33.4 C
București
miercuri, 4 august, 2021

-

HomepageArticoleFertilizarea căpșunului – îngrășăminte utilizate, cantități

Fertilizarea căpșunului – îngrășăminte utilizate, cantități

Căpșunul și arbuștii fructiferi sunt specii care reacţionează foarte favorabil la aplicarea îngrășămintelor organice și minerale, datorită sistemului radicular repartizat în stratul superficial de 20-30 cm.


În plantaţia de căpșun și arbuști fructiferi se efectuează următoarele tipuri de fertilizări:
  • Fertilizarea de aprovizionare a terenului (înainte de plantare).
  • Fertilizare radiculară (direct în sol, în formă de îngrășăminte solide).
  • Fertilizare foliară (direct pe frunze, în formă de îngrășăminte lichide).
  • Fertigare (prin sistemul de irigare).

Pentru formarea unei tone de căpșune se consumă: N 4,3-4,5 kg; P2O5 1,5-1,8 kg; K2O 5,5-6,5 kg.

Înainte de a aplica îngrășăminte, se efectuează următoarele analize:
  • analiza fizico-chimică a solului, pentru a aprecia nivelul de macro- și microelemente în stratul de sol, nivelului pH-ului solului.

Cel mai bine de o efectuat primăvara devreme sau toamna târziu, pentru a nu obţine rezultate eronate despre carenţa unui sau altui element nutritiv din sol.

Pentru producţia de căpșune de 25-30 t/ha optime în stratul 0-40 cm de sol se consideră cantitățile:

  • humus 2,8-3%;
  • azot (NO3+NH4) 3,8 mg/100 g;
  • P2O5 3,2 mg/100 g;
  • K2O 27 mg/100 g.

Nu se efectuează colectarea probelor la prezenţa macroelementelor, nivelului de pH în sol, după averse de ploaie.

Pentru a mări concentraţia cu un mg P2O5 la 100 g sol este necesar de introdus la hectar 80-120 kg P2O5, iar cu un mg K2O la 100 g sol se va administra câte 100 g potasiu.

  • analiza ţesuturilor frunzei, pentru a aprecia nivelul de micro- și macroelemente din frunză, sau carenţa unui sau altui element nutritiv de care are nevoie planta în acel moment.

Se efectuează în perioada de vegetaţie: toamna, înainte de formarea mugurilor floriferi și primăvara, înainte de înflorire.

Conţinutul relativ optimal (diagnostical) al elementelor în frunze constituie: N 2,6-2,7%; P2O5 0,6-0,7%;K2O 2,3-2,6%.

În cazul când conţinutul de azot în frunze este sub indicii optimali, doza de azot se mărește cu 0,1-0,2 kg/ha/zi la norma de azot, introdusă cu irigările prin picurare în perioada respectivă.

Dacă în frunze este sub nivelul optimal și conţinutul altor elemente se poate aplica fertilizarea extraradiculară prin stropirea plantelor cu preparate complexe (de ex. Poly-Feed, Grinta-Berry ș.a.), care conţin un raport echilibrat de macro- și microelemente.

Fertilizarea de aprovizionare a terenului se execută obligatoriu înainte de plantare și trebuie să se facă în funcţie de gradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive.

Există 2 metode:

Prima – administrarea înainte de arătură a îngrășămintelor organice și cele chimice puţin mobile cu fosfor și potasiu, ceeea ce contribuie la stocarea lor în zona de repartizare în sol a sistemului radicular.

A doua – administrarea fosforului și potasiului înainte de arătură, iar a gunoiului de grajd după, prin încorporarea lui în sol printr-o cultivaţie adâncă de 10-15 cm.

Vezi aici detalii despre Înființarea plantațiilor de căpșun.

Îngrășăminte organice pentru căpșun

Este mai raţional ca îngrășămintele organice (gunoi de grajd, cu 40-60 t/ha) să fie introduse sub arătura pentru cultura premergătoare din asolament.

Cantitatea de azot recomandată pentru căpșun

Se recomandă ca administrarea azotului să se facă numai dacă prezenţa acestuia în sol scade sub nivelul de 15 mg/100 g sol.

Pentru fiecare 3,5 mg sub nivelul de 15 mg, se administrează 100 kg/ha azotat de amoniu.

Este preferabilă introducerea îngrășămintelor cu azot concomitent cu irigarea prin picurare (fertirigaţia).

În primele două săptămâni după plantare, prin fertigare se introduc 0,4 kg/ha/zi de azot, iar ulterior, în timpul creșterii intensive a plantelor și formarea mugurilor floriferi – câte 0,8 kg/ha/zi azot.

Cantitatea de fosfor recomandată pentru căpșun

Cu privire la fosfor, dacă prezenţa sa în sol este sub 85 mg P2O5 (în soluţie apoasă) la 100 g sol, se va administra cantitatea de 400-700 kg/ha superfosfat.

Cantitatea de potasiu administrată la căpșun

Potasiul, în general, se găsește în cantităţi suficiente. Totuși, dacă nivelul acestuia scade sub 20-40 mg/100 g sol se va administra cantitatea de 80-100 kg/ha sulfat de potasiu.

În principiu, fertilizările se fac fracţionat, de 2-3 ori pe an, din care: 1/3 se dau în toamnă și 2/3 primăvara. La căpșun, în cazul culturii de 2-3 ani de rod, se aplică fertilizarea cu azot după cosirea frunzelor.

Îngrășămintele cu fosfor și potasiu se aplică distribuindu-se uniform pe suprafaţa terenului înainte de mărunţirea și nivelarea solului cu freza. Dozele orientative de PK sunt a câte 100-120 kg/ha (s.a.).

Fertilizarea foliară a căpșunului

Fertilizarea foliară este practicată pentru nutriţia plantelor cu micro-elemente și azot. Această metodă este aplicată în cazul dacă rezultatele analizei frunzelor au arătat o deficienţă a unuia sau altui element.

Fertilizările foliare se aplică în fenofazele de înflorire în masă și sfârșitul înfloritului.

Aplicarea îngrășămintelor prin fertigare la căpșun

Mai întâi se execută irigarea fără utilizarea îngrășământului propriu-zis, astfel capacitatea de umiditate de câmp să ajungă la nivelul de 70-75%, apoi se utilizează soluţia de lucru dizolvată.

La sfârșitul utilizării soluţiei, sistemul de irigare este spălat cu apă curată.

La aplicarea îngrășămintelor se ia în consideraţie pH-ul solului, care trebuie să fie ușor acid – până la ușor alcalin, pentru ca îngrășămintele să poată fi asimilate de către plantă.

Aplicarea îngrășămintelor prin fertigare oferă posibilitate de scăderea sau ridicarea pH-ului solului prin introducerea prin fertigare a acidului ortofosforic, acidului sulfuric, acidului azotic sau a altor preparate existente pe piaţă:

  • Nova PeKacid – 0-60-20 – prin picurare (până la înflorire, după înflorire), 0,5-2 kg/1000 l apă;
  • Agrolution Ph Low -15-13,1–12,3 + TE – prin picurare (până la înflorire), 40-50 kg/ha /1000 l apă;
  • CropAid – fertilizare foliară – 5 l/1000 l apă, 2-3 utilizări, în perioada de: înmugurire, până la înflorire, după înflorire și poate a fi utilizat prin fertigare pentru scăderea pH-ului solului + suplinirea cu elemente nutritive, în caz necesitate.

La un pH puţin acid-neutru se utilizează îngrășăminte complexe simple (N:P:K + microelemente) sau pe bază de helaţi (oligoelemente).

Este deosebit de important să verificăm preventiv compatibilitatea îngrășămintelor (dacă sunt utilizate mai multe tipuri în aceeași soluţie de lucru), pentru a preveni formarea sedimentelor în interiorul tuburilor de irigare.

Magneziu. Deficienţa de magneziu apare numai în cazuri individuale și este asociată în principal cu un nivel scăzut de pH (dacă nu s-a aplicat gips).

Dacă rezultatele testului frunzei au arătat o deficienţă de Mg, putem adăuga 0,8-1,0 kg s.a./ha magneziu sub formă de sulfat.

Bor. Se recomandă analiza solului pentru depistarea deficienţei acestui nutrient. Deficitul de bor determină o întârziere în trezirea mugurilor, creșterea frunzelor.

O lipsă semnificativă de bor poate duce la moartea lăstarilor tineri. Este nevoie de introdus borul primăvară sau toamna (elementul e mobil).

Aplicarea în sol cu norma de 1,0-1,5 kg s.a./ha bor (sub formă de acid boric) sau atunci când apar primele semne de deficienţă se va aplica 0,1-0,15 kg s.a./ha foliar (Solyubor sau acid boric).

CupruLa insuficienţă de cupru, se recomandă introducerea în sol a 5-10 kg s.a./ha sub formă de sulfat de cupru.

Mangan. Deficienţa de mangan este rară, însă în solurile cu reacţie neutră sau alcalină, plantele pot prezenta semne de deficienţă a acestui element – lamele frunzelor dintre fasciculele conducătoare se îngălbenesccele mai groase rămân verzi.

Introducerea manganului în sol este ineficientă, deoarece, cu o reacţie alcalină, devine imediat inaccesibilă plantelor.

Prin urmare, se practică aplicarea numai pe zona de lângă rădăcină prin sistemul de irigare prin picurare sau fertilizarea foliară cu norma de 1,0-2,0 kg s.a./ha sulfat sau forme de chelaţi ai acestui element.

Căpșunul are două perioade de consum intens al mineralelor:

  • Prima – primăvara, în timpul înfloririi și formării fructelor;
  • A doua – spre sfârșitul vegetaţiei când are loc creșterea intensivă a sistemului radicular și formarea mugurilor floriferi pentru fructificarea în anul următor.

Citește și alte detalii despre Întreținerea plantațiilor de căpșun.

Bibliografie: Bunele practici de creștere a fructelor, strugurilor și pomușoarelor în contextul schimbărilor climatice.

Luminița Crivoi
Director Dezvoltare @ Agrobiznes

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Ultimele știri

Comisia Europeană a adoptat măsuri menite să crească fluxul de numerar al fermierilor

Comisia Europeană a adoptat, miercuri, o măsură prin aplicarea căreia fermierii pot să primească plăţi în avans mai mari...
- adv -spot_img

Abatoarele Toennies nu sunt de vânzare, spune familia care deţine compania

Toennies, cel mai mare procesator de carne din Germania, nu este de vânzare iar structura acţionariatului nu va suferi...

Circa 3,22 milioane de exploataţii agricole au fost recenzate în România

Circa 3,22 milioane de exploataţii agricole au fost recenzate în România, în perioada 10 mai - 31 iulie 2021,...

Noi pe Facebook

De citit

CE îşi intensifică eforturile pentru a opri răspândirea pestei porcine africane

Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor (EFSA) îşi intensifică eforturile...

Comentarii recente

- adv -spot_img

S-ar putea să te interesezeRELAȚIONATE
Recomandările redacției