Cultivarea căpșunului pe substrat presupune utilizarea în loc de sol a unui material de origine organică sau sintetică care asigură susținerea rădăcinii plantelor și optimizarea tehnologiei de cultivare.
Avantajele folosirii substratului la căpșun:
- este steril, nu dezvoltă boli sau alți patogeni;
- asigură un consum optim și rațional de fertilizanți și pesticide;
- asigură controlul EC-ului și PH-ului mediului de nutriție;
- asigură obținerea unei producții înalte și de o calitate superioară;
- asigură mobilitatea culturii și reducerea forței de muncă utilizate.
Tipuri de substrat la căpșun
Cele mai utilizate în calitate de substrat sunt materialele de origine organică.
Fibre de cocos 
Perlit
Vermiculita 
Turba
Turba în calitate de substrat la căpșun
Turba este un material de origine organică, cel mai des utilizat.
Are o capacitate de reținere a apei de până la 10 ori din greutatea sa, o capacitate bună de schimb pentru baze, putere de tamponare ridicată, o structura stabilă și favorabilă unui raport apă-aer optim dezvoltarii radiculare a plantelor.
Substratul de cocos
Substratul de cocos este un amestec de fibre și praf obținut după prelucrarea cojilor de nuci de cocos. Fiind un produs complet natural, este perfect potrivit cultivării diferitor plante.
Absoarbe și cedează umiditatea cel mai repede, de aceea cocosul neamestecat implică o atenție deosebită și un control strict al irigării și fertilizării plantelor.
Perlitul în calitate de substrat
Perlitul este un produs anorganic, granular, 100% ecologic, termoizolant, este neutru și foarte stabil chimic, nedegradabil în timp, eficient la temperaturi obișnuite dar și la cele extreme.
Perlitul este utilizat pentru capacitatea mare de reținere a apei dar și pentru proprietățile de afânare și aerisire a solului.
Absoarbe până la 35-40% din apa pe care o înmagazinează datorită structurii granulare, eliberând-o în sol în funcție de necesarul plantei.
Vermiculita în calitate de substrat
Vermiculita este un silicat mineral natural, pur,
fără miros, non-toxic și steril. Nu se alterează, nu
mucegăiește și nu putrezește.
Prezența particulelor de vermiculită în substrat optimizează raportul aer-apă și promovează eliberarea constantă a îngrășămintelor adăugate.
Poate fi împrăștiat pe suprafața patului germinativ sau se amestecă cu solul, turbă și perlit.
Vata minerală în calitate de substrat
Vata minerală constă din fibre obținute la topirea rocilor de silicat. Un avantaj al acestui material este faptul ca nu permite dezvoltarea mucegaiurilor și bacteriilor.
Este steril și inert, chimic și mecanic stabil.
Amplasarea substratului și utilizarea spațiului din terenurile protejate
Cultivarea căpșunelor pe substrat instalat pe sol
Această metodă se folosește acolo unde este imposibilă cultivarea în sol și este una din cele mai simple și ieftină.
Atunci când este amplasată într-un solar, prezintă un avantaj față de cultura suspendată/susținută datorită preluării mai rapide a căldurii de pe sol și a stimulării mai precoce a vegetației.
Un astfel de sistem, totuși necesită o modelare mai specială a solului pentru a asigura drenarea substratului.
Cultura suspendată sau susținută, într-un nivel este una dintre cele mai răspândite metode, considerată ca fiind cea mai potrivită pentru întreținerea plantației și dezvoltarea plantelor de căpșun.
Cultivarea verticală a căpșunului
Cultura verticală (etajată-pretabilă pentru utilizarea în sere sau tunele iluminate artificial), presupune orientarea rândurilor de la nord la sud, sau/și în funcție de iluminarea
artificială.
Cultivarea etajată este o tehnologie mai puțin răspândită în plantațiile industriale şi utilizată mai des în spații mici.
Amplasarea plantelor în plan vertical permite folosirea perfectă a spațiului şi simplificarea lucrărilor, dar care implică cheltuieli suplimentare considerabile.
Cultivarea căpșunului pe substrat din fibră de cocos, în tunele înalte
Substratul obținut din coaja de nucă de cocos de diverse granulații și compoziții s-a dovedit a fi cel mai potrivit în cazul în care se dorește obținerea căpșunelor pe tot parcursul anului, de o calitate superioară.
Acest substrat poate fi amplasat în saci de plastic
netransparenți sau în containere şi suspendate sau amplasate pe suporturi speciale.
Aceste suporturi pot fi confecționate din țevi, lemn, plastic etc. Construcția trebuie sa fie rigidă și cu capacitatea de a susține substratul şi biomasa acumulată pe perioada de vegetație.
Scopul ridicării plantelor la aceste înălțimi este de a le izola de sol, amplasarea lor într-o zonă mai caldă şi simplificarea și optimizarea operațiunii de recoltare.
Acest sistem de cultură presupune instalarea obligatorie a unui sistem de irigare și fertigare prin picurare, automatizat, pentru asigurarea cu apă și hrană a plantelor pe toată perioada de vegetație.
De asemenea, solarul obligatoriu trebuie să fie utilat
cu un sistem de ventilare (manual sau automat) pentru menținerea temperaturii și umidității optime.
Temperatura optimă pentru o activitate bună și productivă a plantelor este de +24ºC ziua și +8ºC noaptea, iar temperatura substratului trebuie să fie în
limitele +8ºC…+20ºC.
Plantarea căpșunului pe substrat
În solarii, pe substratul pregătit, se plantează răsad bine fortificat şi păstrat în frigider (frigo cu rădăcini goale sau cu celulă de substrat).
Răsadul plantat trebuie să fie bine dezvoltat cu un sistem radicular integru şi cu muguri deja diferențiați. Materialul săditor proaspăt, în acest caz, poate fi utilizat doar pentru soiurile remontante cu plantare în luna iunie.
Plantarea se face manual, cu mare precauție, fără acoperirea vârfului de creștere. Schema de plantare variază în funcție de soi, tipul și dimensiunile materialului de plantare.
Important este ca la 1m² să avem maxim 5-6 plante la soiurile remontante, iar pentru cele sezoniere se poate planta până la 10-14 plante.
Creșterea densității poate fi efectuată numai când avem lumină suficientă.
În funcție de momentul când se dorește obținerea
recoltei, se poate stabili data când este înființată cultura, luând în considerare că de la începutul creșterii rozetei de frunze şi până la începutul maturării fructelor sunt aproximativ 80 – 90 de zile.
În solarii este posibilă cultivarea căpșunilor din luna martie până în luna noiembrie, soiurile remontante având o singură plantare în luna martie, iar pentru cele sezoniere sunt posibile două plantări: una în martie și a doua
în august.
Îngrijirea căpșunului după plantare pe substrat
Înainte de plantare, prin tăieturi în sacul cu substrat se marchează locurile unde vor fi plantele. După care, se înfige la fiecare plantă câte un picurător înserat, amplasându-l lângă zona exterioară a rădăcinilor.
Astfel, se umectează substratul nutritiv până la apariția primelor picături la sistemul de drenaj, respectiv substratul fiind gata de plantare.
Imediat după efectuarea plantării, pentru a susține prinderea plantelor și intrarea lor în vegetație, se mai
face o irigare până la apariția primelor picături la sistemul de drenaj.
Pe parcursul vegetației se efectuează irigări, fertilizări, tratamente fitosanitare, înlăturarea stolonilor, separarea (direcționarea) părții vegetative de fructe și menținerea temperaturilor optime menționate mai sus.
Odată cu apariția primelor flori, este necesar de a susține polenizarea cu ajutorul albinelor sau a bondarilor.
Cultura pe substrat presupune elaborarea și implementarea unor programe de irigare și fertigare adaptate condițiilor de vegetație care continuă pe tot parcursul sezonului.
Irigarea căpșunului crescut pe substrat
Programul de irigare depinde de așa factori ca volumul substratului, numărul de plante, temperatură, consumul de apă.
Umiditatea substratului nu trebuie să fie mai mică de 50% (optim 65-75 %) din capacitatea lui de absorbție.
Calitatea apei joacă un rol esențial în succesul plantației: concentrația elementelor existente, PH-ul și EC-ul stau la baza elaborării schemelor adaptate de fertilizare.
Fertilizarea căpșunului crescut pe substrat
Valoarea optimă a PH-ului substratului este 6-6,2 iar cea a EC-ului de 1,4-1,6 mS/cm.
Valorile optime ale macronutrienților și micronutrienților din substrat sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Programul de fertilizare este întocmit în funcție de valorile analizei apei pentru irigare, compoziției nutriționale ale substratului, etapa de dezvoltare a plantelor și temperatura mediului (evapotranspirația).
Valorile medii optime ale concentrației soluției de nutrienți sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Prezența Fe și Mn este deosebit de importantă la etapa de creștere și dezvoltare a sistemului radicular și a frunzelor.
Borul, este necesar îndeosebi în timpul înfloririi. NH4 provoacă excesul de creștere și scade din calitatea fructelor, blochează Ca și Mg și reduce inducția florală.
Prin urmare, trebuie menținut întotdeauna sub 9 mg/l, constituind în ultimă instanță 10% din azotul total și să nu fie niciodată prezent la recoltare. De asemenea, el scade PH-ul substratului.
La începutul perioadei de înflorire crește mult absorbția de K, în timp ce cea de Ca scade. Nutrienţii sunt mai ales necesari înainte de înflorire pentru dezvoltarea sistemului radicular.
Prezenţa P este foarte importantă la etapa de dezvoltare a rădăcinilor, în timp ce Mg este foarte solicitat în timpul dezvoltării vegetative.
Un indicator esențial care trebuie monitorizat este EC-ul (electroconductivitatea) soluției de nutrienți care nu trebuie să depășească 2 mS/cm.
Citește și despre Fertilizarea căpșunului – îngrășăminte utilizate, cantități.
Bibliografie: Cultura pe substrat a căpșunului.
Autor: Trofim Gavrilov, consultant național în producerea căpșunelor, inginer agronom.
Coordonator: Oleg Calestru, specialist în dezvoltarea lanțului valoric al pomușoarelor, Proiectul USAID Agricultura Performantă în Moldova.
