Creşterea vacilor de lapte este o îndeletnicire din cele mai vechi timpuri ale oamenilor, care îi salvează de multe probleme. De asemenea, creșterea taurinelor are o mare însemnătate și din alte motive.
Rumegătoarele au o capacitatea enormă de a utiliza eficient celuloza vegetală şi de a o transforma în produse alimentare (lapte, carne) de o înaltă valoare. Nici un alt animal nu poate concura cu vaca în această privinţă.
Producerea băligarului este un alt beneficiu de pe urma creșterii animalelor, îngrăşământul organic natural ajută la menţinerea fertilităţii solului şi obţinerea produselor alimentare ecologice.
De la taurine se obţin peste 96% din producţia globală de lapte, 33% din producţia de carne şi 90% din materia primă folosită în industria prelucrării pieilor.
Aceste avantaje contribuie atât la sporirea numărului de animale, cât şi a fermierilor doritori de creşte vaci de lapte. Toate aceste procedee necesită nu numai resurse financiare şi umane dar şi, poate în primul rînd, un nivel cuvenit de cunoştinţe în domeniu.
Pentru a avea succes în afacerea cu creşterea vacilor trebuie în primul rînd să ştim cum să alegem o vacă cu o productivitate înaltă și de ce depinde producţia de lapte.
Alegerea unei vaci bune de lapte nu este deloc uşoară chiar şi pentru specialiştii din domeniu, deoarece exteriorul nu întotdeauna demonstrează capacităţile productive ale animalului, iată de ce este important să cunoaştem caracteristicile principalelor rase de vaci de lapte.
Vacile de lapte sunt foarte sensibile la acţiunea diverşilor factori care pot fi împărţiţi în două grupuri mari: factorii genetici şi fiziologici și factorii de mediu.
Factorii genetici și fiziologici
Factorii genetici şi fiziologici se referă mai întâi la specia animalului. Potenţialul mediu al taurinelor este cuprins între 1500 şi 12000 kg lapte pe lactaţie, după taurine urmează bubalinele cu o producţie de 800-7500 kg lapte şi zebul cu 600-2000 kg lapte.
Rasa influenţează semnificativ nivelul producţiei de lapte cât şi calitatea lui, sunt rase de vaci cu producţii mici de lapte (1000-3000 kg), mijlocii (3000-6000 kg) şi mari (6500-13000 kg ).
Rasa acţionează şi la indicii calitativi ai laptelui mai cu seamă la conţinutul de grăsime, care poate fi scăzut 2,8-3,5%, mediu – 3,5-4,0%, înalt – 4,0-5,0% şi foarte înalt 5,0-6,5%.
Lactaţia (vârsta) este un alt factor, de regulă, producţia de lapte creşte de la I până la a V-VI lactaţie după care scade treptat, la rasele precoce cel mai înalt nivel a producţiei este atins la a II-III lactaţie.
Între formele corporale şi producţia de lapte există o corelaţie pozitivă. Astfel, vacile cu forma corpului trapezoidală, cu uger mare şi globulos, cu sferturi egale, simetrice, au o producţie mai ridicată faţă de animalele care nu prezintă aceste caracteristici de exterior.
O dată cu creşterea masei corporale creşte şi producţia de lapte până la un anumit nivel.
De exemplu, la vacile de rasa Simmental cu greutatea de 650-700 kg producţia de lapte este mai mare decât la cele cu greutatea de 450-500 kg, dar dacă masa corporală creşte peste 700 kg producţia de lapte nu creşte şi apar aptitudini de carne.
Unele rase, de exemplu, Jersey se pot exploata 6-7 lactaţii faţă de 3-4 la rasele de tip Friza. Este de dorit ca longevitatea productivă să fie mai lungă, ceia ce ar duce la sporirea eficacităţii economice.
Starea de sănătate este o condiţie esenţială necesară pentru ca organismul să-şi poată valorifica pe deplin potenţialul productiv. Starea de boală afectează grav nivelul producţiei de lapte.
Citește despre Hrănirea și întreținerea vacilor pe timp de iarnă accesând acest link.
Factorii de mediu
Alimentaţia este factorul de bază (60-70% din totalitatea de factori) care influenţează producţia de lapte. Folosirea unor raţii bine echilibrate, îndestularea cerinţelor nutritive a vacilor au întotdeauna un efect pozitiv asupra productivităţii.
Nivelul insuficient cât şi supraalimentaţia influenţează negativ producţia de lapte. Îndestularea cu apă influenţează direct producţia de lapte deoarece laptele conţine apă la nivel de 87%.
Lipsa de apă sau adăparea insuficientă duce la scăderea imediată (în aceiaşi zi) a cantităţii de lapte obţinut. Din aceste motive tehnologiile moderne prevăd o îndestulare la discreţie a vacilor cu apă potabilă calitativă.
Mişcarea vacilor contribuie benefic asupra activităţii musculare, circulaţiei sangvine şi a metabolismului în general. Ca rezultat, creşte poſta de mâncare şi nivelul producţiei.
Îngrijirea corporală influenţează numai benefic atât starea de sănătate, cât şi nivelul producţiei. De exemplu, s-a demonstrat că vacile ţesălate zilnic au o producţie de lapte cu 3-5% mai mare faţă de cele neţăsălate.
Îndeplinirea în tocmai a tehnologiei de muls acţionează direct asupra cantităţii (o sporire cu până la 15%) şi calităţii laptelui.
Este foarte important ca toate lucrările tehnologice – hrănirea, curăţenia grajdului, mulsul etc. să se efectueze în unele şi aceleaşi ore ale zilei.
Aceasta favorizează formarea reflexelor condiţionate la animale ce acţionează pozitiv producţia de lapte şi invers, schimbările dese ale regimului zilei duc la un disconfort pentru animale şi la micşorarea productivităţii lor.
Zona confortabilă a temperaturii pentru vaci de lapte constituie 7-15°C. Creşterea temperaturii peste 21°C sau scăderea ei sub 0°C produc o scădere uşoară a producţiei.
Influenţa negativă a temperaturilor ridicate este cu mult mai mare decât a celor scăzute. La alegerea unei vaci trebuie să ţinem cont de mai mulţi factori – rasa, exteriorul, forma şi mărimea ugerului, scheletului, compartimentul animalului, apetitul ş.a.
Animalele din rasele pentru lapte se deosebesc de cele de carne sau mixte prin faptul că au un trunchi alungit, musculatura dezvoltată moderat, partea anterioară a corpului este mai îngustă faţă de cea posterioară; capul relativ lung şi îngust, uscăţiv şi expresiv; gâtul lung şi subţire cu multe cute mărunte, toracele destul de adânc şi lung, coastele lungi şi înclinate.
Greabănul este înalt şi musculos, linia superioară a trunchiului dreaptă şi lungă, iar crupa lungă şi unghiuloasă, coada lungă şi subţire cu osatura densă şi fină, membrele lungi larg amplasate, părul fin şi lucios.
Ugerul voluminos cu sferturile bine dezvoltate, venele laptelui bine pronunţate, mameloanele larg amplasate de formă cilindrică.
Pentru comparaţie în imaginea de mai sus, partea dreaptă, este demonstrat tipul morfoproductiv de taurine de carne, care se deosebesc prin formă dreptunghiulară a corpului, un trunchi masiv, musculatura bine dezvoltată, capul masiv, gâtul scurt, gros şi larg.
Orientându-ne după aceşti indici putem uşor deosebi o vacă de lapte de cea pentru carne.
