Livrările de îngrășăminte prin Strâmtoarea Ormuz au rămas aproape de zero la începutul lunii septembrie 2026, potrivit datelor WTO-AXSMarine Strait of Hormuz Trade Tracker.
Transporturile de îngrășăminte și GNL din Golful Persic prin această rută nu au înregistrat o revenire semnificativă după reducerea puternică de la sfârșitul anului 2025.
Înainte de perturbarea traficului maritim, prin Strâmtoarea Ormuz trecea aproximativ 20% din comerțul mondial cu îngrășăminte azotate, în special amoniac și uree provenite din țările Orientului Mijlociu.
Prin aceeași rută erau transportate și volume importante de sulf, materie primă esențială pentru producția îngrășămintelor fosfatice.
Transporturile comerciale se redresează lent
În luna august, Iranul și Omanul au convenit asupra coordonatelor unor rute maritime sigure, însă acordul nu a dus până acum la o reluare semnificativă a transporturilor comerciale.
Companiile de transport maritim continuă să fie prudente, în principal din cauza acoperirii insuficiente a riscurilor prin asigurări și a incertitudinii privind garanțiile de securitate.
În acest context, lanțurile globale de aprovizionare cu îngrășăminte continuă să funcționeze prin rute alternative. Producătorii din Orientul Mijlociu redirecționează o parte din încărcături prin Marea Roșie și Canalul Suez sau utilizează rute prin conducte.
Aceste alternative presupun însă costuri mai mari de transport și termene mai lungi de livrare, ceea ce poate pune presiune suplimentară asupra prețurilor îngrășămintelor și asupra disponibilității acestora pentru fermieri.
Deficitul de sulf pune presiune pe producția de îngrășăminte
O consecință importantă a restricțiilor este și deficitul de sulf. Prețurile acestei materii prime se mențin peste 1.000 de dolari pe tonă, ceea ce majorează costurile producătorilor de îngrășăminte fosfatice.
Pe fondul scumpirii materiei prime, producătorii din Egipt, Brazilia și India își reduc volumele de producție.
Persistența blocajelor pe ruta prin Strâmtoarea Ormuz reprezintă astfel un risc important pentru piața mondială a îngrășămintelor. Reducerea transporturilor maritime, costurile ridicate ale sulfului și utilizarea unor rute alternative mai scumpe ar putea menține presiunea asupra prețurilor și aprovizionării fermierilor.
