent și cărnos.
Mangoldul de frunze se coace mai devreme, de obicei fiind gata de recoltare la 50-55 de zile de la germinare, iar cel pentru pețiol la 75-80 de zile.
Cerințele mangoldului față de factorii mediului
Temperatura
Sfecla de frunze este o plantă rezistentă la frig. Primăvara poate rezista la temperaturi de -2 -3° C, iar planta matură poate supraviețui scăderii de temperatură pe termen scurt de până la -7° C.
Semințele germinează la temperatura de 6-7° C. Iar cea mai bună temperatură pentru creșterea și dezvoltarea plantei este de 16-25 °C.
În zonele cu climă blândă, frunzele de mangold pot rămân în câmp neprotejat chiar și pentru iarnă.
Solul
Solurile fertile, cu un pH neutru sunt cele mai potrivite pentru mangold. Este nepretențios în raport cu compoziția solului, totuși, crește mai rău pe solurile acide.
Cu câteva săptămâni înainte de plantare, solul se afânează bine, la necesitate se aplică îngrășăminte organice sau minerale.
Ca și în cazul altor culturi, este important să se respecte regulile de rotație a culturilor. Acest lucru va contribui la evitarea diferitelor boli și dăunători.
Nu se recomandă plantarea mangoldului pe același loc câțiva ani la rând. Se poate reveni pe fostul loc abia după 3 ani.
Lumina
Pentru sfecla de frunze este importantă prezența luminii solare. Planta preferă zonele însorite, dar va crește bine și la umbră parțială.
Trebuie să se țină cont că expunerea prelungită la umbră poate afecta dezvoltarea plantelor. Creșterea mangoldului se încetinește, frunzele rămân mai mici, iar în pețioluri se pot acumula nitrați.
Când și cum se cultivă mangoldul
Mangoldul se seamănă numai când solul se încălzește până la + 5-7 ° C, de obicei perioada optimă este sfârșitul lunii martie – începutul lunii aprilie, în funcție de regiune și an.
Distanța de plantare este de 40 cm între rânduri, iar pe rând 15-20 cm de la plante. Adâncimea de semănat nu trebuie să depășească de 3 cm.
Pentru a semăna 1 m2 cu mangold este necesar aproximativ 1 g de semințe.
Pentru a extinde perioada de recoltare se pot realiza semănări consecutive la fiecare 3-4 săptămâni, până la sfârșitul lunii august.
Pregătirea semințelor
Înainte de plantare, semințele de mangold se selectează cu grijă și se verifică. Pentru aceasta se pun în apă, iar cele care plutesc la suprafață se îndepărtează, deoarece sunt pustii.
După aceea, sămânța este înmuiată timp de câteva ore într-o soluție slabă de permanganat de caliu – acest lucru este necesar pentru dezinfecție și accelerarea germinării.
Necesarul de apă și irigarea mangoldului
Mangoldul este o cultură cu cerințe medii față de umiditate, dezvoltându-se foarte bine în zone cu cantitatea medie de precipitații 600-800 mm pe an.
Este foarte important ca planta să fie asigurată cu apă și hrană în faza de germinare și de creștere, pentru a acumula masă verde.
Irigarea se face cu apă curată, încălzită la soare.
Pentru irigarea mangoldului trebuie să se țină cont de condițiile meteorologice, astfel încât parcela să nu se înmlăștinească, iar în același timp, să nu se usuce excesiv. O schemă potrivită pentru irigarea mangoldului este:
- de 3-4 ori pe săptămână dacă vremea este uscată și caldă;
- 1-2 ori pe săptămână dacă a plouat puțin;
- nu se udă deloc dacă a plouat de 2-3 ori într-o săptămână.
Colectarea pețiolurilor și frunzelor
Recoltarea se realizează prin tăierea pețiolului de la bază. Se efectuează eșalonat, începând cu părțile exterioare a rozetei.
Deoarece mangoldul este o plantă bienală, rădăcinile puternice pot fi lăsate în grădină pentru iarnă. În anul următor, în primăvară, planta va începe din nou să producă frunze potrivite pentru consum. Iar vara, va forma tulpina floriferă pe care se vor dezvolta fructele cu semințe.
Citește și Conopida – cultivarea de toamnă și timpurie, pentru recolte bune
