Boli la albinele melifere sunt o mulţime, mai des se întâlnesc doar câteva: loca americană, ascosferoza, nosemoza și varrooza.
Loca americană
Este o boală a puietului adult (căpăcit). Agentul patogen este bacteria Bacillus larvae. Este depistată la microscop în două forme: forma de înmulţire, bastonașul, și forma de
durată – sporii.
S-a depistat că o singură celulă cu puiet, poate conţine peste 2 miliarde de spori. Sporii pot infesta și după
câţiva zeci de ani. Ei supravieţuiesc la temperaturi mari, iar în miere rezistă încălzirii îndelungate.
La razele ultraviolete ale luminii solare pier mai repede.
În familia de albine, contaminarea se produce prin cavitatea bucală la alimentarea larvelor de către albinele doici cu hrana infectată.
Albinele încearcă să îndepărteze larvele moarte din celule
și se molipsesc, care apoi se răspândesc pe faguri, miere, polen și pe pereţii stupului.
Simptomele bolii: prezenţa puietului pestriţ, căpăceala puietului perforată. La încercarea de a scoate conţinutul celulei cu un beţișor (proba chibritului), se observă o întindere a conţinutului, un fir lipicios, se simte
un miros puternic neplăcut.
Tratament loca americană
Nu se recomandă tratarea medicamentoasă. Familiile se nimicesc prin ardere. Se pot salva doar albinele, formând roiuri pe faguri artificiali, trecuţi în stupi curaţi și dezinfectaţi.
Cuibul se menţine restrâns, se izolează termic și se administrează sirop medicamentos. Există, totuși, posibilităţi de a salva familiile infestate mai slab. Fiind boală bacteriană, se tratează cu administrarea preparatelor cu conţinut de oxitetraciclină (oxivit, oxibactocid).
Trebuie de ţinut cont că antibioticele sunt strict interzise în practica apicolă. În cazurile tratării, se scot toţi fagurii cu urme de boală din stup, se izolează termic cuibul și se pulverizează albinele cu sirop diluat medicamentos.
Tratamentul trebuie de repetat la intervalul de 3-5 zile, altfel pericolul reizbucnirii poate apărea din nou. Pentru prevenirea îmbolnăvirilor, se administrează preparate cu conţinut de extracte din plante medicinale: Plantodan, Protofil, AntiVarNozem, Ecofitol, Apicomplex.
Loca europeană – boala puietului necăpăcit
Agenţii ce provoacă boala pot fi Melissococcus pluton,
Bacillus alvei, Streptococcus faecalis. Contaminarea se face prin consumul de hrană infectată. Larvele consumă hrană din abundenţă și agentul patogen se înmulţește în mod preponderent în intestinul mijlociu.
De regulă, puietul moare încă în stadiul de larvă, răsucită din cauza toxinelor eliminate de bacterii. Matca poate să fie un focar epidemic, pentru că în aproape toate organele ei s-a putut dovedi prezenţa acestor bacterii.
Celulele fagurilor, fecaliile, resturile de ceară de pe fundul stupului, cu siguranţă, conţin urme de agenţi patogeni. Răspândirea în interiorul familiei se face de către albinele doici, de la familie la familie, de către albine rătăcite, albinele hoaţe.
Nu în ultimul rând și viespile, la care agentul patogen provoacă de asemenea simptomele bolii, pot fi transmiţători între familii.
La loca europeană se observă cum sunt afectate doar anumite regiuni, mult mai pronunţat decât altele. Mai mare pericol este pentru familiile care au ieșit din iarnă slăbite din cauza altor boli, cum ar fi nosemoza.
Simptome: larvele infectate își schimbă poziţia și culoarea în celulă, devin galbene-cafenii și treptat se brunifică, având un miros acriu.
Larvele se descompun și apare mirosul de putrefacţie. În cazul locii europene, larvele moarte nu aderă la pereţii celulelor, albinele le aruncă din stup.
Tratamentul constă în, scoaterea din cuib a fagurilor atacaţi și administrarea siropului medicamentos ca în cazul loci americane.
Septicemia la albine
Este o boală a albinelor adulte, poate apărea pe tot parcursul sezonului activ. Este favorizată de condiţiile mediului, umiditate sporită, locuri umbrite și răcoroase.
Se manifestă prin prezenţa albinelor depilate în faţa stupului, mobilitatea lor este redusă, mor în număr mare.
Cadavrele albinelor la atingere se descompun foarte repede.
Pseudomonas apisepticus este adesea răspunzător de septicemie. Și despre rikettsii de dimensiuni foarte mici se discută că posibil sunt agenţi patogeni.
Spre deosebire de bacterii, ele nu se pot înmulţi în sânge. Ele trebuie să infecteze mai întâi celulele corpului gras și să se înmulţească acolo. Când celulele se descompun, rikettsiile vor fi eliberate în hemolimfă.
Evident, în cazul unuia dintre agenţii patogeni denumiţi rikettsii este vorba de virusul filamentos. Tratamentul se face prin îmbunătăţirea condiţiilor de trai și întreţinere a albinelor.
Paratifoza (Salmoneloza)
Boala albinelor adulte favorizată de asemenea prin condiţiile
necorespunzătoare de întreţinere. Agentul patogen este Bacillus paratyphi alvei.
Simptome: albinele pierd capacitatea de zbor, se târăsc în faţa urdinișului, au abdomenul umflat, după care mor. Boala clinic se confruntă cu nosemoza și acarioza.
Diagnoza precisă se stabilește printr-un examen microscopic în laborator.
Tratamentul se face prin îmbunătăţirea condiţiilor de trai și întreţinere a albinelor. Familiile slabe se unifică, mătcile se schimbă.
Ascosferoza sau puietul văros
Este o boală a puietului provocată de o micoză care deshidratează corpul larvelor și se întăresc, obţinând
culoare albă. Agentul patogen este ciuperca numită Ascosphaera apis.
Simptome: larvele sunt acoperite cu un miceliu alb, după ce mor și se usucă, devenind asemănătoare cu niște pietricele de var.
Cad din celulele fagurilor, fiind incomode de scos de
către albine din stup, foarte des se găsesc la fundul stupului. Puietul atacat de ciupercă provoacă un sunet specific la scuturarea fagurelui.
Tratamentul se face cu utilizarea preparatelor medicamentoase cum sunt: Asconazol, Micoasc, Asco-gel. Cu scopul de profilactică se administrează plantodan, protofil, ecofitol.
Aspergiloza (puietul pietrificat la albine)
Este o micoză care atacă atât puietul, cât, și albinele adulte (planșa color). Agenţii patogeni sunt ciupercile Aspergillus flavus și Aspergillus niger. Nimerind în organism, micelul se înmulţește, atacă organelle interne, străpunge corpul albinei, provocând moartea.
Simptome: albinele sunt agitate, cad de pe faguri, zboară greu, paralizează și mor.
Tratamentul se îndeplinește ca în cazul ascosferozei. Familiile de albine atacate grav se nimicesc prin ardere.
Melanoza la albine
Atacă aparatul genital al mătcilor, formând în partea posterioară a abdomenului un dop de excremente uscate. Agentul patogen este ciuperca Melanosella mors apis.
Contaminarea se face pe cale bucală de la albinele doici prin alimentarea cu lăptișor, la albine – prin schimbul de hrană.
Simptome: mătcile bolnave se deplasează greu pe faguri, datorită dopului format, încetează depunerea ouălor, stau mult timp nemișcate, cad de pe faguri.
Se întâlnesc cazuri când puietul în celulele de lucrătoare este bulbucat, este vorba de mătci trântoriţe. Atunci când matca este bătrână, s-a consumat sperma din spermateca ei, în continuare ea va depune doar ouă nefecundate,
chiar și în celule de lucrătoare.
Tratamentul se face prin îmbunătăţirea condiţiilor de întreţinere a familiilor de albine și înlocuirea mătcilor.
Nosemoza
Este o maladie a albinelor adulte, apare mai des la sfârșitul iernii și începutul primăverii. Nosemoza este cauzată de protozoarul Nosema apis. Acești paraziţi unicelulari formează spori ovali, care rezistă o perioadă îndelungată.
Capacitatea de germinare a sporilor și înmulţirea lui Nosema
apis depinde de temperatură. Sub 20° și peste 35°, ea este destul de redusă.
Din cauza umplerii intestinului și a rectului, albinele infestate au o tendinţă sporită de defectare. Ele sunt nevoite să zboare și pe vreme nefavorabilă, sau dacă acest lucru nu este posibil, depun excrementele direct în stup, pe faguri și pe pereţi.
Cel mai des se molipsesc albinele lucrătoare, mătcile și trântorii, din motivul că nu se ocupă de curăţarea cuibului, se constată rareori infestarea.
Toţi factorii care favorizează apariţia dizenteriei sau a unor fenomene asemănătoare au o influenţă directă asupra evoluţiei nosemozei.
Primăvara timpuriu, datorită duratei de viaţă reduse a
albinelor infestate, multe albine mor înainte de eclozionarea noii generaţii de schimb.
Simptomele clinice ale bolii sunt: urme al petelor de diaree, abdomenul albinelor balonat, se târăsc în faţa urdinișului, pierd capacitatea de zbor, au slăbiciune generală, tremurături, mor în stup.
O dovadă pentru o infestare puternică cu nosema o poate da proba de intestin: se scoate cu ajutorul unei pensete intestinul, apucând de capătul abdomenului. În cazul stadiilor târzii ale infecţiei, intestinul are culoarea alb-lăptoasă și este umflat din cauza numeroșilor spori din ţesutul intestinal.
La o albină sănătoasă, intestinul are culoarea galbenă sau maronie. Dovada sigură a prezenţei parazitului nosema o poate da o analiză de laborator.
În acest caz se analizează o probă comună de la 20 albine.
Se recomandă la completarea rezervelor de hrană pentru perioada de iarnă de adăugat în hrană preparate care combat și nu permit dezvoltarea paraziţilor: Apivit-nosem, AntiVarNosem, Plantodan, Ecofitol.
Tratament – menținerea igienei în cuib. Alegerea locului potrivit pentru iernare, posibilitatea efectuării zborurilor de curăţare pe timpul iernii contează mult.
Stimularea timpurie de primăvară poate urgenta schimbul de albine, încât albinele bătrâne, purtătoare de spori, vor dispărea mai repede. Hrănirile stimulative nu se vor îndeplini când albinele zboară foarte puţin din stup, aceste măsuri au efectul exact invers.
Dacă boala a izbucnit deja, numai terapia medicamentoasă poate avea efect.
În prezent, cea mai eficientă metodă este administrarea siropului cu Nozetom sau Nozemacid; rezultate dau și adăugarea în sirop a plantodanului, protofilului și a complexului de vitamine Apicomplex.
Poate fi util și transferul familiilor iernate în stupi curaţi, dezinfectaţi, administrarea turtelor de candi, la sfârșitul iernii, cu conţinut de preparate antinosem. Plantodanul se recomandă de administrat în doze mici, câte 250 ml de 3 ori la interval de 4-5 zile.
Ambioza – maladie a albinelor adulte
Agentul patogen este protozoarul Malpighamoeba mellificae, care la albine invadează preferential uretrele și tubii malpighieni. Acești paraziţi există în diferite forme. Forma de durată este un chist acoperit de un înveliș, care poate supravieţui timp îndelungat și în afara albinei.
Formele mobile formează mai întâi un chist protector fără înveliș și în final un chist de durată cu o coajă tare. De la infecţie și până la formarea chisturilor de durată trec circa 3-4 săptămâni.
Simptomele clinice nu sunt foarte tipice și seamănă foarte mult cu acelea ale nosemozei. Excrementele foarte lichide și galben-aurii semnalează afectarea cu amibioză. Tratamentul se face asemănător ca la nosemoză.
Acarioza – maladie a tuturor indivizilor adulţi ai stupului
Agentul patogen este acarianul Acarapis Woodi, care se localizează și se înmulţește în traheile toracice ale albinelor și se alimentează cu hemolimfa acestora.
Tabloul clinic al bolii: familiile afectate înregistrează o mortalitate sporită, sunt vizibil mai slabe ca celelalte. Au o stare puternică de agitaţie. Albinele zboară pe timp de iarnă în ciuda temperaturilor scăzute.
La primele zboruri de curăţare pot fi observate albine care se târăsc în faţa urdinișului, unele albine au aripile desfăcute asimetric. Acarioza nu poate fi recunoscută numai după simptomele clinice, care sunt asemănătoare cu ale altor boli.
Aici se cere un diagnostic profund de laborator, mai ales când se înregistrează mortalităţi sporite iarna și sunt multe albine incapabile de zbor. Se pot efectua niște cercetări și de către apicultor, care are anumite cunoștinţe. Se scoate la albinele moarte prima pereche traheală.
După aceea toracele se va deschide în spatele capului și în faţa rădăcinilor aripilor. Se îndepărtează mușchii care acoperă traheile. Traheele sunt vizibile cu ochiul liber. Sub o lupă stereo, traheele puternic afectate se pot recunoaște.
Coloraţia lor variază de la galben la negru și diferă clar de
traheile albinelor sănătoase, transparente ca sticla. Tratamentul se face cu folosirea preparatelor Fluvalidez, Apigel, Ecopol, Polisan, Varachet, conform instrucţiunii.
