La rapiţă fertilizarea este unul dintre elementele tehnologice cu cel mai mare impact asupra producţiei. 40-60% din sporul de producție se datorează aplicării îngrășămintelor, diferențele fiind determinate de sistemele de producție folosite și de specia cultivată.
Pentru o producţie de 100 kg semințe și producție secundară, după diferiți autori, rapița consumă 5-7 kg azot, 3,5-5,5 kg fosfor, 3,5-10 kg K2O, 4-5 kg calciu, 2-3 kg sulf etc.
În afară de macroelemente, plantele de rapiţă au nevoie şi de unele microelemente aşa ca B, Mn, şi altele. Rapița de toamnă absoarbe în lunile septembrie- noiembrie 20-25% de azot, 50-70% primăvara până la înflorire, iar 10-20 % de la înflorire la coacere.
Cea mai mare cantitate de azot şi potasiu se absoarbe până la sfârşitul lunii martie, cea mai mare cantitate de fosfor absorbindu-se în perioada aprilie-iunie.
Rapița reacționează bine la fertilizarea cu gunoi de grajd sau îngrășăminte minerale, pe toate tipurile de sol pe care se cultivă.
Deoarece este rezistentă la cădere, se pot aplica cantități mari de îngrășăminte.
Gunoiul de grajd se administrează în doze de 25–30 t/ha și se aplică vara după recoltarea plantei premergatoare, pentru a fi încorporat imediat prin arătura de bază.
Odată cu gunoiul de grajd este necesar a se aplica, mai ales pe cernoziomuri, 70-80 kg/ha P2O5.
Aplicat direct culturii de rapiţă în cantitate de 25–30 t/ha, gunoiul de grajd dă posibilitate de a obţine sporuri economice atât la rapiţă, cât şi la cultura dublă care va urma sau la grâul semănat în toamnă.
Dozele de gunoi de grajd în jur de 30 t/ha, vor reduce necesarul de îngrăşăminte minerale cu 30 kg N/ha, 20-30 kg P2O5/ha şi la înlocuirea în totalitate a necesarului de potasiu şi de microelemente.
Cantitatea de azot necesară pentru cultura de rapiță
Dozele de azot sunt cuprinse între 90 și 150 kg N/ha în funcție de tipul și fertilitatea solului, planta premergătoare, nivelul producţiei planificte şi condițiile de aprovizionare cu apă.
Fertilizarea cu azot se aplică la desprimăvărare pe solul îngheţat.
Administrarea integrala a azotului la semănat determină o creştere abudentă a plantelor în toamnă, mărindu-se astfel sensibilitatea lor la factori nefavorabili din timpul iernii.
Cantitatea de fosfor și potasiu necesară la cultura de rapiță
Aplicarea îngrăşămintelor cu fosfor şi potasiu se diferenţiază în funcţie de conţinutul solului în forme mobile ale acestor elemente.
Fosforul prezintă importanţă deosebită în vegetaţia rapiţei. Acest element asigură o bună înrădăcinare a plantei şi amplifică procesul de adaptare la condițiile de iernare.
Sporul la recoltă de prin interacţiunea azot-fosfor uneori se dublează faţă de sporul asigurat numai de azot.
Potasiul are rol deosebit în acumularea uleiului, în creşterea rezistenței plantelor de rapiţă la cădere şi boli, în mai buna adaptare la condiţiile de iernare.
Dozele optime de fosfor variază în majoritatea cazurilor între 60 si 80 kg P2O5/ha, iar cele de potasiu pot sa ajungă până la 80 kg K2O/ha pe solurile slab aprovizionate, şi în cazul aplicării dozelor mari de N şi P.
Îngrăşămintele se aplică înainte de arătură de bază sau sub disc, la pregătirea terenului pentru semănat.
Doza optimă de sulf (S) la rapița este de 20-30 kg/ha.
Daca observați simptomele carenței cu sulf (pete de decolorare între nervuri), aplicati 100 kg sulfat de amoniu dizolvat în 500 l de apă.
Perioadele optime de aplicare a îngrășămintelor minerale la rapiță
Până la reluarea vegetației în primavară, plantele de rapiță absorb, de regulă, 25- 30% din azotul necesar pentru formarea recoltei.
Perioada cea mai importantă pentru nutriția rapiței este în timpul alungirii tulpinii (in jur de 60 de zile), când este absorbită aproximativ jumătate din cantitatea totală de elemente nutritive.
Azotul se aplică, de regulă, numai în vegetație. Rapița folosește foarte bine rezervele de azot din sol în perioada de vegetație din toamnă, așa că, de obicei, nu este nevoie să se fertilizeze cu azot înainte de semănat.
Când doza calculată depășeşte 100 kg N/ha se fracţionează în 2 – 3 aplicări, pentru a mări gradul de absorbţie a azotului din îngrăşăminte şi pentru a evita pierderile prin levigare, ţinandu-se seama de masa plantelor la ieşirea din iarnă.
Prima doză se aplică înainte sau în momentul reluării vegetatiei (temperatura medie zilnică depăşeste 5 grade C. Prima aplicare nu trebuie să depasească 60 kg N/ha, deoarece plantele, fiind mici, nu pot folosi bine azotul.
Restul azotului se aplică 2-3 saptămâni mai târziu, înainte de faza de muguri florali uniţi (inflorescenţa principală nu mai este acoperită de frunze).
Rapiţa reacţionează la fertilizarea foliară. Se aplică două tratamente: primul în faza de formarea frunzelor, iar al doilea înainte de apariţia butonilor florali, însă înainte de înflorire.
Se utilizează soluţii în concentraţie de 0,5–1,0% în volume de 300-500 l/ha la fiecare tratament, administrarea lor se pot aplica împreuna cu pesticidele.
Îngrăşămintele recomandate sunt cele cu conţinut mai mare la început de azot apoi de fosfor. În lipsa acestora se pot utiliza tipurile cu raporturi N:P:K egale.
Bibliografie: Gumovschi A. Manualul fermierului pentru culturile de câmp. Vol. II, Chişinău, 2021
